One big family

Povesteam intr-o postare anterioara despre cat de mult ne-am dorit pentru Mara o scoala cu predare intensiva in limba engleza, dar, din pacate, in orasul croat in care locuim de ceva vreme, nu exista asa ceva. In urma cu cateva luni, intamplarea a facut sa aflu despre existenta in acelasi oras a unui centru Helen Doron. La vremea aceea  nu stiam mare lucru despre scoala respectiva, m-am documentat si parea sa sune destul de bine ceea ce am aflat. Este vorba despre un sistem ce are la baza metoda initiata si dezvoltata de Helen Doron, lingvist si educator englez. Ideea de baza este urmatoarea: antrenati in tot felul de jocuri distractive adaptate varstei, prin ascultare repetata si incurajare, copiii invata intr-un mod placut si eficient limba engleza. Este deja implementat in peste 30 de tari(printre care si Romania), numarand deja peste 700 de centre. Se adreseaza copiilor cu varste cuprinse intre 3 luni(asta, sincer, mi s-a parut usor exagerat) si 14 ani, in cazul in care va intereseaza mai in amanunt subiectul, aveti un link cu informatii interesante aici.

Problema era ca modulul potrivit varstei Marei(,, English for All Children”) incepuse pe 1 septembrie, iar noi ne aflam deja la sfarsitul lunii ianuarie. In atare situatie, ne-am spus ca nu prea mai avem ce face decat sa o inscriem la modulul imediat urmator, cursul de vara ,,English Through Drama”. Dar  facusem imprudenta sa-i povestesc copilului despre scoala asta si deja nu prea mai aveam liniste : ,,-Mami, cand mergem si noi sa vedem cum decurg lectiile la Helen Doron?” era intrebarea pe care o auzeam de nu stiu cate ori intr-o singura zi. Am un copil extrem de insistent, cred ca am mai spus-o si cu alte ocazii. Asa ca am mers, ne-am interesat si ni s-a spus ca putem aduce copilul in ciuda faptului ca viitorii ei colegi parcursesera deja mai bine de jumatate din materia rezervata modulului amintit. Inainte de a ne hotari, am putut asista la o lectie, iar copilul meu a fost pur si simplu fermecat de felul in care teacher Arna stie sa-i invete pe copii engleza. Acum chiar ca era aproape imposibil sa-i mai cer Marei sa aiba rabdare pana in iulie, asa ca de vreo 5-6 saptamani, in fiecare vineri seara, mergem la scoala Helen  Doron.

A inceput sa-mi placa si mie. Chiar tare mult. :) Helen Doron este scoala unde si parintii, in cazul in care acestia isi doresc, pot asista. Eu sunt prezenta de fiecare data si imi face mare placere sa-i vad pe copii antrenati in tot felul de jocuri, rezolvand exercitii distractive, experimentand diverse lucruri. De pilda, pentru a-si fixa mai bine cuvinte precum ,,sweet”, ,,sour”, Arna i-a servit cu bucatele de zahar si felii de lamaie. Unii dintre ei nu au fost deloc incantati. :) Sunt curioasa daca la lectia urmatoare le va servi ardei iuti si ramane de vazut ce va alege Arna pentru gustul amar. :)

Legat tot de ultima lectie… Dupa ce si-au insusit prin joc o serie de cuvinte legate de notiunea de familie, fiecare copil a fost invitat sa spuna cati frati, cate surori are. Nici macar unul dintre cei 6-7 colegi de grupa ai Marei nu este singur la parinti. Si auzindu-i cum vorbesc cu drag despre fratii si surorile lor, parca mi s-a strans un pic inima… Nu stiu prea bine ce-a fost in capul copilului meu. Ori ca nu a vrut ca ea sa fie mai prejos decat ceilalti spunand doar atat -,, I don’t have brothers or sisters”, ori ca tine atat de mult la porcusorul ei de Guineea, incat ii acorda statutul de membru al familiei, cert e ca replica ei a fost simpatica rau: ,, I don’t have brothers or sisters, but I have… an animal. ” Ma rog, exprimarea mai corecta ar fi fost ,, I have a pet”, dar ce mai conteaza? Parca a sunat chiar mai hazliu asa.

Mai mult de atat, in timp ce-si desena membrii familiei alaturi de Quicky, sobolanu’ (asa ii spunem noi, Mara nu foloseste niciodata acest apelativ), si-a adus aminte ca mai are pe acasa si niste pestisori ce traiesc in buna pace(deocamdata) cu doua broaste testoase, Mary si Harry. Nu ma intrebati cum de a ajuns fiica-mea la concluzia ca o testoasa este femela si alta mascul de le-a numit asa. Habar n-am, dupa cum n-am habar nici care este Mary sau Harry, desi ,,fac parte din familie” de mai bine de un an de zile. Cert este ca fata mea a decis ca si amfibienii si reptilele ce populeaza acvariul din bucatarie sa fie si ei ,,members of the family”. Asadar, dupa ultima numaratoare, suntem vreo 10. In atare situatie, Mara are, de departe, cea mai numeroasa familie comparativ cu ai ei colegi de la Helen Doron. :)

Family

Mara si Quicky

This entry was posted in Uncategorized and tagged . Bookmark the permalink.

2 Responses to One big family

  1. anamaria says:

    Asa patim si noi cu Rares cand ii spunem ceva. Ne toaca zilnic pana vine evenimentul. Si are multa rabdare si e tare insistent:). Cat despre family ati scapat usor :)

  2. Sunt copii cu multa personalitate, de aici insistentele, caposenia. Dupa parerea mea, au si ele partea lor buna, trebuie doar sa se pastreze in anumite limite. Ca noi, parintii, avem nevoie de multa rabdare si nervi de otel, asta se intelege de la sine. :)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s