Elveţia. Amintiri dintr-o iarnă însorită.(II) Locarno.Cardada.Cimetta

DSC_0159

Mai puţin de 10 km despart Intragna de Locarno, oraşul aflat la poalele Alpilor, pe malul nordic al unui lac de poveste, vestitul Maggiore. Aproape nu există prezentare turistică a zonei care să nu-ţi spună din start că Locarno este cel mai însorit oraş elveţian. Aşa că nu e de mirare văzând în tot locul palmieri, lămâi,chiparoşi, oleandri, hortensii, magnolii, camelii… Uite, dacă întâmplarea va face să revin primăvara în Locarno, atunci sigur nu aş rata o plimbare prin Parcul Cameliilor. În jur de 900 de varietăţi de camelii sunt de găsit de-a lungul unui traseu labirintic pe malul lacului. Mai mult de atât, de ani buni, la mijlocul lunii martie, aici se organizează Festivalul Cameliilor, din câte ştiu eu, unicul de acest fel din Europa.

camelii

sursa foto si site-ul parcului

Clima blândă, mediteraneană a făcut ca Locarno să fie renumit şi datorită grădinilor şi parcurilor încărcate de Boungaivillea, cea pe care popular o numim ,,floare de hârtie”.

bougainvilleas

Dar adevăratul renume şi l-a dobândit Locarno datorită Festivalului Internaţional de Film care an de an, în luna august, aduce în micul oraş elveţian actori, regizori, cinefili din lumea întreagă, iar asta se întâmplă încă din 1946, atunci când a avut loc prima ediţie.

Orăşelul de la poalele Alpilor se poate lăuda şi cu unul dintre cele mai vechi castele din Elveţia, castelul Visconti, construit undeva prin secolul 12 şi apoi transformat într-o adevărată fortăreaţă în care cu greu se putea pătrunde.

Visconti

sursa

Îmi aduc aminte că în prima seară în care am ajuns aici, tot hoinărind la întâmplare pe străzile oraşului, am ajuns la patinoar- Locarno on Ice. Acolo şi-a pus fiica-mea pentru prima dată patinele şi, previzibil, la insistenţele fetei mele, aproape seară de seară, inclusiv în noaptea de Revelion, am fost nevoiţi să venim din nou şi din nou. A nu se înţelege că a fost o adevărată corvoadă după zilele extrem de încărcate de la primele ore ale dimineţii până seara târziu. Copilul a învăţat să patineze, noi ne-am bucurat de o atmosferă extraordinară. V-am spus ce minunat arată oraşele eleveţiene în decembrie? Superbe, ca-ntr-un basm frumos de iarnă…

DSC_0383

Părăsind Locarno, ca să ajungi la Orselina ai mai multe variante: pe jos, aproape 2 km pe Via del Sole, cu maşina personală sau cu bătrânul şi pitorescul funicular care face acest traseu tocmai din 1906.

Funicular

sursa foto aici

Dacă nu ştii cu adevărat cum stau lucrurile, tinzi să crezi că Orselina nu este altceva decât unul dintre cartierele de la marginea oraşului Locarn şi nu este deloc aşa.  Având puţin peste 700 de locuitori, Orselina este un orăşel în care atmosfera de nesfârşită vacanţă pare să fie la ea acasă. I se mai spune şi ,,oraşul terasă”, panorama lacului Maggiore fiind lesne de remarcat aproape din orice punct te-ai afla.

Orselina noaptea

 Orselina by night…Poză de mai sus nu-mi aparţine, dar atât ce mi-a plăcut că mi-am dorit s-o vedeţi şi voi. Sursa aici

Înclin să cred că aproape nu există turist care să vină în Locarno şi să nu-şi facă timp pentru a urca drumul spre mica localitate Orselina. Din două motive importante, ordinea este absolut aleatorie. Primul ar fi dorinţa sau măcar curiozitatea de a pătrunde pe porţile mănăstirii Madonna del Sasso. Ridicată pe un promontoriu stâncos, locul în care se spune că s-ar fi ivit Fecioara Maria în vara lui 1480, în ajunul sărbătoririi Adormirii Maicii Domnului, Madonna del Sasso este, fără doar şi poate, unul dintre cele mai vestite locaşuri de cult elveţiene, loc de pelerinaj încă de la sfârşitul secolului 17.

DSC075011

În al doilea rând, e mai complicat să ocoleşti Orselina atât timp cât îţi doreşti să ajungi pe pârtiile de schi din Cardada şi/sau Cimetta. Spun asta pentru că de aici, din Orselina, te poţi urca în telefericul care în doar 5 minute te duce la Cardada, staţiunea montană aflată la 1340 m altitudine. Pentru că traseul parcurs oferă panorame senzaţionale- oraşul Locarno, Alpii Elveţieni, Lacul Maggiore, în depărtare insulele Brissago- telefericul, o structură elegantă din oţel şi sticlă, a fost astfel proiectat încât privirea să se plimbe nestingherită pe deasupra atâtor frumuseţi naturale.

teleferic 1

Teleferic 2

Pârtiile de schi din Cardada sunt ideale pentru începători, pentru cei care doresc să se bucure în tihnă de frumuseţea peisajului fără să fie interesaţi de curse lungi, spectaculoase pe pante abrupte.

partie Cardada 2

cardada derdelus

Ce-ar mai fi de făcut în Cardada? Păi, cred că nimeni nu ratează plimbarea pe promontoriu, o platformă solidă din oţel şi titan, suspendată deasupra brazilor uriaşi. Este locul de unde se poate admira în tihnă lacul Maggiore, Valea Centovalli, o parte din Valle di Maggia.

Cimetta

DSC_0179

DSC_0188Apoi Cardada este locul ideal pentru familii. Pe lângă pârtiile perfecte pentru cei mici, tot pentru distracţia lor a fost construit parcul de aventuri în care jocurile propuse stau sub semnul ,,Descoperă şi amuză-te!”. În acelaşi spaţiu este de găsit şi micul sat indian. Câteva corturi viu colorate, câteva totemuri sculptate în lemn, copia unui vechi fort, toate încearcă să reînvie atmosfera specifică unui asemenea loc.

Descopera si amuza-te!

parc

totem 1totem 2

DSC_0209

satul indian 2

DSC_0217

Vrei mai sus de atât? Se rezolvă. Din Cardada, te poţi urca în telescaun şi în câteva minute ajungi la Cimetta, mica staţiune montană aflată la 1670 m altitudine. Fireşte, mai sus fiind, panorama este absolut spectaculoasă. Legat de pârtiile de schi, aş spune că este locul perfect pentru începători, pentru cei care preferă să lase pe mai târziu cursele dificile, încărcate de adrenalină. Şcoala de aici organizează în fiecare an cursuri de schi şi snowboarding pentru copii şi adulţi. Îmi aduc aminte că am fost destul de uimită să văd o mare de copii, majoritatea nu aveau mai mult de 3-4 ani, schiind cu lejeritate din punctul cel mai înalt al pârtiei care mi se părea nesfârşită pentru vârsta lor. ,,-Să ştii că ăştia s-au născut pe schiuri”, mi-am spus atunci amuzată şi un pic invidioasă pe părinţii care nu păreau să fie câtuşi de puţin stresaţi. Tare mi-aş dori să fiu şi eu la fel de relaxată atunci când fiica-mea ia singură ski-pass-ul către vârful pârtiei până când îmi dispare de tot din raza vizuală. Eu încerc, dar …

partie Cardada

DSC07415

Cimetta

tot Cimetta

cimetta2

cimetta 10

Iar dacă pârtiile line nu satisfac nici pe departe nevoia de adrenalină a celor mai curajoşi…există ceva potrivit şi pentru ei- zborul cu parapanta pe deasupra lacului Maggiore.

cimetta 6

Din nou spre Cardada

spre Cardada

us

Fără doar şi poate, Cardada şi Cimetta sunt foarte departe de faima pe care şi-au dobândit-o Saint Moritz, Zermatt, Klosters, Adelboden, Zeel am See, Verbier şi destule alte staţiuni montane cu uluitoare pârtii de schi din Elveţia. Dar, la urma urmelor, diversitatea este cea care contează. Scăldate în soare aproape întreaga iarnă, fără grija gerului aspru, cu panorame minunate, Cardada şi Cimetta sunt perfecte pentru turistul dornic de zile tihnite aici, pe pantele sudice ale Alpilor Lepontini.

4 thoughts on “Elveţia. Amintiri dintr-o iarnă însorită.(II) Locarno.Cardada.Cimetta

  1. ileanaxperta January 14, 2016 / 6:52 pm

    Doamneee, cate locuri frumoase mai sunt pe lumea asta…si nu chiar atat de departe de noi. Ceea ce-mi place aici, pe blogul tau, draga Daniela, este faptul ca tu scrii despre niste locuri mai putin cunoscute de publicul larg. Si asta incita la cunoastere (cel putin pe mine🙂, o curioasa din fire). Imi plac destinatiile descrise aici si imi plac muuult de tot pozele tale! (chiar si celelalte). Spor la scris in continuare si iti dau share pe facebook sa afle cat mai multa lume de asemenea minunatii de locuri. Cu bine!🙂

  2. danielaracovita January 14, 2016 / 7:30 pm

    Multumesc mult, Ileana draga! Adevarul este ca eu ma simt mai atrasa de ideea de a scrie despre asemenea locuri. Am avut sansa de a vedea si destinatii turistice de top, nu spun ca nu m-au impresionat, dar ma gandesc ca despre ele oricum scrie atat de multa lume…Si atunci ma simt mai in elementul meu sa scriu despre locuri mai putin cunoscute…Ca sa nu mai spun ca atunci cand imi fac planul pentru o calatorie, una dintre placerile mele este sa caut prin apropiere ceva interesant, dar mai putin vizitat, mai rupt de lume.De multe ori, locurile acestea mi s-au ivit in cale fara ca macar sa am habar anterior de ele. Atunci e cel mai frumos. Eh, fiecare cu micile lui pasiuni…sau nebunii…:) Te imbratisez, Ileana! Un sfarsit de saptamana cum ti-l doresti! Cica vine un ger de-or sa crape pietrele…

    • ileanaxperta January 14, 2016 / 7:50 pm

      Iar eu ma bucur mult ca le pot cunoaste (pe acele locuri mai rupte de lume, cum le zici tu mai sus) prin intermediul blogului tau care este unul special pt. mine, tocmai prin destinatiile turistice mai putin cunoscute,…sau chiar deloc pe care ni le prezinti aici. Mi-as dori sa le pot vedea si eu dar, cum n-am masina sa ma pot deplasa oriunde imi doreste inima la momentul dat…ma multumesc sa vizitez locuri si destinatii de top, intr-adevar, atat de binecunoscute, fie cu avionul sau autocarul. Totusi fiecare turist are felul lui de a privi si intelege o destinatie anume si asta, ma gandesc eu, o face sa fie dorita si vizitata. Si eu te imbratisez cu tot dragul si iti doresc un we dupa dorintele inimii. Si sa stam la caldurica atunci…sa nu ne prinda frigul pe drumuri, daca tot vine marele ger al anului…🙂

  3. danielaracovita January 14, 2016 / 8:34 pm

    Daaa, adevarul este ca fara ,,Prafuitorul” nostru (asa ne alintam noi masina, un cuvant inventat de noi, traducere personala pentru Duster)🙂 nu am fi reusit sa vedem atatea locuri. Ne-a dus cu bine prin tot felul de coclauri din Europa si ne mai ducem.🙂
    Cat despre maniera personala in care fiecare povesteste despre un loc in care a fost sunt absolut de acord cu tine.Cel mai mult conteaza felul in care fiecare filtreaza prin sensibilitatea si experienta proprie cele vazute si traite. Uite,eu, de pilda, cred ca m-as fi blocat instantaneu daca cineva mi-ar fi cerut sa scriu cateva pagini despre… Babadagul nostru. A facut-o un scriitor polonez pe care eu l-am citit cu mare drag, Andrzej Stasiuk, si a castigat cu cartea sa ,,Mergand spre Babadag”, prin 2005, cred, cel mai important premiu literar din Polonia, premiul Nike.
    Multumesc frumos pentru urare, Ileana! Asemenea, cu drag!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s