Trogir, orasul muzeu…

Ne doream de ceva mai multa vreme sa vizitam Splitul, orasul de suflet al imparatului Diocletian. Cum aveam un week-end intreg  la dispozitie, am zis ca n-ar strica sa hoinarim si prin imprejurimile vestitului oras. Mai putin de 30 de km despart Splitul de Trogir, asa ca am ales sa ne petrecem ziua de sambata in orasul din urma. Pensiunea aleasa de noi se afla pe micuta insula Čiovo, un loc perfect atunci cand vine vorba de relaxare, de perspectiva petrecerii unor zile tihnite de vacanta. Čiovo este oaza de verdeata  scaldata de soare mai tot timpul anului (la mijloc de februarie, ne-am bucurat de peste 15°C), multi palmieri uriasi, maslini, lamai, mandarini, portocali, pini…Ce mai, o minunatie!

Trogir-Ciovo 2
Panorama insulei pe care se afla orasul vechi, Trogir. In dreapta apare o mica parte din insula Čiovo.
insula Ciovo
Insula Čiovo privita de pe faleza din Trogir

Pensiunea este aceasta  , Kasalo este numele ei si se afla la cel mult 10 minute distanta  de podul mobil care face legatura intre Čiovo si insula pe care se afla orasul vechi, Trogir.Personal, nu am ce reprosuri sa-i aduc. Costul cazarii mi s-a parut mai mult decat ok, 40 de euro/ noapte (sunt convinsa ca in timpul verii preturile sunt altele), bucatarie utilata cu tot ce trebuie, o terasa draguta cu vedere spre port si faleza. O gradina frumoasa cu lamai incarcati de rod, multa liniste, o piscina de dimensiuni considerabile intregesc peisajul de la Kasalo.  Bine, sotul meu banuiesc eu ca a regretat un picut alegerea aceasta…Intamplarea a facut ca una dintre camerele apartamentului inchiriat sa fie destul de friguroasa( singura sursa de incalzire era un aparat de aer conditionat aflat intr-una din camere),  asa ca l-am trimis pe el ,,la pinguini”. Asta e, minoritatea se supune majoritatii. 🙂

untitled-12
Orasul Trogir vazut de pe terasa pensiunii Kasalo

untitled

untitled-11
Lamaiul de sub fereastra…Printre sute de catarge… 🙂 Portul din insula Čiovo\

Trogirul….orasul acesta are un farmec deosebit.. Ma refer, desigur, la orasul vechi aflat pe insula. Cum arata orasul nou, nu stiu. Nu am avut timpul suficient pentru a colinda si prin zona aceasta, desi mi-ar fi placut, mai ales ca toate informatiile gasite pe internet sunt legate doar de zona istorica. Practic, Trogirul se imparte in doua: orasul nou  care presupun ca este impanzit de blocuri, magazine, fabrici si tot ce presupune existenta urbana si orasul vechi situat pe insula. Localnicii il numesc pe acesta din urma ,,orasul muzeu” si sunt pe deplin indreptatiti sa-l considere astfel. Intemeiat de greci in sec.3 i.H., asezarea aceasta a infruntat atat de bine timpul incat este considerat orasul in care s-a conservat cel mai bine arhitectura romanico-gotica din intreaga Europa Centrala. Un motiv destul de bine intemeiat pentru ca sa fie inclus in patrimoniul UNESCO in 1997.

Intr-o oarecare masura, Trogirul aminteste de Venetia, doar ca lipsesc  pitorestile canale ce au facut celebru romanticul  oras italian. Cu siguranta, stilul renascentist venetian prezent in arhitectura locului are un cuvant greu de spus cand vine vorba de asemanarea celor doua orase. Croatii obisnuiesc sa spuna despre Trogir ca este ,,mica Venetie” a lor. Fondat de colonistii greci in urma cu 2300 de ani(pe atunci se numea Tragurion; ,,tragos” in limba greaca inseamna ,,tap”), orasul surprinde astazi printr-un melanj interesant de stiluri arhitectonice- romanic, gotic, baroc, renascentist. De altfel, una dintre bijuteriile arhitecturale de aici, Catedrala Sfantului Lovre, este ea insasi un amestec surprinzator de stiluri. Surprinzator si explicabil in acelasi timp. A fost ridicata pe ruinele unei vechi biserici incendiata si demolata in 1123, anul in care sarazinii au invadat si jefuit zona aceasta. Cum amintitii sarazini, musulmani fiind, nu aveau bunul obicei de a trece indiferenti pe langa tot ce purta insemnul crestinatatii, biserica aceasta a fost distrusa din temelii. Un secol mai tarziu, localnicii incep constructia catedralei care va fi definitivata abia peste 300 de ani. Din pacate, noi nu am putut sa ii vedem interiorul, week-end fiind, portile ii erau bine ferecate.In schimb, atat cat ne-a permis grilajul, 🙂 am admirat vestitul portal, opera  sculptorului localnic pe nume Radovan. Istoria nu a pastrat prea multe date despre acesta, doar ca a trait prin secolul 13 si mai stiu ca nu era deloc lipsit de modestie omul. El insusi se recomanda( si nu oricum, ci daltuit in piatra) ca fiind cel mai bun in arta sculpturii din acele timpuri.

 

untitled-3
Catedrala Sf. Lovre

Daca in fata Catedralei Sf. Lovre  se aflau porti de fier zavorate bine, Turnul cu Ceas, un alt monument arhitectural de seama al orasului, mi s-a parut lasat, intr-o oarecare masura, de izbeliste. Ma rog, poate e cam mult si cam dur spus asta, dar chiar nu imi explic cum de au fost lasate sa zaca  mormane de moloz, peturi si alte gunoaie  in spatiul in care se afla scara interioara a turnului. Asa cum nu imi explic cum de oricine poate avea acces la orice ora din zi( probabil si din noapte) la locul in care se afla mecanismul antic al vestitului ceas. Nu exista vreun indicator care sa interzica accesul inauntru, doar o mica usa din lemn pe care am gasit-o intredeschisa.

Turnul cu Ceas este tot ce a mai putut ramane dintr-o bisericuta construita in 1422, Biserica Sf. Sebastian, ca multumire adusa divinitatii pentru ca orasul le-a fost ocolit de groaznica pandemie de ciuma care a decimat in acele vremuri cam o treime din populatia Europei.

untitled-2
Loggia, sala de judecata construita in anul 1312
untitled-14
Mecanismul antic al ceasului din Turn

Chiar peste drum de Catedrala Sf. Lovre se afla un alt monument arhitectural al orasului, palatul Cipiko. Ne-am cam mirat noi ca nu se afla nimeni la intrare care sa ne ceara sa platim biletele de rigoare, deh, doar urma sa vizitam ditamai palatul, dar, odata ajunsi in interior, ne-am lamurit pe deplin. Constructia mareata care timp de  cateva secole a apartinut familiei Cipiko este astazi locul in care se afla sediile a diverse organizatii si asociatii croate. E drept, acestea se afla la etaj, in timp ce doar una dintre incaperile de la parter poarta urmele trecerii prin istorie a proprietarilor de altadata ai palatului.Aici se afla si unul din trofeele de razboi cu care s-a mandrit candva un membru al familiei Cipiko. Este vorba despre un…cocos din lemn luat din bucataria unei  galere turcesti, in iuresul bataliei de la Lepanto din 1571.

untitled-15

untitled-13
Palatul Ducal

untitled-10

untitled-8
Bustul Sfantului Petru aflat deasupra usii bisericii care ii poarta numele.Biserica a fost ridicata in secolul 13.
untitled-18
foto- Fortareata Kamerlengo construita in sec. 15 in timpul stapanirii venetiene

Incontestabil, Catedrala Sf. Lovre, Palatul Cipiko, Turnul cu Ceas, Palatul Ducal, Biserica Benedictina ,, Sf. Ioan Botezatorul”, fortareata Kamerlengo (si nu sunt singurele), toate incanta calatorul si impresioneaza  prin maretie, frumusete, prin felul incredibil in care s-au conservat, desi peste ele au trecut atatea secole. Ghinionul nostru a fost ca mai toate erau inchise in acea zi de sambata, dar Trogirul a fost minunat oricum. Plimbarea pe stradutele inguste din interiorul orasului are farmecul ei, mai ales intr-o perioada in care acestea sunt aproape pustii. La mijloc de februarie, intr-un loc mult vizitat cu precadere in sezonul estival, am fost printre foarte putinii turisti care se aflau aici. Se prea poate sa fi fost si singurii, iar cei care isi faceau plimbarea de seara pe faleza sa fi fost localnici. Nu mi-e greu sa-mi imaginez ca orasul  intesat de puzderia de turisti arata altfel si, fara doar si poate,  se pierde mult din savoarea hoinaritului lipsit de griji prin labirintul acesta incantator. Cel putin asta simt eu…

untitled-5

untitled-6

untitled-19
Una dintre cele doua porti ale orasului;  a fost construita in sec. 15, statuia aflata deasupra il infatiseaza pe episcopul Ivana, patronul spiritual al orasului.Documentele istorice spun ca a trait in sec. 11 si ca numai datorita tactului sau diplomatic, regele ungur Kaloman nu a distrus Trogirul in 1105. Corpul sau se afla depus intr-o capela aflata in Catedrala Sf. Lovre. In semn de omagiu, locuitorii orasului celebreaza memoria episcopului canonizat , in fiecare an, pe data de 14 noiembrie.

Poate ca as fi considerat partea aceasta labirintica a orasului vechi pur si simplu perfecta, daca aspectul comercial nu ar fi fost atat de evident. Asta a fost impresia cu care am ramas eu…  prezenta atator buticuri intr-un loc atat de incarcat de istorie stirbeste mult din pitorescul lui. Tot felul de magazine care comercializeaza lenjerie intima, ciorapi, kitch-uri, chinezarii, ba chiar si un sex- shop in a carui vitrina sunt etalate produsele puse in vanzare…

untitled-16

Exista si cateva magazinase ce vand lucruri deosebite, de calitate si care chiar se integreaza perfect in peisajul de aici. Bunaoara, cel cu papusi din portelan imbracate in diverse costume traditionale. Din pacate, inchis si acesta.

untitled-7

Pe seara, cand deja se intunecase de-a binelea si ne indreptam spre iesirea din oras, am zarit intr-o vitrina niste bijuterii de-a dreptul deosebite. Minunate. Nu sunt genul de femeie care cade in extaz in fata unei bijuterii, dar acestea m-au cucerit de la prima privire. Daca si sotul meu s-a declarat absolut entuziasmat de asemenea podoabe….asta nu e putin lucru…  🙂 El spune ca unele dintre ele seamana foarte bine cu cele pictate de Boris Vallejo si cam are dreptate. Multe dintre ele, masive, supradimensionate, dar cu stil, deosebite. Mult argint, mult chihlimbar, iar eu ador chihlimbarul…Normal ca am ramas hipnotizata in fata vitrinei. 🙂 Spre marea noastra surpriza, am aflat ca vanzatorul este si artizanul obiectelor cu pricina. Ce mai, omul este un adevarat artist…Ne-a facut un discount bunicel la cele cumparate si , in plus, i-a oferit fiicei mele un delfinas din argint si un magnet cu marca Trogir. Acesta din urma a fost chiar foarte binevenit avand in vedere ca in tot orasul nu am reusit sa gasesc un loc de unde sa-mi cumpar un asemenea suvenir pentru colectia mea de magneti. L-am intrebat daca nu are cumva vreun site pe care sa-i pot admira in voie creatiile. Nu are, pacat…

Cu siguranta, cand vom mai ajunge in zona, nu am sa-l ocolesc. Oricum, eu am perceput Trogirul ca  fiind locul  care te cheama sa-l revezi .Si te conformezi cu drag. Mai devreme sau mai tarziu….Poate la toamna cand orasul incarcat de istorie va fi scaldat in lumina aceea calda si mierie …

untitled-9
Fortareata Kamerlengo
untitled-17
faleza orasului

Predjama, castelul din…pestera

Predjama nu este nici pe departe castelul care sa te incante cu multimea de turnuri crenelate, cu decorurile interioare somptuoase, cu rafinamentul  detaliilor. Predjama este altfel, este un loc special din mai multe puncte de vedere si nu intamplator se afla printre cele mai vizitate obiective turistice din Slovenia. Personal, inainte de a ajunge aici, vazusem cateva fotografii cu imaginea exterioara a castelului si mi-am spus atunci ca trebuie neaparat sa-l vad si in realitate. Ceea ce s-a si intamplat undeva pe la mijlocul lui decembrie, anul trecut. Data fiind perioada aleasa, am avut norocul sa fim singurii vizitatori din acea dupa-amiaza de duminica. Spun norocul din doua motive-  unul ar fi faptul ca ma obosesc la culme multimile galagioase de turisti ,,luati la pachet” cu inghesuiala de rigoare. Al doilea motiv, poate si cel mai important de data aceasta, a fost faptul ca doar noi – eu, sotul si copilul – in acel loc scufundat intr-o liniste deplina, am savurat parca mai intens din atmosfera oarecum mai aparte de la Predjama.

Predjama castle 1

Unul din aspectele care impresioneaza inca de la primul impact vizual tine chiar de amplasarea acestuia. Castelul  face aproape corp comun cu muntele din care pare ca tasneste, iar contrastul intre stancile innegrite de vreme si albul zidurilor ofera calatorului o imagine parca ireala.

Documentele atesta ca Predjamski Grad (pe limba slovena spus ,,castelul din fata pesterii”) a fost construit cam pe la jumatatea secolului 12, la vremea aceea arhitectura  fiindu-i puternic influentata de elemente care tin de stilul gotic. De-a lungul sutelor de ani care au urmat, castelul a intrat, rand pe rand, in proprietatea mai multor familii de vita nobila. De departe, cel mai renumit locuitor al sau ramane  Erazem Lueger, baronul talhar care a fost proprietar al castelului in a doua jumatate a secolului 15. Fiu al unui guvernator imperial din Trieste, rebelul cavaler Erazem nu a avut altceva mai bun de facut decat sa se puna cu ditamai imparatul Imperiului Habsburgic, Frederik al III-lea. Pe scurt, Erazem a gasit el de cuviinta sa-l ucida tocmai pe comandantul armatei imperiale. E drept, a avut si un motiv intemeiat: a razbunat astfel moartea celui mai bun prieten al sau. Se pare insa ca imparatul nu a fost impresionat de gestul de onoare al cavalerului Erazem si a poruncit sa fie degraba intemnitat. Insa nici cavalerul nostru nu a stat cu mainile in san si in mare graba s-a refugiat intre zidurile proprietatii familiei sale, castelul Predjama. Aici, probabil ca era plictiseala mare si tentatia de a-l intarata si mai rau pe imparat nu-i dadea pace.Asa ca se aliaza cu regele Ungariei, Matei Corvin (un nume bine cunoscut noua) si impreuna au inceput sa dea iama prin proprietatile bogatilor habsburgi. Asta l-a suparat rau de tot pe imparat. Atat de tare s-a maniat ca  si-a trimis un numar impresionant de soldati la Predjama cu porunca de a-l aduce pe Erazem, viu sau mort, la Viena. Ei, partea interesanta aici urmeaza. Timp de un an de  zile, trupele trimise la Predjama nu au reusit sa duca la bun sfarsit misiunea incredintata de imparat. Mai mult de atat, Erazem se distra copios catapultand spre ostenii de jos … galeti cu cirese. 🙂 Ce nu aflasera cei luati in batjocura era faptul ca oamenii de incredere ai nastrusnicului cavaler stiau de existenta unui tunel secret ce pornea din pestera de sub castel si ajungea tocmai intr-unul din satele din apropiere, Vipava. Astfel reuseau sa se aprovizioneze bine mersi cu cele necesare traiului la castel, inclusiv cu cirese 🙂

Erazem

Toate bune si frumoase pentru cei aflati intre zidurile castelului pana cand, cum- necum, unul dintre servitorii lui Erazem a fost mituit de catre adversari, probabil suficient de tentant pentru respectivul, incat sa-si tradeze stapanul. Intelegerea era ca acesta sa le faca un anumit semn soldatilor de jos tocmai in momentul in care Erazem se afla la…  toaleta. Ghinionul lui a fost ca respectivul loc se afla la ultimul nivel, in extremitatea castelului, carevasazica un fel de calcaiul lui Ahile al fortaretei. Asa ca omul s-a dus linistit la buda, tradatorul a facut semnul convenit celor de jos, o ghiulea a tasnit din tun spre locul cu pricina si bietul Erazem si-a dat duhul cu…  pantalonii in vine. Mda, o moarte deloc eroica pentru un cavaler si, de altfel, pentru nimeni din lumea asta. Ca un epilog la toata aceasta intamplare, locul cu pricina a devenit un soi de obiectiv turistic al castelui, probabil cea mai fotografiata toaleta din lume, deh, nu de orice buda se leaga o asa istorisire. Probabil ca printre zecile de fotografii facute de noi la Predjama se afla si o asemenea imagine, dar zic eu ca nu prea se cade sa postez asa ceva.

Cam asta a fost cu patania celui mai vestit locuitor al Predjamei, cavalerul Erazem. Ca o reeditare a acelor intamplari demult trecute, in fiecare an, in luna iulie, la castel se organizeaza un colorat festival ce cauta sa reinvie atmosfera medievala din acele timpuri.

Predjama festival

In ceea ce priveste istoria castelului, dupa moartea ultimului descendent al familiei Lueger, acesta a intrat in posesia mai multor familii bogate de aristocrati care i-au adus diverse  imbunatatiri. Prin secolul 16, un cutremur puternic l-a distrus masiv, iar proprietarii de atunci au ales sa fie reconstruit  in stil renascentist, aspect pe care il pastreaza si astazi. Dupa al doilea razboi mondial, intra in posesia autoritatilor comuniste iugoslave, fiind transformat in muzeu deschis publicului vizitator.

Personal, privit din exterior, castelul mi s-a parut fascinant, o imagine greu de uitat, in schimb, in interior, frapeaza senzatia de raceala, de auster. Si n-as da vina pentru asta doar pe minimul de mobilier, pe lipsa aproape totala de culoare. Umiditatea extrem de ridicata in tandem cu mirosul specific  te izbesc inca de la primii pasi, iar pe scarile interioare si la ultimul nivel, pe alocuri, picura de-a binelea. Castelele m-au fascinat de cand ma stiu, dar gandul de a-mi duce traiul in asemenea conditii, sincer, imi da fiori reci. Nu stiu cum s-au impacat fostii locuitori cu conditiile de aici, dar imi imaginez ca tuberculoza, pleurezia, reumatismul si alte asemenea boli nu le erau deloc straine. Castelul numara 15 camere dispuse pe 5 nivele, iar ultimul arata de-a dreptul sinistru, parerea mea. Nici nu ar putea sa arate mai vesel din moment ce aici te afli in plina pestera.

Predjama, ultimul nivel

Predjama interior 1

Predjama interior 2

Predjama interior 7

Sub castelul Predjama se afla una dintre cele mai mari pesteri din Slovenia. Daca sunteti amatori de senzatii tari, ati putea incerca sa o vizitati. Noi nu am trecut prin aceasta experienta din doua motive importante. Poate fi vizitata doar in intervalul aprilie-octombrie (uneori chiar mai-septembrie) si nu sunt acceptati copiii sub 15 ani.Cum Mara are abia 6 ani si cum calatorim mereu impreuna… mai avem de asteptat ceva  anisori. 🙂 Din cate am citit, nu oricine se incumeta sa strabata pestera aceasta. Este nevoie de echipament adecvat, pestera nu dispune de propriul sistem de iluminare si nu ti-ar strica oaresce abilitati de alpinist. Grupul (neaparat condus de un ghid experimentat) poate fi format din maxim 5 persoane, detaliile se stabilesc cu cel putin 3 zile inainte de vizita, se plateste un avans de 30% din pretul biletului(80 € per grup) si este necesar acordul in scris al doritorilor. Cei cu probleme legate de claustrofobie ar fi foarte bine nici sa nu se gandeasca la o asemenea aventura data fiind existenta unor culoare foarte stramte. Mai multe informatii gasiti aici  http://www.postojnska-jama.eu/en/other-sites/the-predjama-cave-system-for-adrenaline-lovers/  . De pe acelasi site sunt luate si cele doua fotografii de mai jos.

pestera predjama

pestera 3

Ei da, legat tot de pestera prin care altadata oamenii lui Erazem isi carau in mare secret proviziile din Vipava, se spune ca, pe langa cele peste 300 de specii de lilieci de aici,  mai bantuie si niste… fantome. Cum oamenii care faceau parte din personalul de serviciu al castelului Predjma auzeau uneori suspecte franturi de voci si pasi, a fost chemata echipa de la cunoscuta emisiune ,,Ghost Hunters”. Americanii au raspuns imediat invitatiei, si-au instalat aparatele (care zice-se ca ar detecta asemenea bizarerii) si, fireste, s-au pus pe asteptat. Iar asteptarea asta a lor nu a fost zadarnica. Odata cu venirea noptii, a inceput ,,distractia” la castel. Aparatele au inregistrat  prezenta unui soi de ceata compacta aflata, pentru cateva secunde, pe urmele unuia dintre ,,vanatorii de fantome”, fragmente stranii de voci. Se pare ca spiritele in cauza bantuie mai ales locul in care altadata se afla camera de tortura. Nici nu-i de mirare la cate nenorociri, probabil, s-au petrecut in acest loc cu sute de ani in urma. Le-am vazut instrumentele de tortura (inclusiv vestitul pat procustian si nu la modul metaforic) si m-am cutremurat.Din fericire, copilul habar nu a avut ce-i cu lucrurile acelea ciudate pentru el. Mai bine…

Cand incep sa se plictiseasca in locul amintit  (deh, o vesnicie nu-i putin lucru), se pare ca dau o raita si prin pestera de sub castel. Cei de la ,,Ghost Hunters” au auzit aici zgomote destul de puternice carora nu au putut sa le dea o explicatie logica.In fine, concluzia trasa de ei a fost clara: castelul Predjama este bantuit. Imi imaginez ca nu v-ar incanta foarte tare sa petreceti o noapte inchisi acolo. 🙂 Bezna totala, culoare foarte stramte, frig, lilieci, gandaci,  stafii, hm, nu suna deloc bine..

Apropo de subiectul cu pricina, in timp ce vizitam castelul, mi-am amintit de filmuletul in cauza si am inceput sa-i povestesc sotului meu despre fantomele care ar bantui pe aici. Mi-am inghitit imediat vorbele cand mi-am dat seama ca fata noastra se apropiase destul de mult de noi si ar fi putut auzi o asemenea poveste. Mama grijulie… imi imaginam ca ar fi putut copilul sa fie afectat de asemenea grozavii care ar fi fost in stare sa-i tulbure somnul . Ei bine, a auzit copilul, dar nu am avut ragazul suficient cat sa-mi fac mustrari de constiinta ca replica Marei a venit imediat : ,,-Mami, tati, haideti sa ne ascundem bine de cei care inchid castelul seara! Va rooog…. ca sa putem ramane peste noapte aici si sa vedem si noi fantomele!”  Whaaaaat?!  Copilul meu….si eu care credeam…

Nu am simtit prezenta vreunei stafii, din fericire, cel putin pentru mine.:) In schimb, ne-a placut enorm aranjamentul de Craciun pregatit intr-una din camerele castelului.V-am spus deja ca am vizitat Predjama pe la mijlocul lui decembrie…In toata atmosfera aceea rece, sinistra pe alocuri, coltisorul acela a fost ca o pata luminoasa de culoare de langa care copilul meu cu greu s-a lasat dus.

Craciun 1

Craciun 2

Craciun 3

Cu greu ne-am lasat si noi dusi spre masina noastra…Cred ca am facut zeci de poze castelului  din exterior, din toate unghiurile posibile. Fara doar si poate, este un loc care te atrage si te farmeca. Prin ceea ce ofera vederii, prin acel ,,ceva” aparte de aici, prin istoriile la care martor mut a fost candva castelul Predjama…

ext 1

ext 5