Corippo, la pas prin Alpii Elvetieni

 

113802l

M-au fascinat aproape dintotdeauna locurile aflate cat mai departe de vacarmul lumii
civilizate, departe de tot ce inseamna aglomeratie infernala si agitatie absolut inutila. La o adica, eu cred ca as fi oricand gata sa cedez, cu mare placere chiar,  posibilitatatea de a petrece cateva zile intr-una dintre cele mai grozave metropole din lumea asta in schimbul unui satuc uitat in mijlocul muntilor sau pe un tarm de mare. Mi-e absolut totuna, liniste sa fie si peisaje care sa-mi mearga direct la suflet… Ok, recunosc, nu stiu cat timp as putea rezista traind asa, experienta aceasta inca nu o am. Cu siguranta, intr-o buna zi, as tanji dupa lumea lasata in urma si m-as reintoarce la ea. As reveni  cu bateriile incarcate si, mai ales, cu multe nostalgii dupa un spatiu caruia eu, un om naravit din plin la facilitatile oferite de viata moderna, nu as putea sa-i apartin pentru prea multa vreme.
Uite, daca mi s-ar oferi sansa alegerii unui asemenea loc, gandindu-ma acum la toate acele multe satucuri aproape sau chiar complet parasite, prin care am poposit pentru o 2-3-4 sau mai stiu eu cate ore, eu cred ca as aputea sa aleg Corippo.

indicator Corippo

La Corippo am ajuns absolut intamplator. Habar nu aveam de existenta lui. Era intr-una din ultimele zile ale lui decembrie, ne indreptam cu masina spre Lugano, perla cantonului elvetian Ticino… si atunci l-am vazut. Mi s-a parut ca rupt dintr-o ilustrata de demult. Un palc de case cu ziduri de piatra cenusie, cu acoperisuri din ardezie innegrita de vreme, cocotate undeva pe la jumatatea muntelui atunci inecat intr-un soi de ceata subtire, diafana. Am parasit autostrada si am avut norocul sa gasim un drum foarte bine intretinut(deh, doar eram in Elvetia) care serpuia usor pe Valea Verzasca, trecand de-a lungul malurilor lacului Vogorno pentru ca apoi sa urce pe munte si sa ne conduca exact pana la intrarea in Corippo.

Corippo 2

Corippo 4

 

Corippo6

Corippo 8                                                   Corippo10Corippo9

 

 

 

 

 

DSC_0111

;;;

Corippo 12

In sat nu am gasit pe nimeni. Liniste ca de inceput de lume. La cateva dintre casele de acolo se vedea bine ca nimeni nu le mai trecuse pragul de multa vreme, cele mai multe erau destul de bine intretinute, dar posibil sa fi servit doar ca locuinte de vacanta. Am zarit chiar si o mica osterie, atunci cu usa zavorata, dar imi imaginez  ca vara locul acesta se anima si atmosfera din Corippo devine cu totul alta. Sincer, eu il prefer asa cum l-am gasit.

osterie

Cladirea in care se afla osteria  ce poarta chiar numele satului mi-a devenit instantaneu draga, chiar si cu lacatul pus pe usa. 🙂

DSC_0130

Un loc perfect pentru a savura o cafea 🙂

DSC_0108Biserica din Corippo, inchinata Fecioarei Maria, are o vechime considerabila. A fost ridicata in acest loc la inceputul secolului XVII.

DSC07209DSC_0122

DSC07226

DSC07216

DSC07227

Atat de mult m-a fascinat locul acesta aflat in inima Alpilor elvetieni ca  nu am lasat coltisor neumblat. La drept vorbind, palma aceea de loc nici nu iti cere cine stie ce timp ca sa-l strabati de la un capat la altul si inapoi. A fost o adevarata incantare sa ma pierd prin labirintul de stradute inguste, pavate cu piatra stralucind pe alocuri datorita urmelor lasate de atatia si atatia pasi trecuti pe acolo de-a lungul, probabil, a catorva secole. Apropo de asta, ulterior am aflat ca prima atestare documentara a acestui loc dateaza de la inceputul secolului XII, ohooo, cata vreme la mijloc… De fapt, stiu bine, ma fascineaza la culme asemenea locuri tocmai pentru faptul ca ele respira istorie, gandul ca atatea vieti, atatea destine s-au consumat intre acele ziduri de piatra… e de-a dreptul coplesitor.

Ceva mai tarziu, cand am putut sa am acces la internet, am gasit informatii mai mult decat interesante despre Corippo. Bunaoara am aflat ca tocmai fusesem in…cea mai mica municipalitate elvetiana. Da, mare mi-a fost mirarea sa aflu ca de prin 1882, Corippo si-a mentinut statutul de entitate independenta avand propria biserica, propria stema, un primar si un consiliu. 🙂 Ultima statistica spune ca aici mai sunt inregistrati doar 12 locuitori. La un asemenea numar, imi imaginez ca toti cei din sat au cate o functie de raspundere in cadrul Primariei. Asa, ca sa nu se simta nimeni ofensat 🙂 Ciudat mi s-a parut ca noi nu am intalnit nici tipenie de om, in fine, or fi fost oamenii plecati cu treburi…

In 2009, regizorul Mihály Györik, atras de atmosfera aparte si oarecum stranie a locului, il alege ca scena principala pentru ,, La Valle delle ombre”(Valea umbrelor), un film horror despre cum un copil, Matteo, oficiind in gluma un ritual stravechi, reuseste sa trezeasca la viata spiritele ascunse si nu tocmai prietenoase ale locului. Nu l-as cataloga chiar o reusita cinematografica, dar pentru mine a fost foarte interesant sa-l urmaresc tocmai pentru faptul ca am recunoscut cu mare drag locul acela pe care l-am indragit de la prima vedere. A, si m-a cucerit si felul in care regizorul a stiut sa creeze atmosfera aceea de mister, felul in care te poarta printr-o lume de legende mai vechi sau mai noi, mituri, superstitii, traditii si peste toate acestea o evidenta placerea a jocului cu tehnica flashback.

Poster

la-valle-delle-ombre-973317l-imagineSebastiano Galeppi, micutul italian din Milano, in rolul lui Matteo.

la-valle-delle-ombre-298408l

Alegerea celor 4 copii care apar in ,,La valle delle ombre” nu a fost tocmai o sarcina usoara pentru echipa de casting. Asta pentru ca regizorul a tinut cu tot dinadinsul ca ei sa vorbeasca cu acea cadenta specifica limbii italiene din zona cantonului Ticino. Asta, desigur, pentru a face filmul cat mai credibil. Astfel echipa a colindat ceva vreme prin scolile din Ticino intervievand peste 600 de copii. Nu-i putin lucru!

http://www.imdb.com/video/withoutabox/vi3384280345?ref_=tt_pv_vi_aiv_1

Si nu ma pot abtine sa nu atasez aici si un minunat videoclip gasit pe youtube. Nu stiu de ce autorul a ales sa prezinte colajul de imagini cu minunatia asta de  Corippo in primavara pe  fondul muzical oferit de… ,,Iarna” lui Vivaldi. Oricum, gasesc ca se potrivesc manusa imagini si muzica. Enjoy!

Sarbatori de iarna in Cracovia

 

wesołych-świąt

Probabil ca as fi parasit Polonia nu foarte incantata dupa experienta Zakopane, dar intamplarea a facut sa ne oprim pentru cateva zile in ,,Orasul Dragonilor” si uite asa mi s-a lipit de suflet Cracovia…Citisem din diverse surse cate ceva despre orasul considerat ,,perla Poloniei” si imi ramasesera foarte clare in minte cateva cadre din filmele turnate aici de catre unul dintre regizorii mei preferati- polonezul Andrzej Wajda, desi destui ani au trecut de atunci. Dar, fireste, nimic nu se compara cu realitatea vazuta prin ochii proprii, nimic nu se compara cu sentimentele, senzatiile pe care le incerci atunci cand descoperi un loc absolut nou pentru tine.

Altadata voi scrie aici, pe blog, despre orele minunate petrecute la castelul Wawel, despre atmosfera si senzatiile apasatoare incercate in timp ce colindam prin vestita fabrica a lui Oscar Schindler, despre Kazimierz, cartierul evreiesc facut celebru de catre Steven Spielberg cu extraordinarul sau film din 1993, ,,Lista lui Schindler”. Acum doar despre aerul aparte, atat de specific polonez al targului de Craciun organizat de ani buni in cea mai mare piata din Europa, Rynek Główny, aflata chiar in centrul istoric al Cracoviei, spatiu dominat de doua dintre simbolurile de baza ale orasului, biserica Sfanta Maria si statuia lui Adam Mickiewicz, poetul national al polonezilor.

Rynek Główny

Centrul istoric, Cracovia

Un element caracteristic fiecarui brad impodobit de catre polonezi este steaua imensa care se atarna in ramurile acestuia, desigur, un simbol al stelei din Betleem.

Mara cu porumbeii.jpg

Polonezii sunt un popor petrecaret, iubitor de traditii, de oaspeti si voie buna, asa ca la ei sarbatorile de iarna sunt prelungite mult dupa data de 25 decembrie, mai precis pana la sfarsitul lunii ianuarie. Eu m-am hotarat. De cand am aflat ca polonezii despodobesc bradul abia pe 2 februarie, data la care ei sarbatoresc Sfanta Marie, am zis ca nu se supara nimeni daca procedez aidoma. Deocamdata vad ca bradul meu rezista. 🙂

Si ca veni vorba de traditii poloneze de Craciun…inedit la ei mi se pare faptul ca nu exista Mos Craciun, copiii primesc daruri in noaptea de 5 spre 6 decembrie de la Święty Mikołaj(Sfantul Nicolae). In unele zone ale tarii, cei mici se bucura in noaptea de Ajunul Craciunului de cadouri aduse de…Gwiazdka, omologul feminin al Sfantului Nicolae sau altfel spus ,,micuta stea” care aminteste de Steaua din Betleem.

De ani buni, in perioada sarbatorilor de Craciun, in Cracovia exista obiceiul construirii a ceea ce polonezii numesc Szopki Krakowskie, un soi de sculpturi migalos lucrate care incearca sa recreeze scena nasterii lui Isus. Interesant este faptul ca mesterii polonezii care se inhama la aceasta munca deloc simpla plaseaza vestita scena pe fundalul oferit de unele dintre cele mai cunoscute edificii cracoviene- Catedrala Sfanta Maria, Castelul Wawel, Palatul Barbican…Uneori se lucreaza si jumatate de an la o asemenea miniatura, cele mai reusite dintre ele fiind expuse in Piata Centrala unde sunt admirate, punctate de catre juriu si , fireste, cele mai reusite sunt premiate.

Szopki Krakowskie 1

Szopki Krakowskie 2

miniatura

O imagine de care imi aduc aminte cu drag este cea a fierariei improvizate in imensa Piata Centrala a orasului. Mi-a sarit in ochi imediat ce am pasit in Rynek Główny, in prima seara a sosirii noastre in Cracovia. Incepand de la felul in care arata fierarul si pana la toate acele mici detalii care tin de meseria asta, totul era atat de autentic si bine pus la punct incat am avut puternica senzatie ca m-am intors undeva in timp. Mai pastram inca suvenirul luat de acolo, o potcoava pe care, sub ochii nostri, fierarul a gravat numele fetei mele.

fierarie

fierarie 2

Si-ar mai fi si multimea de artisti ambulanti care umplu amintita piata, dar si strazile din jur. Fiica-mea a fost tare incantata de fiecare in parte, apropiat, studiat, amuzat, spus parerea. 🙂

artisti ambulanti 1

artisti ambulanti 2

In coloratul peisaj cracovian din timpul sarbatorilor de iarna, isi fac loc la fiecare pas tarabele cu piernik, turta dulce facuta dintr-un amestec de grau si secara, lapte, miere, oua  si intens condimentata cu scortisoara, cuisoare, ghimbir, uneori cu cardamon, lavanda, anason, ienibahar. Mult prea condimentat pentru gusturile mele, dar aroma este deosebita. Interesant este ca aluatul pentru pierniki este lasat la fermentat chiar si cu  o luna si jumatate inainte de Ajunul Craciunul cand este modelat si pus la copt.

pierniki

Si ca tot veni vorba de specialitatile culinare ale polonezilor, prajitura care nu lipseste din casele lor in perioada asta este oplatekul, un soi de napolitane facute foarte simplu, doar din apa si faina pe care este imprimata o imagine cu caracter religios legata de Craciun.  Se impart intre membrii familiei, intre prieteni, vecini, oameni foarte apropiati intre ei. Nu se impart oricum, ci impreuna cu rugamintea celor care ofera de a fi iertati in cazul in care au gresit cu ceva in anul care se apropie de sfarsit, dar si cu urarea ,,Wesołych Świąt!”(Craciun fericit!).  Inainte de a se aseza la masa pusa in Ajunul Craciunului(wigilia), capul familiei imparte bucati  de oplatek( sfintit anterior de catre preot) la toti cei prezenti. Ritualul are loc in timp ce se sopteste o rugaciune pentru linistea si binele celor dragi. Citeam undeva ca acesta este cel mai vechi(originea prepararii oplatek-ului vine din sec. X), cel mai iubit si cel mai respectat obicei in casele polonezilor, chiar si in cazul in care ei sunt stabiliti de ani buni in alte colturi de lume. Frumoase obiceiuri, frumosi oameni!

oplatek new

 

Decembrie in Viena

Wiener Rathaus

In anul care a trecut,  intamplarea a facut ca Mos Nicolae sa ne gaseasca tot pe drumuri (nu ca asta ar fi asa o mare noutate). 🙂 Mai exact… la Viena. Motiv de mare ingrijorare pentru Mara. Cum ca Mosu’ nu o va gasi in camera ei si astfel va trebui sa astepte pana la reintoarcerea acasa, ba chiar ca ca ar putea nici sa nu-i mai lase vreun cadou din cauza absentei de la domiciliu. Ma rog, fel si fel de griji si scenarii care de care mai ,,ingrijoratoare”. In fine, si-a lustruit cat de bine a putut incaltarile si ,,impovarata” de problema ,,ma gaseste sau nu ma gaseste Mos Nicolae ?” a adormit rupta de oboseala chiar in locul in care urma sa vina asteptatul personaj. Fata mea dorea nici mai mult nici mai putin decat sa-l prinda direct in actiune. N-a fost sa fie pentru ca mos Ene i-a stricat planurile. 🙂

De Mos Nicolae

Descurcaret Mosu’! Cum-necum, a reusit sa o gaseasca si in ditamai metropola. 🙂 Mai mult de atat, in seara imediat urmatoare, fata mea l-a intalnit si pe undeva prin centrul Vienei. Cu comunicarea a fost ceva mai dificil…Mos Nicolae nu stia decat limba germana.

cu Mos Nicolae :)
Viena….Viena este orasul care te copleseste, cumva te intimideaza, cu atat mai mult atunci cand ai prea putin timp la dispozitie pentru a-l ,,gusta” pe indelete. Practic, te simti complet debusolat. Ce sa alegi, la ce poti sa renunti? Cel putin asta a fost senzatia incercata de mine. Sunt atatea locuri extraordinare de vazut: muzee cu exponate senzationale, palate incredibil de somptuoase, parcuri imense cu aranjamente vegetale desavarsite, o viata culturala extraordinara si lista poate continua mult si bine. Iar peste toate acestea exista acel ceva profund specific Vienei pe care mi-e oarecum dificil sa-l definesc. Stiu doar ca l-am simtit in tot timpul in care am stat aici. Sa-i zicem…un aer imperial anume dat de arhitectura care de multe ori copleseste prin grandoare, fara a fi lipsita totusi de armonie, eleganta. Istorie si traditie, civilizatie, prestanta, stil, rafinament…

Dar nu despre atmosfera vieneza vreau eu acum sa spun cateva vorbe si nici macar despre cateva dintre obiectivele turistice de prim rang de aici. V-am zis, timpul a fost prea scurt pentru a le savura pe indelete, asa ca a trebuit sa ne multumim cu plimbarile lungi facute in cele doua seri pe strazile Vienei, cu vizita la Skhneekugel- Muzeul Globurilor de Sticla- un loc absolut incantator, cu o zi minunata petrecuta la Prater. Deh, nu poti pleca asa usor de aici odata ce ti-ai adus copilul in cel mai mare parc de distractii din Austria. In sfarsit, desi cu un program  extrem de incarcat, fireste ca nu se putea sa ratam minunatiile de targuri de Craciun aflate in Viena.

Wiener Rathaus 2

Incepand de  la mijlocul lui noiembrie, in Viena ai surpriza sa intalnesti multe targuri de Craciun, dar cel mai renumit, cel care atrage ca un magnet milioane de turisti, ramane targul desfasurat in fata primariei orasului(Wiener Rathaus).

Pana sa ajungem aici, am colindat cateva ore in sir pe strazile pietonale ale vestitului oras. Desi ne aflam abia la sfarsitul primei saptamani din decembrie, imi aduc aminte ca am avut tot timpul senzatia ca ma aflu chiar in inima sarbatorilor de iarna. Atmosfera este de-a dreptul fantastica. Multa lumina, multa culoare, departe totusi de tot ce inseamna extravaganta, stridente inutile, kitsch. Chiar dimpotriva, eleganta, bun gust, armonie, stil. Pana si enormele globuri rosii suspendate deasupra Grabenului, principala strada comerciala a Vienei, se integreaza de minune in peisajul plin de viata aflat aici.

Globuri Graben

Lume de pe lume, magazine de lux- vitrinele in sine sunt un adevarat spectacol-  trasuri elegante facandu-si loc printre masini si autobuze etajate, cafenele cu o atmosfera intima, artisti ambulanti, cladiri si monumente impresionante… Ah, si sa nu uit de vanzatorii ambulanti care servesc cani cu Glühwein, vinul specific nemtesc, incalzit exact 15 min, dar, atentie, fara a fi fiert. Cu scortisoara, cuisoare, portocala sau lamaie(sau chiar ambele), uneori aromat cu un praf de cardamon sau stelute de anason, usor indulcit cu zahar Glühweinul este bautura perfecta pentru serile friguroase de iarna. Recunosc,  l-am savurat din plin. Nu acelasi lucru pot sa spun si despre felia de paine prajita unsa cu untura. 🙂

Glühwein

Odata cu lasarea intunericului, Grabenul arata intr-un mare fel, doar nu degeaba se spune ca este considerata cea mai frumoasa strada din Viena si , probabil, printre cele mai frumoase strazi din Europa. Poftiti imagini!

Graben 2gramofon

Graben 3

Graben 3Ca un minunat cadou pe care abia astepti sa-l deschizi 🙂

DSC_0959

papusi aida

Papusile animate din vitrina cofetariei Aida. Fiica-mea a fost de-a dreptul fermecata de ele.

vitrina 1

vitrina 2

DSC_0968

decoratiuni vitrina

decoratiuni vitrina 2

Craiasa Zapezii

DSC_2562Coloana Ciumei

Coloana Ciumei, unul dintre cele mai cunoscute si importante ansambluri statuare din Viena. Se afla in locul acesta, pe strada Graben, din 1693.

DSC_2042

Graben 5

Si era asa un ger…Nici macar Glühweinul aromat nu a mai avut puterea sa ma incalzeasca:)

Graben 6Stephanplatz

Am trecut in graba mare prin dreptul  Targului de Craciun aflat in imediata vecinatate a catedralei Stephansdom. Am mai fi zabovit noi aici, dar stiam ca la ora 22 deja se inchid portile celui mai vestit si cautat Targ de Craciun din Viena, cel aflat in piata imensa a Primariei.  Iata-l!

Targ 1

Targ 2

Targ 3

Targ 4

Targ 5

Am inteles de ce Rathauspark este vizitat in fiecare an de peste 3 milioane de turisti. Pentru  atmosfera extraordinara de aici, pentru acel ceva profund specific vienez. As fi fost  dezamagita daca as fi intalnit aici(asa cum s-a intamplat in multe asemenea locuri) obiecte vestimentare de firma, tot felul de gadgeturi sau mai stiu eu ce alte nebunii care tin de lumea noastra moderna, asta ca sa nu mai vorbim de agasantele kitsch-uri. Nu gasiti asa ceva aici si sper sa nu se schimbe situatia in viitor pentru ca i-ar lua imens din farmec.

Nu ma pot lauda cu o memorie fantastica, dar, in schimb, imi raman foarte bine intiparite tot felul de senzatii, arome care mi-au lasat o anumita impresie candva. Acum, cand rememorez cele aproape doua ore dintr-o seara geroasa petrecuta in Rathauspark, am foarte viu in minte mirosul de cartofi copti, de castane coapte(ador castanele coapte!), de vin fiert cu multa scortisoara si cuisoare, aroma dulceaga si usor vanilata a vatei pe bat. Si gustul fin al fructelor pe care ti le alegi singur si care sunt trecute apoi printr-o baie fierbinte de ciocolata(delicoase!) si cel de turta dulce cu ghimbir si martipan…

turta dulcefructe in ciocolata

Fructele trase in ciocolata-capsune, boabe de strugure, banane, cirese) nu tin tocmai de traditie, dar sunt atat de gustoase… incat trecem cu vederea aspectul acesta. 🙂

O idee pe care am mai intalnit-o si la alte cateva targuri de Craciun si care, personal, imi place mult este legata de existenta atelierelor de creatie pentru copii. Supravegheati si indrumati atent de personalul angajat in acest scop, copiii invata sa prepare aluat de prajituri, sa modeleze lumanari pentru Craciun, sa mestereasca decoratiuni pentru brad  sau sa-si decoreze propriile ilustrate de iarna. Din pacate, seara tarziu fiind, noi le-am gasit deja inchise de ceva vreme, asa ca Mara a ratat experienta aceasta. Oricum, atat timp cat te afli in spatiul Rathauspark, nu ai timp de regrete si nici pentru plictiseala nu exista loc. Cele peste 140 de cabanute traditionale din lemn ofera un adevarat spectacol vizual(si nu numai) vizitatorului.

ursuleti Locul din care cu greu mi-am luat copilul

teatru de papusiTeatru de papusi

pirogravuri

decoratiuni 1

globuri 2

decoratiuni

globuri 1

globuri 2

Mara

DSC_0600O ultima privire aruncata spre cladirea impunatoare a Primariei vieneze inainte de a iesi pe portile Targului de Craciun.

primarie 2cu trasuraPe drum de seara tarzie, cum sa ratezi o asemenea experienta minunata la Viena? 🙂