Papusi de portelan…

DSC_5687

Nici nu stiu cum de am reusit sa le zaresc atunci cand  inserarea deja pusese bine stapanire pe stradutele  inguste si intortocheate din San Marino. Doua magazine micute, inchise deja, in ale caror vitrine se aflau comori atat de dragi tie : globuri de sticla si papusi de portelan. Iar eu, inevitabil, de cate ori le intalnesc in drumurile mele, ma gandesc la tine, la pasiunea ta pentru lucrusoarele acestea delicate, la bucuria ta atat de sincera ori de cate iti daruiam ceva oricat de neinsemnat poate ar fi fost. Eu si oricine altcineva. Pentru ca asa esti tu, stii sa te bucuri cu tot sufletul. Iti stralucesc ochii ca unui copil ce tocmai a primit jucaria mult visata. Eu nu sunt asa si poate acesta este unul din multele motive pentru care imi esti tare draga. Eu sunt mai rece, rezervata, iar momentele in care reusesc sa ma exteriorizez sunt rarissime. Tu, dimpotriva, traiesti bucurii si tristeti la cote ametitoare. Eu asa te vad pe tine…

Si ele, papusile de portelan, ma fac de fiecare data sa zambesc la amintirea unei intamplari de demult. Imi amintesc de dimineata aceea fierbinte de august in care ai tinut neaparat sa ma duci si sa-mi arati magazinul abia deschis din care, cu o zi inainte, numai ce-ti cumparasesi o minunatie din asta. Iar tu urmai sa pleci a doua zi la maternitate ca sa aduci pe lume minunatia de baiat cu ochi atat de limpezi si albastri, cu nimic mai prejos decat ai papusilor din vitrina. Te invarteai ca prasnelul scotocind prin rafturi, comparand, laudand, scotand exclamatii de uimire. Si ma uitam la tine ca la o minune, e drept, o minune pe care o consideram atunci un pic sarita de pe fix 🙂 (stiu ca nu te superi pe mine), adica, femeie, iti asteptai sorocul si tu ma duceai prin orasul inecat in zaduful lui Cuptor ca sa ne cumparam papusi. Femei in toata firea… 🙂 Ne-am intors cu 3 papusi, doua erau pentru mine si, fireste, nici tu nu ai rezistat si ti-ai mai cumparat una si tot felul de flecustete viu colorate de care nu imi mai amintesc, dar stiu sigur ca glumeam si-ti spuneam ca eu o sa am o fetita care o sa semene leit cu una dintre achizitiile mele: satena si cu ochi de culoarea ierbii, ca blonda ca o papadie nu prea avea cum sa iasa. Habar nu aveam atunci ca exact peste un an, in prima zi dintr-un august la fel de fierbinte, avea sa vina pe lume si fata noastra draga, cu plete lungi satene si ochi caprui cu irizari de verde. Au trecut mai bine de 8 ani de atunci…Si mi-e tare drag sa te aud cum ii spui Marei ,,comoara mea draga”, ,,gargarita mea”…Pentru ca intr-un fel este si a ta. Sunt lucruri care nu se uita… M-ai luat aproape pe sus si m-ai dus la o farmacie aproape obligandu-ma sa-mi cumpar un test de sarcina, iti mai amintesti? Eu nu aveam curaj, doreamm sa evit o dezamagire, o alta dezamagire, obosisem… Si, minune, presimtirea ta s-a adeverit. Ai fost primul om care a aflat atunci de cea mai mare bucurie din viata mea si din prea-plinul sufletesc care te cuprinsese si pe tine, prietena mea draga, m-ai rugat chiar in clipa aceea sa fiu de acord ca tu sa fii nasa copilului meu. Intre voi doua exista o legatura speciala, Mara te iubeste mult si pe mine ma bucura nespus asta. Astazi suntem tare departe una de cealalta, dar si daca as trece doar pentru cateva minute prin orasul ce deja mi se pare anacronic sa-l mai numesc ,,al meu”, stim amandoua ca am face tot ce este omeneste posibil ca sa ne vedem. Si revederea este de fiecare data minunata.

La multi ani, Cristina ! Iti doresc  sa fie bine la tine in suflet si sa fii fericita ! Pentru ca omul minunat care esti tu o merita din plin.

DSC_5680

DSC_5477

DSC_5677

DSC_5469

DSC_5473

DSC_5683

DSC_5466

DSC_5475

DSC_5470

DSC_5684

DSC_5685

DSC_5467

DSC_5678

DSC_5472

DSC_5679

DSC_5682

DSC_5686

DSC_5681

DSC_5474

 

Zakopane- Poland’s winter capital. De bine si…nu prea…

De dragul sclipirilor din ochii copilului meu, mi-am dorit ca macar sarbatorile de iarna sa fie incarcate de zapada, asa ca in copilaria mea.

Despre Zakopane nu stiam mare lucru, recunosc. Asta pana in momentul in care, tot cautand pe internet posibile destinatii pentru vacanta de iarna, am dat peste cateva imagini care mi-au placut rau de tot. Un peisaj hibernal ca rupt dintr-o poveste… brazi incarcati de zapada cazuta cu nemiluita, sanii trase de cai superbi, polonezi imbracati in frumoasele lor costume traditionale… ,,-Hai  sa fie Zakopane!” am zis atunci deja satula pana peste cap de atatea cautari. Si asa a ramas.Zakopane, winter

Zakopane

ZAKOPANE

E drept ca, pe langa minunatia aceea de peisaj, mai existau cateva motive deloc de neglijat. In primul rand, puteam ajunge cu masina personala, 16 ore de condus nu sunt chiar un capat de lume. Scapam astfel de o perspectiva deloc placuta: gandul de a ne afla in mai stiu eu ce aeroporturi misunand de lume, asa cum se intampla aproape fara exceptie, in preajma sarbatorilor de iarna. In Polonia inca nu ajunsesem pana atunci si chiar imi doream asta. Mai putin de 70 de km despart Zakopane de doua dintre statiunile montane de top din Slovacia, Tatranska Lomnica si Strbske Pleso,  ocazie de neratat pentru noi. Nimic nu ne scapa!  🙂 In plus, se lega foarte bine cu planurile facute in legatura cu sarbatorile de Craciun pe care intentionam sa le petrecem cu familiile noastre in Romania. Mara nici nu concepea sa treaca vacanta de iarna fara sa-si vada bunicii si verisorii din tara. Prin urmare, imediat dupa un Craciun lipsit cu desavarsire de bucuria fulgilor de nea, am parasit Romania si… drum intins spre Zakopane! Inainte de a iesi din tara, ne-am bucurat de o seara minunata hoinarind prin centrul Sibiului luminat feeric in perioada respectiva. Urmatoarea oprire a fost in Budapesta (tare frumos gatita si capitala ungureasca)iar de aici, undeva, destul de dimineata…din nou la drum!

Asadar, sfarsit de decembrie, in chiar inima iernii cum s-ar spune, plecati  din Croatia, trecut prin Serbia, petrecut o saptamana in Romania, trecut apoi prin Ungaria si Slovacia si abia aici am vazut si noi prima zapada din iarna respectiva. Si asta doar pentru ca ajunsesem int-o zona montana destul de inalta, undeva foarte aproape de granita cu Polonia, altfel…nici o sansa!

Zakopane…mi-ar placea sa spun ca a fost minunat aici, ca am gasit exact ce mi-am dorit, dar nu ar fi intocmai adevarul, din pacate.

Sa o luam sistematic. Inainte de a ajunge aici, citisem legat de Zakopane ca este cea mai renumita statiune montana poloneza, ca apelativul de ,,capitala de iarna a Poloniei” i se potriveste manusa si ca micul oras este asaltat pur si simplu de turisti, peste 3 milioane intr-un singur an.  Partea cu asaltul turistilor, sincer, nu reprezinta nici pe departe un motiv important pentru ca eu sa ajung in locul respectiv. Dimpotriva chiar. Dar asta este, nu poti evita locuri in care iti doresti mult de tot sa ajungi doar pentru ca gem de lume. Ca lucrurile stau intocmai in Zakopane, asta o confirm. Doar am vazut-o cu ochii mei. Lume peste lume…

Cam asa arata strada principala din Zakopane, Krupowki, cu cateva zile inainte de trecerea in noul an.

Zakopane, strada principala

Cum nu exista nici macar o pudra fina de zapada, fireste ca a trebuit sa ne luam gandul de la placerea plimbarii in sanii trase de cai intr-un peisaj mirific de iarna. E adevarat, la tot pasul, strabatand Krupowki, principala strada a orasului, carutasii polonezi te pofteau zambitori, cu gesturi largi, sa urci alaturi de ei. Sincer, plimbarea cu caruta printr-un Zakopane plin ochi  de lume nu era tocmai cea mai arzatoare dorinta a noastra la ora aceea.

Gandindu-ma acum la prima zi petrecuta in Zakopane, constat ca mare lucru nu prea am ce spune. Ah, da, am reusit sa o ,,traumatizez psihic” pe Mara. Vina imi apartine exclusiv.  In seara in care am ajuns aici mi-am dat seama ca uitasem sa-mi iau de acasa tocmai ghetele de munte. Ca de obicei, venisem cu masina incarcata de bagaje, dar, ghinion, singurele mele incaltari erau doar cele aflate in picioare, o pereche de cizme cu toc ametitor de inalt. Si cui pe deasupra. Cine sa se incumete a umbla asa prin muntii Poloniei si ai Slovaciei? Eu imi asum defectele, sunt un  adevarat cosmar pentru cei care sunt nevoiti din varii motive sa ma insoteasca la cumparaturi. O seara si apoi o zi intreaga numai cu asta m-am ocupat: rascolit toate magazinele de incaltari, probat, strambat din nas, sa mai vedem, sa mai incercam…Bineinteles, tarziu, in noapte, cand deja oamenii incepusera a-si inchide pravaliile, am gasit ceva care sa-mi convina cat de cat. Previzibil in ceea ce ma priveste, dupa ore si ore de umblat, m-am intors la una dintre perechile de ghete vazute si probate inca de dimineata. 🙂 In fine, pomeneam ceva despre  oaresce traumatizare psihica… Nu exagerez, de la experienta asta, Mara nu mai vrea sa auda de perspectiva de a ma insoti la cumparaturi de haine sau incaltari. ,,-O, nu din nou! Iar o sa patim ca la Zakopane!! Doua zile ne-ai plimbat prin magazine doar ca sa-ti gasesti o pereche de ghete. Doua zile, mami, doua zile! este replica pe care am auzit-o de atunci de multe ori.:) Eh, exagereaza si fiica-mea, de fapt a fost vorba doar de o seara si o zi intreaga. Doar atat.

Oricum, dupa o asemenea experienta, pot spune ca am devenit experta in a oferi informatii legate de  subiectul ,,shopping in Zakopane”. In caz ca intereseaza pe cineva… 🙂 Un lucru este cert: capitala de iarna a Poloniei nu este nici pe departe un loc accesibil multor buzunare. Cel putin atunci cand vine vorba despre cumparaturi facute in oricare dintre cele peste 40 de buticuri aflate pe Fashion Street, Krupówki 29. Este una dintre cele mai renumite strazi din Polonia si chiar din lume(cel putin asa spun cei care detin magazinele de aici) atunci cand vine vorba de articole sport de calitate si de cele care tin de domeniul ,,luxury fashion”. Emporio Armani, Pierre Cardin, Carolina Herrera, Escada, Triumph, Moncler Elysees si destule alte nume ce suna atat de tentant pentru impatimitii de shopping(si mai ales impatimitele) sunt de gasit aici, pe Fashion Street, Krupówki 29.

Zakopane
Obosita dupa atat ,,plimbat prin magazine”…:)
Zakopane 2
,,-Hei, mami, ce spui de asemenea incaltari ?”

A nu se intelege ca Zakopane este locul in care sunt de gasit doar branduri exclusiviste. Nici pe departe. De indata ce iesi din spatiul Fashion Street, situatia se schimba vizibil. Mai la tot pasul intalnesti  tarabe incarcate cu tot felul de produse artizanale poloneze. In top sunt cojoacele. Desi nu sunt o admiratoare a unui asemenea obiect vestimentar, am remarcat unele chiar deosebite, lucrate cu mult bun gust. In rest, cum s-ar spune, de toate pentru toti-  papusi imbracate in costume traditionale, pulovere, ilice, manusi , ciorapi din lana, ce mai, o adevarata explozie vesela de culori…

In privinta produselor alimentare, fiica-mea a facut o adevarata pasiune pentru Oscypek, branza traditionala atat de cunoscuta in zona aceasta a Muntilor Tatra . Exista mai multe feluri in care Oscypek se prezinta, unele varietati fiind chiar extrem de sarate. Fiica-mea avea grija sa-si caute de fiecare data,,branza suvite” cum o numea ea, mai putin sarata si semanand cu o coada impletita, de aici si denumirea originala pe care i-a dat-o.

Zakopane 3

Asadar, dupa o zi intreaga petrecuta pe strazile oraselului polonez, ne-am dat seama ca mare lucru nu prea am mai avea ce face in oras. Nu in acest loc. E drept, existau renumitele partii de ski de aici, dar noi am preferat sa ne indreptam spre Strbske Pleso, probabil cea mai cunoscuta in topul statiunilor de ski si snowboard din Slovacia, aflata la doar 70 km distanta de Zakopane.

Sa va spun cateva vorbe despre cat de petrecareti sunt polonezii. Sincer, mult prea petrecareti…Noaptea dintre ani am ales noi sa o petrecem in centrul orasului Zakopane, deh, sa simtim cu adevarat bucuria oamenilor in momentul trecerii in noul an, 2014. Bad idea! Sa o luam cu inceputul…Dincolo de imbulzeala infernala de pe Krupowki, ni s-a parut noua ca totul arata altfel de cum il stiam, doar trecusem de multe ori prin zona…Ne-am lamurit imediat. Cred ca nici cel mai amarat butic nu a ramas fara sa fie ,,securizat” cu tot felul de cartoane, ambalaje, metri intregi de scotch. Bineinteles, toate magazinele, toate chioscurile erau inchise inca de la 9-10 seara, cel mult un bar-doua inca nu aveau pus lacatul pe usa. Ca oamenii aveau motive intemeiate sa le fie teama pentru proprietatile lor, ne-am convins apoi si noi. Atunci cand petrec, polonezii nu se incurca deloc. Un vacarm de nedescris, pocnitori explodand la fiecare secunda, sute de petarde, aer aproape irespirabil din cauza fumului gros, barbati si femei ,,anesteziati” rau de tot de aburii alcoolului si ceea ce mi s-a parut foarte de speriat – obiceiul de a sparge sticle si pahare cu nemiluita in plina strada. Si nu orice fel de strada, ci una plina ochi de lume. In atare situatie, la cateva minute dupa trecerea atat de zgomotoasa in 2014, noi ne-am grabit sa ne luam talpasita. Nu pe strada principala ce semana deja cu un covor de cioburi numai bune pentru cei dornici de experiente fachirice,  ci pe stradutele mai laturalnice si, ca atare, mai lipsite de eventuale neplaceri. Am rasuflat usurata in momentul in care am ajuns cu bine la masina lasata in parcarea de langa Fashion Street. Sincer, in toata nebunia aceea din care abia asteptam sa ies, gandul meu a fost la atmosfera atat de placuta si eleganta de care avusesem parte, exact un un an urma, in minunatul oras aflat la poalele Alpilor elvetieni, Locarno. Asta e, o experienta in plus, uite ca am vazut cum e si la polonezi!

Una peste alta, chiar daca nu am avut noi parte de o iarna ca-n povesti traita pe meleaguri ,,zakopaneze”, chiar nu am regretat deloc alegerea facuta. Polonia este o tara interesanta, surprinzatoare chiar si , cu siguranta, avand multe de oferit celor care o aleg ca destinatie de vacanta.

O experienta deosebita si pe care v-o recomand cu drag, in cazul in care ajungeti in Zakopane, este urcatul pe munte pana la minunatul lac Morskie Oko. Traseul prin Muntii Tatra (cam 10-11 km)este unul de neuitat, per pedes sau in carute cu coviltir. Noi am ales a doua varianta.

morskie-oko

Un sfat ! Chiar ar fi pacat ca, odata ajunsi in zona Zakopane, sa nu faceti o vizita in satul Chocholow. Este de-a dreptul minunat! Prietenii mei care au vazut pozele facute aici au fost ferm convinsi ca, de fapt, este vorba de un imens Muzeu al Satului. Nu, nici vorba, este o superba localitate poloneza aflata la mai putin de 20 de km distanta de Zakopane unde toate casele, fara exceptie, sunt construite din lemn, respectand acelasi stil arhitectural. Roman fiind, ajuns in Chocholow, primul cuvant care iti vine in minte este ,,MARAMURES”. Asemanarile in privinta arhitecturii, portului chiar si a graiului nu sunt deloc intamplatoare. Oamenii de aici, goralii pe numele lor, sunt urmasi ai pastorilor valahi veniti din nordul Transilvaniei in partea aceasta a Poloniei inca din sec. XII.

dsc_3900

 

De neratat ar fi si vizita la unul dintre cele mai frumoase castele poloneze, Dunajec. Se afla la doar 50 de km distanta de Zakopane, intr-o regiune tare pitoreasca, in satul Niedzika, foarte aproape de granita cu Slovacia.

dunajec-castle

Ei da, despre Morskie Oko, Chocholow, Castelul Dunajek, mereu surprinzatoarea Cracovie, dar si despre minunata arta a dantelei practicata de peste 150 de ani de catre goralii din Koniakow va povestesc in urmatoarele postari. Va astept sa mai treceti pe aici sau cum ar spune ei, polonezii, DO ZOBACZENIA !  🙂

zakopane-mara