Corippo, la pas prin Alpii Elvetieni

 

113802l

M-au fascinat aproape dintotdeauna locurile aflate cat mai departe de vacarmul lumii
civilizate, departe de tot ce inseamna aglomeratie infernala si agitatie absolut inutila. La o adica, eu cred ca as fi oricand gata sa cedez, cu mare placere chiar,  posibilitatatea de a petrece cateva zile intr-una dintre cele mai grozave metropole din lumea asta in schimbul unui satuc uitat in mijlocul muntilor sau pe un tarm de mare. Mi-e absolut totuna, liniste sa fie si peisaje care sa-mi mearga direct la suflet… Ok, recunosc, nu stiu cat timp as putea rezista traind asa, experienta aceasta inca nu o am. Cu siguranta, intr-o buna zi, as tanji dupa lumea lasata in urma si m-as reintoarce la ea. As reveni  cu bateriile incarcate si, mai ales, cu multe nostalgii dupa un spatiu caruia eu, un om naravit din plin la facilitatile oferite de viata moderna, nu as putea sa-i apartin pentru prea multa vreme.
Uite, daca mi s-ar oferi sansa alegerii unui asemenea loc, gandindu-ma acum la toate acele multe satucuri aproape sau chiar complet parasite, prin care am poposit pentru o 2-3-4 sau mai stiu eu cate ore, eu cred ca as aputea sa aleg Corippo.

indicator Corippo

La Corippo am ajuns absolut intamplator. Habar nu aveam de existenta lui. Era intr-una din ultimele zile ale lui decembrie, ne indreptam cu masina spre Lugano, perla cantonului elvetian Ticino… si atunci l-am vazut. Mi s-a parut ca rupt dintr-o ilustrata de demult. Un palc de case cu ziduri de piatra cenusie, cu acoperisuri din ardezie innegrita de vreme, cocotate undeva pe la jumatatea muntelui atunci inecat intr-un soi de ceata subtire, diafana. Am parasit autostrada si am avut norocul sa gasim un drum foarte bine intretinut(deh, doar eram in Elvetia) care serpuia usor pe Valea Verzasca, trecand de-a lungul malurilor lacului Vogorno pentru ca apoi sa urce pe munte si sa ne conduca exact pana la intrarea in Corippo.

Corippo 2

Corippo 4

 

Corippo6

Corippo 8                                                   Corippo10Corippo9

 

 

 

 

 

DSC_0111

;;;

Corippo 12

In sat nu am gasit pe nimeni. Liniste ca de inceput de lume. La cateva dintre casele de acolo se vedea bine ca nimeni nu le mai trecuse pragul de multa vreme, cele mai multe erau destul de bine intretinute, dar posibil sa fi servit doar ca locuinte de vacanta. Am zarit chiar si o mica osterie, atunci cu usa zavorata, dar imi imaginez  ca vara locul acesta se anima si atmosfera din Corippo devine cu totul alta. Sincer, eu il prefer asa cum l-am gasit.

osterie

Cladirea in care se afla osteria  ce poarta chiar numele satului mi-a devenit instantaneu draga, chiar si cu lacatul pus pe usa.🙂

DSC_0130

Un loc perfect pentru a savura o cafea🙂

DSC_0108Biserica din Corippo, inchinata Fecioarei Maria, are o vechime considerabila. A fost ridicata in acest loc la inceputul secolului XVII.

DSC07209DSC_0122

DSC07226

DSC07216

DSC07227

Atat de mult m-a fascinat locul acesta aflat in inima Alpilor elvetieni ca  nu am lasat coltisor neumblat. La drept vorbind, palma aceea de loc nici nu iti cere cine stie ce timp ca sa-l strabati de la un capat la altul si inapoi. A fost o adevarata incantare sa ma pierd prin labirintul de stradute inguste, pavate cu piatra stralucind pe alocuri datorita urmelor lasate de atatia si atatia pasi trecuti pe acolo de-a lungul, probabil, a catorva secole. Apropo de asta, ulterior am aflat ca prima atestare documentara a acestui loc dateaza de la inceputul secolului XII, ohooo, cata vreme la mijloc… De fapt, stiu bine, ma fascineaza la culme asemenea locuri tocmai pentru faptul ca ele respira istorie, gandul ca atatea vieti, atatea destine s-au consumat intre acele ziduri de piatra… e de-a dreptul coplesitor.

Ceva mai tarziu, cand am putut sa am acces la internet, am gasit informatii mai mult decat interesante despre Corippo. Bunaoara am aflat ca tocmai fusesem in…cea mai mica municipalitate elvetiana. Da, mare mi-a fost mirarea sa aflu ca de prin 1882, Corippo si-a mentinut statutul de entitate independenta avand propria biserica, propria stema, un primar si un consiliu.🙂 Ultima statistica spune ca aici mai sunt inregistrati doar 12 locuitori. La un asemenea numar, imi imaginez ca toti cei din sat au cate o functie de raspundere in cadrul Primariei. Asa, ca sa nu se simta nimeni ofensat🙂 Ciudat mi s-a parut ca noi nu am intalnit nici tipenie de om, in fine, or fi fost oamenii plecati cu treburi…

In 2009, regizorul Mihály Györik, atras de atmosfera aparte si oarecum stranie a locului, il alege ca scena principala pentru ,, La Valle delle ombre”(Valea umbrelor), un film horror despre cum un copil, Matteo, oficiind in gluma un ritual stravechi, reuseste sa trezeasca la viata spiritele ascunse si nu tocmai prietenoase ale locului. Nu l-as cataloga chiar o reusita cinematografica, dar pentru mine a fost foarte interesant sa-l urmaresc tocmai pentru faptul ca am recunoscut cu mare drag locul acela pe care l-am indragit de la prima vedere. A, si m-a cucerit si felul in care regizorul a stiut sa creeze atmosfera aceea de mister, felul in care te poarta printr-o lume de legende mai vechi sau mai noi, mituri, superstitii, traditii si peste toate acestea o evidenta placerea a jocului cu tehnica flashback.

Poster

la-valle-delle-ombre-973317l-imagineSebastiano Galeppi, micutul italian din Milano, in rolul lui Matteo.

la-valle-delle-ombre-298408l

Alegerea celor 4 copii care apar in ,,La valle delle ombre” nu a fost tocmai o sarcina usoara pentru echipa de casting. Asta pentru ca regizorul a tinut cu tot dinadinsul ca ei sa vorbeasca cu acea cadenta specifica limbii italiene din zona cantonului Ticino. Asta, desigur, pentru a face filmul cat mai credibil. Astfel echipa a colindat ceva vreme prin scolile din Ticino intervievand peste 600 de copii. Nu-i putin lucru!

http://www.imdb.com/video/withoutabox/vi3384280345?ref_=tt_pv_vi_aiv_1

Si nu ma pot abtine sa nu atasez aici si un minunat videoclip gasit pe youtube. Nu stiu de ce autorul a ales sa prezinte colajul de imagini cu minunatia asta de  Corippo in primavara pe  fondul muzical oferit de… ,,Iarna” lui Vivaldi. Oricum, gasesc ca se potrivesc manusa imagini si muzica. Enjoy!

4 thoughts on “Corippo, la pas prin Alpii Elvetieni

  1. Alina-viatainroma.ro February 3, 2015 / 3:12 pm

    Vreau si aici! Pare misterios, cred ca daca m-as duce singura, mi-ar fi frica. :))

  2. danielaracovita February 3, 2015 / 3:45 pm

    🙂 Nu trebuie. Elvetienii sunt niste oameni atat de civilizati.🙂 In filmul despre care am scris, regizorul a reusit sa creeze o atmosfera cam scarry, ce-i drept. In ziua in care am ajuns noi aici, imi amintesc ca mi-a dat o stare extraordinara de bine locul acesta. Liniste deplina, o lumina calda care poleia parca tot locul…Mai vreau acolo!🙂

    • Alina-viatainroma.ro February 3, 2015 / 3:50 pm

      Nu de oameni, ci de atmosfera aia scarry de care ziceai.🙂 Las’ ca mai cresc eu pana il voi vizita.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s