Albania. In loc de introducere.

avion, castel G.

Habar n-am când şi cum mi-a încolţit în minte dorinţa de a porni spre Albania. Ştiu sigur că, la început, a fost doar un gând trecător căruia nu i-am dat prea mare importanţă. La urma urmelor, există atât de multe locuri pe lumea asta unde mi-aş dori să ajung, aşa că Albania mai putea să aştepte ceva vreme. Dar s-a întâmplat apoi să descopăr cărţile lui Ismail Kadare şi am fost fascinată de felul său de a scrie, de atmosfera complet aparte din romanele celui mai cunoscut scriitor albanez contemporan, iar ,,Cronică în piatră. Vremea nebuniei” a fost prima carte care m-a făcut să îndrăgesc mult nu doar scriitura lui Kadare, dar şi Gjirokastërul, straniul ,,oraş de piatră” din sudul Albaniei.

Gjirokaster 1
https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Gjirokaster.jpg

Apoi am descoperit lucruri extrem de interesante, fascinante chiar, din istoria poporului albanez şi zile în şir am citit cu nesaţ. Auzisem eu cu destulă vreme în urmă de Burrnesha, femeile care aleg să trăiască precum bărbaţii, ştiam câte ceva despre Kanun, despre înfiorătoarea lege a răzbunării sângelui vărsat, despre Skanderbeg, ,,braţul de fier”, eroul naţional al Albaniei, câte ceva despre dictatorul comunist Enver Hoxha(născut tot în Gjirokastër), dar, pe atunci, recunosc, fără să mă intereseze prea mult detaliile. Şi mai ştiam că Albania nu este tocmai o destinaţie turistică râvnită de multă lume, iar impresiile culese de la cei care vizitaseră deja ,,Tara Vulturilor” erau dintre cele mai contradictorii… Oameni de-a dreptul fascinaţi de câte au întâlnit în ţara asta sau, dimpotrivă, oameni care nici că-şi mai doresc să ajungă vreodată pe meleaguri albaneze.

La finalul unei săptămâni petrecute în Albania, i-am înţeles şi pe unii şi pe alţii. Cred că foarte mult contează aşteptările cu care ai pornit la drum, discrepanţa între ce ţi-ai imaginat sau ce ţi-ai dorit să găseşti şi realitatea întâlnită acolo. Albania este ţara contrastelor, ţara care te debusolează complet, un amestec incredibil de vechi şi nou, de lux şi dezastru, de nepăsare şi respect, de peisaje incredibil de frumoase şi locuri absolut dezolante. Călător prin ţara lor fiind, ţi-e lesne să remarci că mai sunt multe de făcut, multe probleme de rezolvat…Drumul este încă lung şi nu tocmai uşor de parcurs. Pentru că atât amar de vreme Albania a fost supusă aberaţiilor impuse de unul dintre cele mai dure regimuri comuniste, inclusiv crunta izolare de restul lumii, cu efecte politice, economice, sociale dintre cele mai dezastruoase.

Pentru mine, primul impact cu ţara asta a fost unul total neaşteptat şi oarecum năucitor. Da, ştiu, n-ar fi trebuit să fiu tocmai şocată pentru că veneam din România şi prezenţa cerşetorilor nu este nici pe departe ceva neobişnuit pentru noi. Dar chiar aşa? Să te ,,întâmpine” chiar lângă poliţia de frontieră albaneză ? La asta, sincer, nu m-aş fi aşteptat. Parcă au răsărit de nicăieri, iar senzaţia care m-a urmărit în tot acel timp a fost că asist la o scenă bizară de film setată pe fast-forward. Bărbaţi, femei, copii alergând aproape disperaţi în încercarea de a se alege cu niscaiva bani de la cei aflaţi în maşinile oprite pentru controlul actelor în vama de la Hani i Hotit.

Hani i Hotit

Îmi aduc aminte că aşteptam ca vamesul albanez să ne înapoieze actele şi priveam cu mare uimire la şirul interminabil de maşini aflate pe direcţia opusă nouă, la ieşirea din Albania spre Muntenegru. Majoritatea numerelor de înmatriculare erau de Italia şi mă întrebam eu cum de au făcut turiştii italieni o aşa mare pasiune pentru ţara asta. Mai târziu, m-am lămurit cum stau cu adevărat lucrurile. Aşa-zişii turişti italieni erau, de fapt, albanezi care şi-au făcut un rost în Italia, veniţi in ţara de baştină (doar ne aflam în luna august), dar dornici să petreacă un timp din vacanţa lor în ţara vecină, Muntenegru. Apropo, ştiţi că în Europa există în jur de 6,5 milioane de albanezi, dintre care mai puţin de jumătate trăiesc între graniţele Albaniei? Restul sunt de găsit prin Kosovo, Macedonia, Grecia, Italia…

Cum spuneam, pe direcţia de circulaţie opusă nouă, un şir de maşini căruia nu reuşeam să-i văd capătul, în schimb, la intrarea în Albania, maşina noastră… singură-cuc în peisaj. Nimeni dornic să treacă graniţa pentru a intra în Albania. Măi să fie! Am zis c-o fi o simplă coincidenţă, dar am mers kilometri în şir tot aşa. Maşini care se îndreptau spre ieşirea din Albania…într-o veselie, invers…doar noi. Intrigată de toată situaţia asta, ştiu că i-am şi spus soţului meu: ,,-Tu vezi că noi suntem singurii care au intrat în Albania şi nici urmă de alte maşini în spatele nostru? Ce se întâmplă? Fuge toată lumea din ţara asta şi doar noi ne-am gasit sa venim aici?”

În fine, ne-am continuat drumul spre Shkodër, oraşul în care urma să poposim pentru 3 zile. Până să ajungem acolo, ştiu că m-a frapat discrepanţa dintre aspectul satelor muntenegrene tocmai lăsate în urmă şi cel al satelor albaneze. Dacă muntenegrenii au case mândre ce ,,trădează” traiul bun al stăpânilor, albanezii mai au ceva cale de străbătut până să-i ajungă din urmă. Lucrurile stau cu totul altfel in cazul satelor aflate in imediata apropiere a oraselor mari. Se pare că la ei, ca şi la noi, oamenii cu bani au preferat să lase în urmă agitaţia şi poluarea din interiorul oraşelor pentru atmosfera mai calmă, mai aerisită de dincolo de periferie. E o plăcere să treci prin asemenea locuri. Arată ca nişte bomboane fondante. Atât de colorate sunt.🙂

Casa Albania

Dincolo de orice fel de glumă, oamenii aceştia chiar fac eforturi vizibile pentru a schimba faţa Albaniei. Se construieşte mult, incredibil de mult chiar. În mai toate oraşele prin care am trecut- Shkodër, Krujë, Lezhë, Elbasan, Fier, Vlorë- m-a încercat senzaţia că am nimerit în plin şantier, indiferent că era vorba de bulevarde principale sau străzi mai lăturalnice. Construcţii frumoase, cu o arhitectură modernă, deosebită sunt de găsit alături de vechile blocuri construite in anii regimului comunist. Nişte oribilităţi sordide,insalubre în care îţi vine greu să crezi că pot locui nişte oameni. Mormanele de vreascuri strânse pentru a fi puse în sobă, ceapa şi usturoiul împletite în funii, rufele ca vai de lume puse la uscat si tot felul de alte obiecte, toate de-a valma împărţind spaţiul strâmt al unui aşa-zis balcon, sunt dovadă de netăgăduit că da, acolo trăiesc oameni. Nu vreau să vorbesc despre Tirana, capitala ţării, pentru că acolo nu am văzut cu propriii ochi cum stau lucrurile. Dar in Shkodër, oraşul aflat pe locul 5 ca număr de locuitori în Albania,asemenea imagini sunt cât se poate de obişnuite şi des întâlnite.

Nou si vechi in Shkoder
http://al.worldmapz.com/photo/2657_en.htm

Vechi şi nou faţă în faţă

Motel Shkoder 1

Home Hostel aflat în plin centrul Shkodër. Nu mai este funcţional (cel puţin impresia asta mi-a lăsat-o mie :)) Oricum, este o clădire veche foarte frumoasă, păcat că este lăsată în asemenea paragină. Ca multe alte asemenea din Shkodër…

motel Shkoder 2

Shkoder

In Shköder, pe Mehmet Pashe Plaku, unul dintre bulevardele principale ale orasului…

dentist

-Hei, aveţi probleme cu dantura? Am găsit în Shkodër ,,cabinetul’ acesta…Mai bine nu!

moschee

Tot în Shkodër …Moscheea Ebu Beker aflată chiar în centrul oraşului Shkodër, în zona pietonală. Cunoscută şi sub numele de Al-Zamil, moscheea a fost ridicată în 1995 cu fonduri primite de la comunităţile musulmane din Arabia Saudită şi Egipt.

vlora

Una dintre muuultele clădiri nou construite in Vlorë

vlore 2

Dacă în mai toate oraşele mari(şi nu doar) albanezii au făcut o adevărată pasiune din a-şi colora clădirile în culori cât mai ţipătoare, Vlorë face clar notă discordantă. Albul este cel care îmbracă mai toate clădirile ridicate în ultimii ani. Simplu şi atât de elegant. Mi-a plăcut mult.

Şi la capitolul ,,servicii oferite turiştilor” nu ai cum să nu remarci diferenţele între nordul şi sudul ţării. Ar fi prea mult să-i acuz de indolenţă sau rea voinţă pe cei din nord. Au fost şi câteva locuri unde am fost serviţi absolut ireproşabil şi îmi vine acum în minte unul dintre restaurantele aflate chiar lângă castelul vestitului Skanderbeg, in Krujë. Dar au fost şi multe situaţii în care în care am aşteptat…şi-am tot aşteptat…Recordul înregistrat a fost în aşteptarea micului dejun la hotelul Tradita în Shköder. Şi s-a repetat în fiecare zi din cele trei în care am locuit acolo. Şi de-ar fi fost nevoie să prepare cine ştie ce bucate tradiţionale sofisticate…Atunci i-aş fi înţeles. Dar de fiecare dată ne-au servit doar cu produse deja cumpărate din magazin.🙂 În ultima zi în care am stat acolo, deja aveam lecţia învăţată. Am făcut comandă cu mai bine de jumătate de oră înainte să ajungem noi la terasa pe care era servită masă. Am profitat de faptul că ferestrele apartamentului nostru dădeau chiar spre terasa cu pricina. Cred că am fi putut să tragem şi un pui de somn în aşteptarea lor, chiar n-ar fi fost o problemă. Iar dacă se întâmplă să le faci observaţie, se scuză, îţi zâmbesc vinovat şi tot ca ei fac. Nici măcar nu poţi să te superi pe ei.

În sud, pe Riviera, lucrurile stau cu totul altfel. Şi e de înţeles. Este zona cea mai căutată de turiştii veniţi din alte părţi de lume şi albanezii care lucrează în tot ce ţine de sectorul turistic se vede că şi-au cam învăţat lecţia. În Vlorë , unul dintre cele mai frumoase oraşe de pe ţărmul albanez, am locuit într-un apartament minunat dintr-un bloc nou construit pe malul marii, spaţios, foarte curat şi dotat de proprietarii albanezi astfel încât să mulţumească până şi pe cei mai cârcotaşi

balcon Vlore 1

Mi-au fost tare dragi dimineţile devreme şi serile târzii petrecute aici, pe balconul ,,nostru” din Vlorë . Mai ales serile. Pentru minunatele apusuri peste mare…

balcon 2

Tot la capitolul ,,discrepanţe”…Din sud ne reîntoarcem în nord şi iată ce îţi este dat să vezi acolo…

plaja nord

plaja Velipoje

Cam aşa se serveşte porumbul copt pe plaja din Velipoja. Merg oamenii cu roaba pe malul apei şi ţi-l prepară la faţa locului. Îl primeşti înfăşurat nu într-o hârtie, aşa cum te-ai aştepta, ci într-o pănuşă.🙂

gogosi

,,Tarabă” cu gogoşi. Recunosc, porumb copt mi-am luat că nu pot să-i rezist. Gogoşi…nu. Oricum, toţi vânzătorii aceştia cu aşa-zisele lor tarabe ambulante sunt o prezenţă tare pitorească.

Pe plajele din sud…nici vorba să mai întâlnesc aşa ceva. Şi că veni vorba de ele, aveţi mai jos câteva poze. Pentru comparaţie zic.

hotel dhermi

Splendor Hotel, Dhërmi…

litoral dhermi

litoral 4

Aşa minunăţie de culoare a mării rar mi-a fost dat să văd…

Shkoder

Participanţi la trafic în Shköder. Capul familiei are un soi de motocicletă în faţă căreia se află un soi de căruţ. În căruţ sunt nevasta, copilul şi un televizor. Semăna foarte bine cu unul pe care l-au avut părinţii mei prin anii’80, cel puţin aşa mi s-a părut din goana maşinii mele.

tot vlora

Domnul are un mijloc de transport mai… modern comparativ cu conaţionalii săi din poză anterioară. E din sud, de pe Riviera albaneză. Din Vlorë chiar.🙂

Traficul la albanezi…Un sfat! Nu plecaţi la drum cu maşina voastră dacă nu vă ştiţi cu nervii de oţel şi capabili de manevre stil ,,Michael Schumacher”. O să va blestemaţi zilele şi nu o să va mai trebuiască altădată. Şoferii albanezi sunt KA-MI-KA-ZE!!! Au un stil de a conduce şi nişte obişnuinţe care te lasă mască. Ce să mai vorbim de de tot felul de animale care se trezesc că au chef să treacă agale strada când te aştepţi mai puţin. Oi, câini, măgari, capre, ţestoase…În drum spre Gjirokastër, noi ne-am pomenit cu o turmă de oi care s-au aşezat taman în milocul drumul şi nici c-au vrut să mai plece din faţa maşinii. Am fost nevoiţi să le ocolim şi n-a fost deloc simplu dată fiind starea drumului de munte pe care ne aflam. Multe am de povestit despre cum se conduce în Albania şi câte îţi este dat să vezi pe drumurile lor. Într-o postare viitoare…

lezhe

În drum spre Lezhë. Am fost şi la Lezhë, dar poza nu-mi aparţine. Oricum, am fost martoră la destule asemenea scene.

Saranda

În drum spre Saranda…Nici asta nu-mi aparţine(după cum bine se vede), dar m-a amuzat teribil. Resemnarea care se citeşte pe faţa omului ce aşteaptă ca purceii să-şi termine masa este grozavă.

testoasa

,,Broscuţa” asta s-a găsit să traverseze strada tocmai când treceam noi pe acolo. Norocul ei că am văzut-o la timp. Înainte s-o ducem într-un loc mai sigur pentru ea(nu ştiu pentru câtă vreme) am lăsat-o să se odihnească niţel pe o bluza de-a mea uitată prin maşină. Ingrata! Mi-a lăsat şi ,,amintire” pe bluza respectivă..

bazar 2

Doar o,, picătură” din bazarul din Krujë. Colorat şi atât de pitoresc.

ALPI 1

În drum spre Theth …Alpii Albanezi sunt atât de sălbatici şi atât de frumoşi. Despre Theth, sătucul parcă pierdut în inima munţilor, va povestesc mai multe într-o viitoare postare. Merită cu mult mai mult decât o rapidă descriere sumară.

komane 3

Lacul Komani. Superb! Despre plimbarea cu barca pe lacul Komani, cam 3 ore dus-întors, nu lipsită de oareşce peripeţii, vă povestesc altădată.

Şi mai am multe de povestit… Şi despre minunatele lor castele, şi despre atât de pitorescul oraş Gjirokastër, şi despre Theth, un sat rupt de lume, de civilizaţie, dar cu oameni atât de frumoşi tocmai în simplitatea asta a lor, şi despre tot felul de situaţii şi întâmplări mai puţin obişnuite…Dacă ar fi să fac acum un bilanţ, cu siguranţă, oamenii de acolo, întâmplările trăite, locurile văzute, obiceiurile, superstiţiile, unele dintre cele mai bizare chiar, toate m-au făcut să-mi doresc să mă reîntorc acolo cândva. Dacă s-ar putea, cât mai curând. Mai am atâtea locuri de văzut, atâtea de lucruri de făcut acolo. Vouă…shihemi së shpejti! Mirupafshim! Adică…pe curând! Pa!🙂

3 thoughts on “Albania. In loc de introducere.

  1. anamaria September 12, 2015 / 11:23 am

    Frumoase fotografii, in special cea cu apusul:ireal de frumos!

  2. danielaracovita September 12, 2015 / 5:47 pm

    Multumesc frumos, Ana! Poze cu minunatul apus din Vlorë mai am cateva duzini.🙂 Stateam pe balconul acela, la etajul 6, si-mi tot spuneam : ,,-Gata, prea multe poze. Nu mai fac.” Dar culorile se schimbau dupa fiecare minut si parca erau din ce in ce mai frumoase. Cum sa nu le pozez?:)
    Toamna minunata iti doresc! Calda si frumos colorata…

  3. anamaria September 13, 2015 / 8:45 pm

    Te inteleg perfect. Nici eu nu ma satur de ce e frumos. Multumesc de ganduri. Mult succes Marutei in noul an scolar.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s