Când copiii învaţă… ,,cuvinte urâte”

cu maestra la carnaval
Cu maestra Laura la carnaval

,,-Ştiu şi eu un cuvânt urât…”, îmi spune fiică-mea privind oarecum gânditoare, oarecum stânjenită în farfuria cu supă…

De ce şi-or fi alegând copiii asemenea subiecte de discuţie în momente în care rişti să-ţi rămână mâncarea în gât, bunăoară în timpul mesei? Ei, asta rămâne încă o enigmă pentru mine. Nu apuc să mă dumiresc în privinţa noii achiziţii lexicale a copilului meu că, din nou, o aud pe Mara spunând: ,,-De fapt, ştiu chiar două cuvinte urâte, dar nu o să le spun. Le păstrez pentru mine.”

În faţa unei atare situaţii, bănuiesc eu că prima întrebare care ţâşneşte din mintea părintelui este :,,-De unde ai auzit asta?” Şi , invariabil, se şi iveşte gândul acuzator: ,,-Uite cum mi-l strică alţi copii, sigur de la ei a auzit!”.

În cazul meu, prima intrebare care mi-a venit în minte a fost:,,-Şi în ce limbă spui că este cuvântul acesta” Ştiu că pare ciudat, dar există o explicaţie. 🙂

Mara este singurul copil de altă naţionalitate decât cea croată printre colegii ei de clasă, clasa I. Ne-am dorit mult pentru ea o şcoală cu predare intensivă în limba engleză, dat fiind că oricând există posibilitatea să fim nevoiţi să plecăm pentru mai mulţi sau mai puţini ani în alt colţ de lume. Nu există aşa ceva în oraşul în care locuim. Din fericire, şcoala cotată că fiind cea mai bună din oraş formează în fiecare an câte o clasă cu predare în limba italiană. În cazul nostru nu e greu de ghicit din ce motiv am ales asta pentru copil. Pentru că este infinit mai uşor, român fiind, să înveţi italiana decât croata. De ce au ales părinţii croaţi ca ai lor copii să înveţe în limba italiană? Probabil pentru că au considerat că o limba străină bine stăpânită nu e puţin lucru. Italia este aproape, în oraş există încă o comunitate italiană destul de puternică. În sfârşit, au avut oamenii motivele lor şi chiar îmi par foarte mulţumiţi de alegerea făcută.

Oricum, la începutul anului şcolar, adică în urmă cu câteva luni, colegii de clasă ai Marei nu stăpâneau mai deloc ,,arta conversaţiei” în limba italiană. Nu că ar fi stat copilul meu cu mult mai bine la acest capitol. Exceptându-i poate doar pe cei 2-3 copii care fac parte din familii mixte cu unul dintre părinţi italian, erau toţi cam la acelaşi nivel. Aveau un bagaj de cuvinte cât să facă faţă testării date anterior pentru admiterea la clasa respectivă şi cam atât. În atare situaţie, când maestra Laura se întâmpla să lipsească din peisaj, inevitabil,  începeau să sporovăiască între ei în limba croată. Toţi copiii, mai puţin Mara,fireşte, care înţelegea oarecum, dar încă îi venea destul de greu să întreţină conversaţii în limba asta. Şi nu a fost o perioadă tocmai plăcută pentru ea. Din fericire, există Laura, învăţătoarea copiilor, un pedagog deosebit care a reuşit în câteva luni, cum-necum, să-i facă să vorbească, cel puţin atât cât timp cât sunt la şcoală, doar în italiană. Săraca Laura…În primele luni de şcoală, cred că ajunsese şi în somn să strige : ,,-Bambini, devono parlare solo in italiano! ”. Femeia asta a reuşit într-un timp record un lucru pentru care îl credeam aproape imposibil. E o adevărată plăcere să-i vezi pe micuţi discutând între ei în limba italiană, ,,solo în italiano”. Şi ce debit verbal au! Adevărul este că nici nu prea au încotro, toate orele se desfăşoară în italiană, mai puţin cele 4 ore de limba croată care figurează în orarul săptămânal.

So, cam tot ce ştiu copiii aceştia în materie de limbă italiană este meritul Laurei în primul rând, iar eu refuzam să cred că ,,maestra”(cum îi spun ei) s-a gândit să-şi ,,culturalizeze” elevii şi altfel.

În privinţa limbii croate, hm, nu prea aş fi crezut…Poate printre colegii Marei se află şi câţiva mai răsfăţaţi, dar sunt copii buni, deosebiţi… Laura spune că sunt visul oricărui profesor, că aşa clasă ea nu a avut vreodată, deşi destule generaţii i-au trecut prin mâini. Şi chiar dacă vreunul dintre ei ar avea în vocabular asemenea cuvinte, nu prea vedeam cum le-ar fi înţeles Mara, date fiind cunoştinţele ei în materie de limbă croată dupa mai putin de un an petrecut in ţara asta. Cred ca am mai spus pe undeva ca limba asta imi pare de-a dreptul imposibilă. Doar să-i fi explicat pe îndelete, în limba italiană, cum stau lucrurile. 🙂

Ok, încetez să mai fac speculaţii şi o întreb direct pe Mara: ,, -Crezi că poţi să-mi spui despre ce este vorba? Dacă nu e aşa un mare secret, fireste…”. ,,-Bine, dacă ţii neapărat să afli, uite că îţi spun. Este un cuvânt în limba italiană, cuvântul STUPIDO. Nici nu mai ştiu unde l-am auzit, cred că de la desenele animate în limba italiană. Dar eu nu-l folosesc, pentru că e urât şi nici nu vreau să jignesc pe nimeni vreodată.”

Ei, dar ce problemă avem noi aici!:))) Copilul meu se simte jenat pentru că ştie şi el ,,un cuvânt urât” şi acesta este ,,stupido”??? Ce sufleţel inocent trebuie să ai ca să te preocupe o asemenea ,,problemă” ! O, nu, să nu-şi imagineze cineva acum că suntem genul de părinţi care îşi terorizează copilul cu ,,tu să nu vorbeşti aşa!”, ,,tu să nu faci aşa!”. Nici pe departe. În fine, nu vreau să ţin eu acum lecţii despre cum se creşte un copil. Mai mult, recunosc, Mara ştie să fie de o încăpăţânare extremă, am avut momente în care îmi venea să escaladez pereţii, dar ne calmăm, discutăm, încercăm să învăţăm din greşeli… Şi de-o parte şi de alta, conceptul de unilateralitate nu prea îşi are locul aici. Iarăşi divaghez şi nici nu v-am spus care este cel de-al doilea cuvânt. Prin urmare, dăm bandă înapoi şi…,,-Mara, dar parcă spuneai ceva de un al doilea cuvânt… Îmi spui care e?”. ,,-Păi, al doilea cuvânt este acelaşi, dar tradus în limba română, adică prost. Acesta sună chiar mai urât decât în italiană, aşa că sigur nu o să-l spun vreodată. Cui i-ar conveni să i se spună prost sau stupido?’

Iar eu… eu rămân (pentru a câta oară?) topită de drag în faţă copilului meu bun…

Desigur, nu ar fi fost un capăt de ţară dacă lucrurile ar fi stat altfel. Nici nu aş fi fost şocată, nici nu mi-aş fi pus copilul la zid, nici nu ar fi urmat ameninţări şi pedepse. Doar că am fi discutat, aşa cum e normal să se întâmple când lucrurile par să o ia într-o altă direcţie decât cea dorită. Nu sunt naivă, într-o bună zi, copilul meu va deveni şi el greu de stăpânit, cu inevitabilele revolte adolescentine în faţa cărora va trebui să mă înarmez cu răbdare şi nervi de oţel. Până atunci…mă bucur cu tot sufletul de candoarea pe care mi-o oferă din plin, de încrederea şi dragostea fără margini pe care mi le dă clipă de clipă absolut necondiţionat. Şi de lecţiile de viaţă pe care le primesc uneori din partea copilului meu. Şi învăţăm din lecţiile primite, învăţăm din greşeli. Câştigul este de nepreţuit. Şi de-o parte şi de alta.

PAROLE

Advertisements

Déjà vu…

L-am zarit din goana masinii, cumva mai mult cu coada ochiului,  in drum spre castelul Trakošćan… Ninsese bogat in timpul din urma in regiunea Zagorje si ma bucuram ca un copil privind marea de zapada in care ajunsesem  doar cu o seara inainte. Desi eram la sfarsit de ianuarie, in orasul din care veneam  inca nu apucasera sa cada nici macar cativa fulgi. Probabil o alta iarna oarecum atipica pentru noi, a doua  petrecuta in acest colt de tara, iarna cu multa ploaie si vant… cat cuprinde…

Priveam pe fereastra ascultand distrata palavrageala nostima a copilului, iar in momentul in care l-am zarit stiu ca m-a izbit puternic senzatia de deja-vu. Asa, ca un flash-back pret de o secunda. Nu mai fusesem prin locurile acestea vreodata si totusi…peisajul imi era extrem de familiar. Brazii incarcati de povara alba, lacul ce parea inghetat,  pana si casuta zarita in departare pe malul celalalt al apei. Toate se aflau la locul lor, exact ca in amintirile mele.

Am oprit masina si am ramas ceva vreme pe malul lacului. Atata liniste si peisajul de-a dreptul incremenit in dimineata aceea atat de alba…Si atunci mi-am dat seama de unde  acea impresie  indaratnica de ,,sigur am mai vazut asta undeva!”. Cand eram mica, in casa parintilor mei,obisnuiam sa privesc fascinata, minute in sir, o anume ilustrata. O primisera ai mei candva, un tarziu semn de viata de la o ruda de departe, undeva in perioada sarbatorilor intr-o iarna tare de demult. Si brusc…  peisajul acesta ivit ca un dar frumos in fata mea a avut darul madlenei proustiene, desi, fireste, nici vreun miros, nici vreun gust anume nu aveau ce cauta aici. Doar imagine, dar ce imagine! Mi-am amintit atunci despre cum am pastrat-o ceva ani in plicul in care fusese expediata si care, intre timp, se ingalbenise de-a binelea, despre cum imi placea sa o scot din sertarul in care o tineam si sa o privesc mult si bine…Doar iarna, niciodata in alt anotimp. Nici n-as putea sa explic acum de ce, probabil simteam ca facand in alt fel i-as fi stirbit oarecum frumusetea.

lac 1

Cu greu m-am desprins de minunatia asta de loc, iar de sus , de pe zidurile castelului, privelistea este la fel de minunata. Aveam sa aflu in aceeasi zi ca, de fapt, este vorba de un lac artificial creat tocmai pentru a da un plus de farmec acestui tinut, pentru a pune mai bine in valoare Trakošćanul, castelul inaltat prin sec. XIII, un nume de care se leaga multe legende si povesti de demult. Intr-o  postare separata (pentru ca merita din plin) am sa povestesc mai multe despre Trakošćan,unul dintre cele bine pastrate castele din Croatia, desi au trecut atatea secole peste zidurile sale…

Trakošćan 2

Castelul Trakošćan

Trakošćan 3

Spre castel...

Trakošćan 1

Trakošćan 4

Trakošćan 5

Trakošćan 6

Trakošćan 7

Coborand spre lac...

Trakošćan 8

Trakošćan 9

DO IT YOURSELF ! Pe Trubarjeva, la numarul 39.

Daca in postarea anterioara va povesteam cate ceva despre Metelkova, zic sa  mai ramanem putin  in atmosfera  aparte a Ljubljanei, mai exact spus, pe strada Trubarjeva, la numarul 39, chiar in plin centrul orasului. Pana sa ajungeti la destinatia propusa, rezervati-va putin timp pentru a admira in tihna Trubarjeva, arata deosebit…

Trubarjeva 1

DSC_1532

Trubarjeva 3

Trubarjeva 3

Revenind la destinatia noastra…in cazul in care ajungeti aici cu copilul/copiii din dotare, sunt absolut convinsa ca strengarii vor fi incantati la culme de posibilitatea extraordinara pe care le-o ofera ,,Hiša Eksperimentov”, mai pe limba noastra spus-,,Casa Experimentelor”. Un vechi proverb chinezesc(aflat, de altfel, pe prima pagina a brosurii de prezentare) pune foarte bine in evidenta motivul principal pentru care exista acest muzeu interactiv: ,,Am auzit si am uitat. Am vazut si mi-am amintit. AM FACUT EU INSUMI SI ACUM STIU.” 

Bref, copii si adulti pot experimenta in voie, departe de enervantele interdictii de genul: ,,-Nu pune mana !”, ,,-Nu atinge!”, ,,-Pastreaza distanta corespunzatoare!”, etc…Fireste, in cazul in care nu sunteti siguri de pasii pe care trebuie sa-i urmati, aveti la indemana indicatiile din mapa de prezentare primita de fiecare vizitator la intrare. Cu alte cuvinte, experimentam si invatam. Vizitatorul  poate atinge, mirosi, gusta, poate realiza cap-coada orice experiment isi doreste fara interventia celor care lucreaza aici.  Pentru ca aceasta este si ideea de baza, DO AND OBSERVE!

Un sfat, daca aveti prea putin timp la dispozitie si va imaginati ca intr-o ora, maxim o ora si jumatate, va puteti indrepta deja spre iesire, ei bine, eu zic sa nu fiti asa de siguri. Prezenta copiilor schimba simtitor datele problemei. Pentru ca realizarea fiecarui experiment necesita ceva timp si nu e vorba doar de cateva. Nu, la ultima numaratoare facuta de mine erau 52, e posibil ca intre timp numarul lor sa mai creasca, asa ca e nevoie de muuulta rabdare. Stiu ce spun, fiica-mea a tinut sa reia unele experimente… de doua ori, de trei ori…. C-asa e ea, perfectionista. 🙂 Cu greu mi-am dezlipit copilul de ustensilele care o ajutau sa faca baloane uriase de sapun, din nou si din nou, fiindca ii casunase ei sa intre de-a binelea intr-un balon de sapun. A reusit in cele urma. Mama nu a fost suficient de rapida, incat  sa imortalizeze la timp deplina izbanda a copilului. 🙂

Hiša eksperimentov 2

Hiša eksperimentov 1

,,Shifting face”, ,,Floating ball”, ,,Sandscape”, ,,Bubbles up”, ,,Falling magnets”, ,,Giant bubbles”, ,,Man in the air”, ,,Colored flame”, ,,Bad of nails”(sa stai intins pe un pat de cuie…asta chiar a fost interesant pentru mine, m-am temut degeaba pentru pielea si hainele mele) 🙂 ,,Echo talk”, ,,Little sun glows, little rain goes” si cuvantul din poveste inainte mult mai este…pana la numarul 52. Sunt experimente care imbina placut, cu umor si relaxare, placerea jocului, a observatiei personale cu invatatul. Marturisesc, probabil a fost una dintre rarele ocazii cand  cuvinte precum ,,matematica”, ,,fizica”, ,,chimie”, ,,informatica” nu mi-au mai blocat instantaneu mintea, refuzand sa inteleaga mai tot ce ar putea avea legatura cu stiintele tocmai insiruite. Eh, niste fobii mai vechi de-ale mele…  😉

Daca subiectul v-a atras atentia, puteti intra pe site-ul celor de la ,,The House of Experiments”- http://www.h-e.si/ (pe langa slovena, exista si explicatii in limba engleza, din pacate nu pentru toate sectiunile) si, surpriza, puteti experimenta on-line. Trebuie doar sa urmati indicatiile pentru fiecare experiment in parte. Mai mult de atat, de pe acelasi site, poate fi descarcata o aplicatie mobila gratuita si in felul acesta, simplu si comod, faci experimente direct de pe telefonul personal. Sincer, eu spun ca e mult mai interesant sa mergi acolo, dar e o modalitate si asta. Apropo de vizita la ,,The House of Experiments”, de luni pana vineri sunt primiti doar cei care vin in grup organizat, sambata si duminica sunt zile rezervate pentru vizitele individuale, incepand de la ora 11 la 19, pretul unui bilet este 6 euro. Ca veni vorba, noi am crezut ca persoana care vindea biletele  s-a incurcat in socoteli, din moment ce ne-a dat rest o suma ceva mai mare decat stiam noi ca trebuie. I-am atras atentia si omul ne-a lamurit, duminica, in intervalul orar 11-14, biletele se vand cu reducere de 50%, iar noi nimerisem chiar in acel interval. Nu e tocmai o suma considerabila, dar daca tot mi-am amintit, zic sa fie… 🙂

Experiment 1

It is left or is it right?

Experiment 2

Experiment 4

Catching sound in a spiral

Experiment 3

Water mills

 Experiment 5

Lightning in a ball

Incepand din vara lui 2009 ,,The House of Experiments” are propriul festival, Znanstival. Este vorba de 4 zile in care curiosii pot asista la tot felul de experimente desfasurate in strada (in Ljubljana in special, dar si in Maribor), prelegeri stiintifice cu invitati din multe tari, ateliere de lucru si tot felul de surprize puse la cale de catre organizatori. Punctul forte ramane interactivitatea, astfel oricine dintre cei prezenti la Znanstival se poate implica, poate incerca sa experimenteze daca asta isi doreste. Anul acesta perioada aleasa pentru desfasurare este 4-8 iunie. O parte infima din nebunia frumoasa din timpul spectacolelor de strada o puteti vedea surprinsa in fotografiile de mai jos.Sursa este aceasta.

Znastival 2

Znastival 3

Znastival 4

znastival 5

Znastival 6