Spre Plitvice Lakes

Cam 150 de km despart orasul croat in care locuim de Plitvice Lakes, iar  traseul ales de GPS-ul nostru s-a dovedit a fi  o adevarata incantare.

Muntii ne-au insotit de-a lungul intregii calatorii iar culorile toamnei au fost prilej de relaxare si incantare la maximum. Imi plac mult satele croate , sunt cu totul altceva decat ceea ce mi-a fost dat sa vad in tara de bastina si nu numai.In primul rand, croatii sunt oameni harnici , lipsiti de dorinta de a epata, amabili, insa fara a fi sufocanti, cinstiti. Cel putin asa i-am perceput eu si sper sa nu ma insel. N-am avut ocazia (inca) sa cunosc multe persoane apartinand acestei nationalitati , dar  le-am admirat atitudinea,  casele, curtile, satele si mi-au placut mult. Totul este foarte curat, ingrijit . Sunt case frumoase, in marea lor majoritate ridicate in ultimii ani, cu un etaj sau chiar doua, dar foarte departe de tot ce inseamna prost gust sau dorinta de a iesi din rand, de a fi mai presus decat ceilalti.Oricum, ar fi si cam greu sa incerce a se  eclipsa reciproc din moment ce, de multe ori, casele sunt  situate la distante apreciabile unele de altele. Cei mai multi gospodari au renuntat la ideea de a-si imprejmui proprietatile cu garduri . De unde deduc eu ca hotii chiar nu reprezinta un pericol pentru oamenii acestia. Un alt motiv serios pentru a fi invidiati de noi, romanii,si nu numai:). Candva, poate o sa va povestesc si despre adevaratele fortarete pe care azerii obisnuiesc sa le inalte in jurul caselor ai caror mandri proprietari sunt.

Croatia poarta inca urmele razboiului incheiat in 1995 iar faptul acesta este evident mai ales strabatandu-le satele. Nu este vorba despre imagini absolut dezolante, despre delasare sau,dimpotriva,despre eforturi care s-au dovedit inutile in stradania de a inlatura amintirile urate lasate de cei 4 ani de razboi. Nu, nimic din toate astea…Oamenii acestia au inteles  ca istoria trebuie lasata sa vorbeasca nu prin puzderia de  monumente funerare, mausolee impunatoare, ci intr-un alt mod ,cu un impact sufletesc mult mai profund.Cel putin asa am simtit eu privind casele purtand adanc urmele gloantelor,urmele bombardamentelor, locuintele lasate  fara o buna parte din pereti,fara acoperisuri, adevarate ruine incapatanandu-se sa reziste  alaturi de case frumoase inaltate de curand, multe dintre ele inca in constructie. Asa ,ca o dovada vie ca viata merge mai departe ,dar si trecutul isi are rostul si locul lui alaturi…

Dupa 3 ore de mers cu masina din dotare ,am ajuns la Sedra,  pensiunea la care facusem rezervare doar cu o seara inainte. Spre marea noastra surpriza , la multe dintre pensiuni, hoteluri, locurile erau deja ocupate.Spun asta deoarece noi ne imaginam ca Plitvice spre sfarsit de octombrie nu mai geme de puhoiul de turisti, vara fiind dusa de ceva vreme. Ei bine, ne-am cam inselat…Aviz amatorilor!Daca intentionati sa ajungeti in zona Plitvice, nu lasati pe ultima suta de metri problema rezervarii . Si asta indiferent de anotimp.Mai ales cand nu sunteti cu masina personala si astfel sunteti nevoiti sa va cazati cat mai aproape de zona turistica in cauza.Pensiunea aleasa de noi se afla cam la 6 km de zona lacurilor.

Nostim a fost ca pensiunea asta se afla intr-o zona avand un nume ce se pronunta identic cu numele nostru de familie,doar grafia difera putin, motiv serios pentru ca sotul meu sa faca aceasta alegere.🙂. Despre Sedra …V-am atasat link-ul corespunzator si imaginile vorbesc de la sine. Vilele sunt dragute,multe flori, mult verde , imprejur sa afla o curte imensa cu loc de joaca pentru copii, teren de tenis pentru cei ce vor sa faca putina miscare, gratar,locuri de servit masa in natura, multe sezlonguri…Odata ajuns in interior, entuziasmul scade, mai mult sau mai putin.Depinde  acum de fiecare in parte, de cat de mult agreati sau nu camerele mici. Noi,din fericire, nu suferim de claustrofobie si pentru o noapte am zis ca nu are sens sa facem prea mare caz din asta.Ma rog, fiica-mea a cam strambat din nas si a declarat ca nu-i place camera ei, ca se simte ,,inghesuita”. S-a consolat cu gandul ca are o fereastra chiar deasupra patului(apartamentul se afla la mansarda,asta am mai putut gasi)si astfel poate admira noaptea stelele.Nu cred ca a mai apucat sa faca asta , oboseala acumulata peste zi cerandu-si drepturile cuvenite.

Cum spuneam, noi am rezervat un apartament,dat fiind ca am venit cu copilul din dotare(asa cum am mers  peste tot de altfel in ultimii 6 ani ,varsta fetei noastre).Pretul pentru cazarea intr-un asemenea apartament ,pentru o noapte, este de 80 de euro.Cei de la receptie accepta plata in kune, moneda nationala, dar ,la fel de bine,accepta si echivalentul in euro. Micul dejun este inclus .Pensiunea are propriul restaurant, mancarea gatita aici …hm,i-as da bucatarului ,sa zicem,un sapte .Ce vreti?Meseria mea este aceea de profesor si tot am tendinta sa dau note. Si recunosc, sunt un profesor deloc indulgent🙂. Supele,destul de insipide, felul doi ,desi am incercat sa cerem ceva mai usor, asa ca pentru seara,tot ce am putut gasi s-a dovedit a fi  destul de gras, cel putin pentru gusturile mele. In fine, sa zicem ca masa nu a fost iremediabil compromisa si asta datorita… muratorilor (bune rau) si a ceea ce ei numesc cevapi, foarte asemanatori cu micii nostri, dar parca mai gustosi chiar.Nu ma dau in vant dupa mici,cred ca nu am mai mancat asa ceva de ani de zile, dar cevapii chiar au fost deliciosi. Sarbii le spun cevapcici, i-am incercat si pe acestia intr-un restaurant din Belgrad . Nota 10 !

Deja postarea asta a devenit destul de lunga.Sa mai dau alte detalii, ma tem  ca duce la plictiseala…Despre minunile de la Plitvice, in urmatoarea postare…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s