Déjà vu…

L-am zarit din goana masinii, cumva mai mult cu coada ochiului,  in drum spre castelul Trakošćan… Ninsese bogat in timpul din urma in regiunea Zagorje si ma bucuram ca un copil privind marea de zapada in care ajunsesem  doar cu o seara inainte. Desi eram la sfarsit de ianuarie, in orasul din care veneam  inca nu apucasera sa cada nici macar cativa fulgi. Probabil o alta iarna oarecum atipica pentru noi, a doua  petrecuta in acest colt de tara, iarna cu multa ploaie si vant… cat cuprinde…

Priveam pe fereastra ascultand distrata palavrageala nostima a copilului, iar in momentul in care l-am zarit stiu ca m-a izbit puternic senzatia de deja-vu. Asa, ca un flash-back pret de o secunda. Nu mai fusesem prin locurile acestea vreodata si totusi…peisajul imi era extrem de familiar. Brazii incarcati de povara alba, lacul ce parea inghetat,  pana si casuta zarita in departare pe malul celalalt al apei. Toate se aflau la locul lor, exact ca in amintirile mele.

Am oprit masina si am ramas ceva vreme pe malul lacului. Atata liniste si peisajul de-a dreptul incremenit in dimineata aceea atat de alba…Si atunci mi-am dat seama de unde  acea impresie  indaratnica de ,,sigur am mai vazut asta undeva!”. Cand eram mica, in casa parintilor mei,obisnuiam sa privesc fascinata, minute in sir, o anume ilustrata. O primisera ai mei candva, un tarziu semn de viata de la o ruda de departe, undeva in perioada sarbatorilor intr-o iarna tare de demult. Si brusc…  peisajul acesta ivit ca un dar frumos in fata mea a avut darul madlenei proustiene, desi, fireste, nici vreun miros, nici vreun gust anume nu aveau ce cauta aici. Doar imagine, dar ce imagine! Mi-am amintit atunci despre cum am pastrat-o ceva ani in plicul in care fusese expediata si care, intre timp, se ingalbenise de-a binelea, despre cum imi placea sa o scot din sertarul in care o tineam si sa o privesc mult si bine…Doar iarna, niciodata in alt anotimp. Nici n-as putea sa explic acum de ce, probabil simteam ca facand in alt fel i-as fi stirbit oarecum frumusetea.

lac 1

Cu greu m-am desprins de minunatia asta de loc, iar de sus , de pe zidurile castelului, privelistea este la fel de minunata. Aveam sa aflu in aceeasi zi ca, de fapt, este vorba de un lac artificial creat tocmai pentru a da un plus de farmec acestui tinut, pentru a pune mai bine in valoare Trakošćanul, castelul inaltat prin sec. XIII, un nume de care se leaga multe legende si povesti de demult. Intr-o  postare separata (pentru ca merita din plin) am sa povestesc mai multe despre Trakošćan,unul dintre cele bine pastrate castele din Croatia, desi au trecut atatea secole peste zidurile sale…

Trakošćan 2

Castelul Trakošćan

Trakošćan 3

Spre castel...

Trakošćan 1

Trakošćan 4

Trakošćan 5

Trakošćan 6

Trakošćan 7

Coborand spre lac...

Trakošćan 8

Trakošćan 9

2 thoughts on “Déjà vu…

  1. ileanaxperta March 27, 2014 / 8:34 am

    Ce poze superbe facute iarna, cand peisajul este mai luminos si feeric. Super!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s