Bosnia&Herţegovina. Despre bucuria lucrurilor simple.

UNA

Ţara asta- e adevărat, nu tocmai o destinaţie turistică râvnită de multă lume- m-a atras ca un magnet. Într-un fel, simţeam că voi găsi aici ,,un ceva” anume, altceva decât în multe dintre locurile prin care umblasem până atunci. Cu toate acestea, mi-a luat ceva vreme până să fac bagajele pentru Bosnia si Herţegovina.

Se stie, B&H nu figurează nici pe departe într-un top 10 al celor mai periculoase ţări din lume, dar atunci când vine vorba de o călătorie în care îmi iau copilul, cuvinte precum pericol, risc şi alte asemenea capătă în mintea mea proporţii de neimaginat. Sunt absolut irecuperabilă in privinţa asta, ştiu.

Dincolo de fobiile şi obsesiile subsemnatei, trebuie să recunoaşteţi că nu este tocmai liniştitor atunci când culegi informaţii de pe diverse site-uri şi afli legat de ţara în cauza că:

-,,Standardele igienico-medico-sanitare sunt încă foarte scăzute.”

-,,Nu este necesar un vaccin anume, dar se recomandă extremă prudenţă în procurarea şi consumul alimentelor”

-,,În Bosnia şi Herţegovina se menţin riscurile unor conflicte etnice locale. Cetăţenii străini care călătoresc în Bosnia şi Herţegovina trebuie să evite implicarea în dispute cu localnicii.”

-,,Cel mai important aspect privind siguranţa persoanelor care călătoresc în această ţară îl reprezintă existenţa zonelor minate rămase din timpul conflictului armat din prima jumătate a anilor 1990. Recomandăm turistilor care călătoresc în Bosnia şi Herţegovina să nu se abată de la drumurile principale.”

Recunosc, asta cu minele neexplodate mi-a dat serios de gândit. În mintea mea, o maestră desăvârşită în regizarea a tot felul de scenarii prăpăstioase, deja vedeam o pădure de mine neexplodate, împrăştiate în tot locul. Oribil şi dătător de fiori peisaj!

Legat de conflictele interetnice, sincer, a fost ultimul lucru la care să mă gândesc( oricum mă preocupau destule alte aspecte). La urma urmelor, nu mergeam în B&H cu scopul de a face pace între băştinaşi. Treaba lor!

Cât despre ,,extrema prudenţă” în cumpărarea şi consumul alimentelor, fireşte că aceeaşi minte neobosită m-a dus automat spre imaginea destul de neplăcută a unor eventuale toxiinfectii alimentare, enterocolite şi alte asemenea grozăvii. Au reuşit să mă liniştească recomandările aceluiaşi site italian în cazul unei vizite în România (o simplă curiozitate de-a mea comparaţia asta). Sună mult mai scary, credeţi-mă: ,,În România, standardele igienico-medico-sanitare nu ajung la nivelul standardelor minime europene. Nu se cere un vaccin special, dar este recomandat să vă  vaccinaţi împotriva hepatitei. Au fost înregistrate cazuri de meningită virală în anumite perioade ale anului, iar cazurile de hepatită şi infecţii gastrointestinale sunt des întâlnite. Condiţiile sanitare sunt de multe ori critice: beţi doar apă îmbuteliată, dezinfectaţi fructele şi legumele”.

Ei, atunci am avut revelaţia faptului că deja exagerez peste măsură şi că trebuie să mă apuc de împachetat. Când ai trăit atâta amar de vreme în România noastră şi îţi faci probleme pentru ce ţi s-ar putea întâmpla în cele 2-3 zile petrecute pe meleaguri bosniaco-hertegovine, deja ceva nu e în regulă şi trebuie luate măsuri. Suntem oameni căliţi, ce naiba!🙂

Ca să nu mai lungesc vorba, am plecat spre B&H cu convingerea fermă că niciun incident nu ne va strica mini-vacanţa şi presimţirea mea s-a adeverit. Chiar mai mult de atât. La distanţă de nici măcar un an, ne-am reîntors aici. Şi m-aş reîntoarce oricând din multe motive. Un lucru îmi este clar acum: B&H face parte din categoria acelor ţări încă destul de marginalizate la capitolul ,, turism” din motive nu tocmai întemeiate. Ca şi mine, înainte să văd cu propriii ochi aşa cum stau cu adevărat lucrurile, încă multă lume are serioase dubii atunci când vine vorba de propria siguranţă, de servicii, de atitudinea oamenilor de aici. E adevărat, dacă eşti genul de persoană interesată doar de servicii de calitate superioară, comparabile cu cele existente în cazul destinaţiile turistice de top, s-ar putea să fii dezamăgit. Desigur, în Sarajevo, capitală ţării, şi nu numai, vei găsi destule locuri unde clienţii străini nu pot fi decât foarte mulţumiţi. E adevărat, luxul costă şi aici( ca peste tot),dar , zic eu, departe de sumele uneori aberante practicate în multe alte locuri din Europa.

bosnia-herzegovina-map-957x1024 2
http://www.balkanscountries.info/bosnia-and-herzegovina/bosnia-and-herzegovina-map/

Încă nu m-am lămurit dacă a fost vorba doar de o coincidenţă sau lucrurile stau aşa de regulă, dar, de fiecare dată, când ne-am aflat la punctul de trecere a frontierei spre şi dinspre B&H, am fost nevoiţi să pierdem destul timp aşezaţi la o coadă interminabilă. Situaţie aproape inexistentă când vine vorba de Croaţia, Serbia, Italia, Austria, Turcia, Elveţia, Slovenia, Grecia şi alte ţări prin care am călătorit cu maşina din dotare. Mai puţin în inima sezonului estival în Croaţia, dar nu era cazul în Bosnia. Mai suspicioşi din fire, bosniecii obişnuiesc să scotocească temeinic prin bagajele din maşinile călătorilor şi aşa eşti nevoit să aştepţi mult şi bine până ce, în sfârşit, poţi să-ţi vezi linistit de drum. Sau nu.  Nouă nu ni s-a întâmplat vreodată să ne ceară bagajele la control, probabil pentru că avem ,,feţe nesuspicioase” cum spune fiica-mea.

Când vine vorba de B&H, într-un top al celor mai vizitate locuri, fără îndoială, pe primele locuri se află, de departe, minunata panorama a vestitului pod din Mostar, Sarajevo, capitala cu un aer complet aparte (doar nu degeaba i se spune Ierusalimul Europei) şi Međugorje, oraşul dintre munţi, devenit loc de pelerinaj din 1981, când şase copii au povestit despre viziunile lor cu Fecioara Maria în acest loc.

Am lăsat pentru altădată principalele obiective turistice tocmai înşirate şi alegerea făcută nu ne-a dezamăgit deloc. Dimpotrivă. Bosanska Krajina, zona aflată în NV Bosniei şi Herţegovinei, la graniţa cu Croaţia, este locul invadat de verde, extraordinar de mult verde, o natură sălbatică în foarte puţine locuri ,,disciplinată” de mâna omului, doar acolo unde intervenţia lui a fost absolut necesară.

DSC05846DSC05840

DSC05832

B&H

DSC_0713

DSC05668

DSC05676

DSC_0239

Am ajuns aproape de miezul nopţii la Kulen Vakuf, satul în care ne alesesem, inainte de a pleca la drum, ca loc de cazare,  Saraj Guest House, o pensiune cotată foarte aproape de nota maximă pe booking.com , adică tot ce-am găsit mai bun în zona respectivă. E drept, satul fiind destul de mic, nu cred că existau mai mult de 3-4 pensiuni . Îmi amintesc uimirea mea de atunci. La faţa locului, la ora aceea târzie din noapte, chiar nu am reuşit să pricep ce-au găsit atât de extraordinar foştii chiriaşi de au scris atât de laudativ la adresa ei pe binecunoscutul site. Camere mai mult decât modeste, un minim de mobilier necesar. Măcar la capitolul curăţenie nu am avut ce să obiectez. Dimineaţă însă…o cu totul altă poveste. Nu mi-a venit să cred ochilor ce privelişte minunată am în faţa ochilor. Ei bine, din balconul camerei noastre, puteam să admir un peisaj in care dominanta cromatică era un verde stralucitor: o grădină imensă, toată la dispozitia noastră, covor de iarbă în tot locul, pomi fructiferi, o piscină( e drept, doar una gonflabilă), un râu repede care trecea tocmai prin minunata grădină, coamele munţilor nu tocmai în depărtare şi…cireaşa de pe tort- un castel cocoţat pe vârf de munte. Şi totul inundat de soare, atât de mult soare în dimineaţa aceea de august. De poveste!

Saraj 2

DSC_0009

DSC05830

DSC05828

Castel Kulen Vakuf

DSC05826

Ce să mai! Toată lumea s-a declarat mai mult decât mulţumită, mai ales Mara care şi-a găsit tovarăsi de joacă, doi băieţi bosniaci simpatici foc, iar Quicky, în sfârşit, a întâlnit paradisul din visele lui de porcuşor de Guineea, o mare nesfârşită de iarbă fragedă, numai bună de păscut. Pas de-i mai smulge de acolo!

Şi, legat de gazdele noastre, îmi mai amintesc cu drag de ospitalitatea lor, de grija avută în a ne face şederea cât mai plăcută, de micul dejun servit în atmosfera aceea calmă, plăcută din grădina, de aroma cafelei bosniece (e absolut deosebită), de tufahije, prăjitura traditională cu mere, de somunul aburind (pita bosniaca) şi alte minunăţii culinare…Apropo, e aproape o jignire să-i întrebi pe bosniecii care îţi servesc masa dacă produsele sunt eco. Păi, cum altfel?

cafea

Aşa se face că, încă de la primele ore ale primei dimineţi petrecute la Saraj, am înţeles foarte bine motivele pentru care toţi cei care au trecut pragul acestei pensiuni au fost mai mult decât încântaţi de ceea ce au găsit aici. In definitiv, cine vine în zona asta pentru a-şi petrece timpul între patru pereţi?

Prima zi în Bosnia&Hertegovina a fost, din câte îmi mai aduc eu aminte, una extrem de încărcată. Ştiu că principalul motiv pentru care am ales regiunea  Bihać a fost Parcul Naţional Una, un loc de o frumuseţe aparte, cu o natură încă sălbatică, nealterată de mâna omului. În încercarea de a păstra întocmai minunăţia asta, în 2008, bosniecii au declarat zona străbătută de râurile Una şi Unac drept Parc Naţional. Nu este nici pe departe singurul loc interesant din Bihać. Tot căutând informaţii despre partea asta de ţară, am avut surpriza să descopăr neaşteptat de multe locuri în care am ţinut cu tot dinadinsul să ajung. Nu am reuşit întru totul dat fiind timpul prea scurt, sper să mă reîntorc aici cândva.

Mai puţin de 3 km despart satul Kulen Vakuf de  Ostrovica, castelul ridicat prin secolul XV pe ruinele unei vechi fortăreţe datând din vremea romanilor. O veche legendă spune că eforturile meşterilor chemaţi să înalţe castelul s-au dovedit a fi absolut zadarnice. Tot ce reuşeau să construiască în timpul zilei…noaptea se surpa. Asta până când unul dintre lucrători are un vis. Una dintre zeităţile locului îi mărturiseşte omului că singura soluţie este zidirea de vie a unei tinere femei. Asemănările cu a noastră legendă ,,Monastirea Argeşului” sunt mai mult decât evidente pana aici. Doar că, spre deosebire de meşterul Manole, nimeni nu-şi sacrifică in povestea bosniacă propria nevastă. Din satul din vale este răpită o femeie, nu cu prunc în pântece asemenea Anei, dar cu copil de alăptat acasă. Aceeaşi legendă spune ca dârele albe pietrificate care coboară de sub zidurile castelului până tocmai în Kulen Vakuf nu sunt alceva decat  laptele matern ţâşnit fără putinţa de a fi oprit. Multă vreme, femeile care nu reuşeau să aibă copii au venit aici pentru a-şi lua din pulberea alb-gri din care vraciul satului pregătea poţiunea în stare să trateze infertilitatea. Aşa credeau oamenii simpli din acele vremuri, de fapt, la mijloc nu este decât un fenomen carstic perfect explicabil, lapte de munte i se mai spune, nimic altceva decât precipitat de calcar.

DSC_0043

DSC_0023

DSC_0013111

DSC05662

De sus, de pe culmea dealului pe care se află castelul Ostrovica, ai în faţa ochilor o privelişte minunată. Pâlcurile de case albe din vale,  râul care străbate satul Ostrovica, munţii care domină întreaga panoramă . Şi multă linişte. Mi-a rămas clar în minte liniştea deplină a locului în care nici ţipenie de om nu era în dimineaţa aceea senină de august.

DSC05653

me

Şi îmi mai aduc aminte cu drag de drumul îngust, şerpuind printre culmile domoale ale dealului, drum mărginit de tufele incărcate cu tot felul de fructe  şi rugii aplecându-se sub povara murelor negre. În maşină fiind, întinzi mâna şi te serveşti cu ce-ţi pofteşte inima- mure, coacăze, porumbe…Mai bio de atât nici că se poate.🙂

DSC05642

DSC_0051

Despre alte minunăţii de neuitat, văzute şi auzite în Bosnia şi Herţegovina, am mai povestit si aici. Şi mai am încă destule de povestit . Mai lăsăm şi pe altădată. Cu bine!

 

One thought on “Bosnia&Herţegovina. Despre bucuria lucrurilor simple.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s