Cu trenul printr-o pestera de poveste…

Doar doua lucruri stiam inainte de a hotari sa mergem la  Postojna – faptul ca  este cel mai vizitat obiectiv turistic din Slovenia si ca este singura pestera din lume prin care  turistii sunt purtati cu … trenul. Suna destul de interesant si mai ales tentant … Fireste, as fi putut sa aflu destule alte informatii gratie prietenului nostru comun, internetul, dar am preferat sa-si mai faca treaba si factorul surpriza. Si a facut-o din plin.

intrare pestera

S-o luam sistematic. Lume, foarte multa lume aici. Imi imaginam ca Slovenia este una dintre tarile in care turistii dau navala cu precadere in sezonul estival, cu atat mai mult  atunci cand ei vin aici din cele mai indepartate colturi de lume. Gresit.  Atat de multi oameni cu ochii mici (cum le spune fiica-mea) am intalnit la Postojna , incat ai fi zis ca te afli in plina Asie, nicidecum in centrul Europei.

Din fericire, chiar si cu atat de multa lume in jur, totul merge ca pe roate, desi,  in situatia de fata, mai potrivita ar fi exprimarea ,,ca pe sine”.

Nu ca as fi considerat neaparat necesar sa aduc in discutie pretul unui bilet care asigura accesul turistului in pestera amintita, dar chiar in timp ce tastam randurile de fata,  m-a lovit o intrebare. Pura curiozitate…care o fi pretul unui bilet…sa zicem… la Pestera Muierii, numele acesta mi-a venit  prima data in minte. Am auzit ca arata intr-un mare fel si, spre rusinea mea, inca nu am ajuns acolo. Nu am ajuns , dar tocmai am aflat – putin peste 2 euro, 10 RON. La Postojna costa 23 de euro. Doar am facut o comparatie, atata tot. Si mai zic si ca merita banii acestia. Pentru minunile vazute aici si pentru serviciile ireprosabile. Ca veni vorba de bilete, mi s-a parut mie mai indiscreta intrebarea doamnei care ni le-a inmanat ,,-Where do you from?”, dar imediat mi-am lamurit rostul ei. Ca sa ne ofere pliantul cu informatii detaliate despre Postojna… in limba romana. Sincer, pe unde am mai fost prin lumea asta, materiale informative in dulcele grai de acasa  nu -mi amintesc sa fi primit. Nici macar in Albena, de Paste,  unde ai impresia ca romanii sunt la ei acasa,  in timp ce cativa bulgari au nimerit pe acolo din greseala.

Postojna cave

So, cu biletele la purtator ne indreptam spre sala in care urma sa asteptam vestitul trenulet viu colorat. Istoria lui mi se pare una destul de interesanta. Sa tot fie cam 140 de ani de cand Postojna se mandreste cu faptul ca este singura pestera din lume prin care vizitatorii se plimba cu trenul. Pe la 1857, imparatul Austriei, Franz Joseph, si consoarta sa, Elisabeth, isi anuntau vizita la Postojna. Pentru ca ilustra imparateasa si doamnele din suita-i sa nu se extenueze peste masura, deh, lume fina, cuiva i-a venit ideea sa fie mesterite un soi de scaune  in care norocoasele amintite sa fie purtate. Din motive pe care istoria le-a considerat prea insignifiante pentru a fi mentionate, doamnele nu le-au mai folosit. Poate ca li s-a parut mai sigur sa-si foloseasca propriile picioare, cine stie… Oricum, respectivele scaune si-au facut treaba cativa ani in sir;  vizitatorii dispusi sa plateasca o suma considerabila se puteau bucura de o plimbare prin galeriile intunecoase ale pesterii … cu scaunul.Ma rog, mie una mi s-a parut mai buna ideea cu caratul oamenilor de catre magari (initiativa avansata dealfel  de catre un renumit speolog), dar nepusa in practica. In sfarsit, in  1872 este  construita  prima sina de cale ferata. A urmat apoi o perioada destul de grea pentru ghizii de aici. Pe langa ceea ce stim fiecare ca presupune munca de ghid, respectivii aveau ca sarcina de serviciu … impingerea vagoanelor cu turisti. Din fericire, la ora aceea, pe sine se aflau doar un soi de vagonete, fiecare avand doar doua locuri. In 1967 s-a construit o sina de cale ferata circulara pe care, actualmente, alearga un soi de mocanita a pesterii cu muulte locuri. O idee foarte inspirata as zice, astfel in jur de 14 000 de turisti pot vizita zilnic pestera. Ufff, multe date, multe cifre, deja textul incepe sa semene cu o lectie de istorie si nu asta intentionam eu.

train

Pentru ca temperatura in interior nu depaseste valoarea de 10 grade C, exista posibilitatea  inchirierii de cojoace. Noi am vizitat Postojna in noiembrie, asa ca eram destul de bine imbracati si nu a mai fost nevoie.

O vizita  dureaza doua ore si jumatate, rastimp in care se strabat 5,2 km de galerii. Poate este interesant de stiut ca Postojna, cea mai lunga pestera carstica din Slovenia, numara cam 20 de kilometri de galerii, unele uscate, altele strabatute de rauri, chiar inundate permanent si, prin urmare, interzise publicului . Dupa primii doi kilometri parcursi cu trenul,  fiecare vizitator trebuie sa se alature unui grup, asta in functie de limba pe care o intelege respectivul (engleza, italiana, slovena, germana). Noi ne-am alaturat grupului vorbitor de limba engleza si am avut norocul sa ne bucuram de explicatiile unui ghid nu doar foarte bine informat, cum e si normal  in meseria aceasta,  dar si foarte mucalit, spiritual. Simpatic foc omul.  Insotiti de explicatiile ghidului nostru, am pornit la drum prin pestera, de data aceasta per pedes, cam un kilometru.

postojna 6

postojna 7

,,Pamela Anderson’s breasts”, exprimarea ii apartine ghidului nostru :)Nature’s jokes.

postojna 7

post.

Pe tot parcursul acestui drum  ai ocazia sa admiri cea mai spectaculoasa, cea mai interesanta, cea mai frumoasa parte a pesterii  si lista adjectivelor la  superlativul relativ de superioritate ar putea  continua mult si bine. Pur si simplu ai senzatia ca ai ajuns intr-o alta lume si impresia de ireal este una coplesitoare. Zona aceasta cuprinde Muntele Mare (cunoscut si sub numele de Calvarul), Pesterile Frumoase si Sala de Concerte. Nu sunt de ratat  nici  Pestera Insula, nici Pestera Pivka denumita asa datorita raului  principal ,,vinovat” de creatia carstica de la Postojna, nici  Pestera Neagra. Aceasta din urma nu impresioneaza prin frumusete, dar are istoria ei care, de altfel, i-a dat si numele. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, nemtii s-au gandit ei ca n-ar fi o idee rea sa plaseze  un important depozit de combustibil taman in Pestera Postojna.Ce nu stiau nemtii era ca acolo exista si un tunel construit cu ceva vreme in urma de italieni, tunel care ducea tocmai in apropierea depozitului cu pricina. Nu stiau ei, dar aflasera partizanii care s-au strecurat tiptil ajungand chiar in spatele soldatilor inarmati pana in dinti. Ce a urmat e previzibil. Sapte zile au tot ars rezervele de combustibil, autorii ispravii acesteia au scapat vii si nevatamati  intorcandu-se pe unde au venit, iar nemtii si-au blestemat proasta inspiratie. Pestera a fost victima colaterala in toata istoria asta; a fost distrusa o buna parte din zona respectiva iar  peretii innegriti de fum stau si astazi marturie vie a intamplarii tocmai povestite.

pestera neagra

POSTOJNA 2

raul Pivka

De la lectia de istorie trecem la cea de speologie🙂

Dimensiunile incredibil de mari ale stalagmitelor si ale gramezilor de calcit, stalactitele ce se unesc de multe ori cu stalagmitele formand incredibile coloane, stralucirea perlelor de caverna, jocurile de culori prezente mai  la tot pasul, totul  impresioneaza. Personal, habar nu am avut ca toate aceste formatiuni de pestera, altfel spus – speleotermele, cresc cu numai 0,1 milimetri in 10 ani, putine dintre ele ating ,,performanta” de a avansa cu un milimetru. Cel putin asa spun expertii. Iar speleotermele cele mai vechi in Postojna au inceput sa se formeze in urma cu mai bine de 500 000 de ani. Daca sunt deteriorate sau sparte, ele nu mai pot fi inlocuite. Aproape ca mi-a fost teama sa nu ating ceva si astfel sa distrug minunatie de stradanie a naturii de-a lungul sutelor de mii de ani.

postojna 3

postojna 4

postojna 5

postojna 8

Arheologii au descoperit aici tot felul de unelte din piatra, dovada a faptului ca pestera aceasta a fost locul unde omul preistoric, in urma cu mai bine de 50 000 de ani, venea pentru a vana animalele ce-si aveau salasul aici, bunaoara ursul de pestera, o specie demult disparuta. Legat de fauna din pestera, astazi, acest univers carstic subteran mai este animat doar de tot felul de specii de miriapozi, creveti, greieri, lacuste, fluturi, lilieci. De departe, cel mai renumit ,,locuitor” al pesterii este  olmul (Proteus Anguinus) sau ,,pestele om”. Asta pentru ca aceasta foarte rar intalnita reptila acvatica are pielea destul de asemanatoare cu cea umana, doar ca este ceva mai transparenta. Exista un bazin unde acestia pot fi vazuti de catre turisti, dar pentru a nu le face prea mult rau aceasta expunere, regulat, la un interval de doua luni, aceste salamandre sunt duse din nou in mediul lor natural si inlocuite cu altele. Asta numai in cazul olmilor albi, cei negri sunt intr-o situatie mai fericita pentru ei; fiind o specie extrem de rara, ei nu sunt expusi.

olm 2

Cum spuneam, totul mi s-a parut aici impresionant, fascinant, dar adevarata ,, perla” a pesterii este partea cunoscuta sub numele de Pesterile Frumoase. Altfel spus, un ansamblu de galerii masurand in jur de 500m care se organizeaza in 3 incaperi principale-Sala Alba, Sala Rosie si Sala Tuburilor, aceasta din urma fiind numita si Sala Spaghetelor, asta datorita puzderiei de stalactite micute ce atarna de tavan.

postojna 9

DSC_0772

DSC_0779

me&Mara

Ar fi multe de spus despre fiecare in parte, dar ma tem ca toate detaliile date de mine ar putea plictisi. Postojna nu este tocmai locul despre care sa poti scrie cu usurinta.

Din pacate, nu am putut vizita Sala de Concerte din inima pesterii. Arata fenomenal,  avand o suprafata de 3000 m2, inalta cam de 40 de metri si  putand sa primeasca in jur de 10 000 de persoane, aici s-au organizat de-a lungul timpului tot felul de concerte. Ecoul dureaza aici aproape 6 secunde, partea aceasta bucurandu-se de o acustica extraordinara… Noi am fost nevoiti sa o admiram de la departare; taman in acel interval orar, se filma acolo o emisiune a nu stiu carei televiziuni slovene. Ghinionul nostru… Si ca veni vorba de filmari, am fost eu curioasa sa aflu daca decorul impresionant de aici a fost valorificat de vreun regizor de film din Slovenia sau din alta parte de lume. Personal, pentru ca impresia de alta lume a fost atat de puternica pe tot parcursul ramanerii in pestera, l-as fi vazut ideal ca scena a unei pelicule SF. M-a ajutat tot prietenul nostru, Google. Ei da, recunosc, m-a amuzat teribil ce am aflat. Singurul regizor care s-a gandit sa-si stramute, pentru o vreme, echipa de filmare  in atmosfera ireala a Postojnei, a fost un indian. Mai concret, este vorba despre un film indian de dragoste  realizat si lansat in anul de gratie ce tocmai ne-a parasit, 2012. Am vazut o imagine pe internet si mi s-a parut grozava. Grozav de comica vreau sa spun. Ei da,  la asta nu m-as fi gandit. Ce SF-uri se derulau in mintea mea fascinata de atata maretie carstica? Topaieli pe ritmuri indiene printre stalactite, stalagmite, olmi, miriapozi… Dar, la urma urmelor, cine sunt eu ca sa pun la indoiala ideile de geniu ale celor de la Bollywood? Am incercat eu sa vad cum de firul naratiunii aduce personajele din indepartata Indie tocmai in pestera slovena pentru a-si face numarul de dans si cantec, dar mai mult de 5-6 minute nu am putut sa rezist vizionarii. Zic eu ca nu-i vreo paguba. Aveti mai jos o imagine din film. Daca doar mie imi pare anacronica prezenta celor doi in peisaj, sa-mi fie cu iertare.

film 1

Chiar langa Sala de Concerte  se afla o alta statie de tren unde mocanita ne astepta ca sa ne readuca la lumina zilei. Impresia este exact asta – ca ai trecut dintr-o lume in alta. Si, odata ajunsi in lumea de la suprafata, am revenit si la obiceiuri familiare noua, bunaoara achizitionarea de tot felul de suveniruri.🙂 Cele mai grozave achizitii le-am facut dintr-un magazinas plin ochi cu tot felul de varietati de cristale, o nebunie, de unde capul familiei cu greu si-a recuperat jumatatea si copila.

Cand am parasit Postojna, deja se inserase de-a binelea iar portile castelului Predjama fusesera de ceva vreme zavorate, asa ca drumul urmat a fost cel spre casa, in Croatia. Dar am revenit in Slovenia doua saptamani mai tarziu;  special pentru vestitul castel sapat in stanca. Iar Predjama nu ne-a dezamagit deloc.Dimpotriva chiar.

4 thoughts on “Cu trenul printr-o pestera de poveste…

  1. Alina January 28, 2013 / 2:56 pm

    Cum sa nu fie potriviti doi tineri bollywoodieni intr-o pestera slovena? Dar e cel mai firesc lucru din lume:)))) Reprezinta triumful soarelui si tineretii asupra intunericului (pesterii)! Sau pestera ca metafora a Indiei coloniale, asuprite… sau…
    :))
    Asteptam carnavalul!!!

  2. danielaracovita January 28, 2013 / 5:39 pm

    Ei, vezi, draga Alina, la asta nu m-am gandit…Asta e defectul meu, nu am rabdare cand vine vorba de vizionat ,,capodopere” indiene muzicale🙂 Daca aveam, cine stie ce metafore mai descopeream🙂
    Cat despre carnaval, n-am uitat ca ti-am promis niste poze.Si o sa ma tin de cuvant.Multumesc frumos pentru vizita, Alina!Te mai astept pe aici.

  3. ileanaxperta November 27, 2014 / 4:30 pm

    Am vizitat Pestera Postojna de 2 ori si mi-a placut enorm de fiecare data. Este una dintre cele mai mari din Europa iar pretul si-l merita cu prisosinta. Am scris si eu impresii pe blogul personal.
    In adolescenta am vizitat Pestera Ursilor de la noi si facand comparatie…Hm, cam greu!🙂

  4. danielaracovita November 28, 2014 / 7:12 am

    Este cu adevarat o experienta de neuitat si eu raman la aceeasi parere- pretul este pe deplin justificat. Totul este organizat impecabil aici.
    Te pup, Ileana! O zi insorita sa ai!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s