Casa de pe Drina

National Geographic
http://photography.nationalgeographic.com/photography/photo-of-the-day/house-river-serbia/

Mereu în fugă, mereu spre o altă destinaţie, Serbia s-a întâmplat să fie doar locul în care ne opream pentru o noapte, popas necesar pe un drum destul de lung şi obositor între două ţări. Aşa am avut ocazia să rătăcesc ore bune pe străzile Belgradului(de vreo 4-5 ori chiar, doar seara şi noaptea târziu), iar într-o dimineaţă de aprilie încărcat de soare, înainte de a porni din nou la drum, ne-am bucurat de calmul şi atmosfera boemă de pe Obrenoviceva, vestita stradă ce străbate oraşul Nis.

Nis 2

În iarna asta, la fel… În drum spre Bosnia&Herzegovina ne-am oprit pentru o noapte la Belgrad, iar a doua zi ne-am trezit copila cu noaptea în cap(spre ,,marea ei încântare”, desigur) cu intenţia clară de a ne opri în câteva locuri vestite pe harta turistică a Serbiei- căsuţa de pe Drina, satul construit de unul dintre regizorii mei de suflet, Emir Kusturica, podul Mehmed Paša Sokolović şi, la doar câţiva paşi de acesta, Andrićgradul, oraşul construit în memoria scriitorului Ivo Andrić.

drina

Podul Mehmed Paša Sokolović construit pe Drina in sec. XVI(sursa)

Din Belgrad până în Bajina Bašta, oraşul de pe valea râului Drina, aflat în extremitatea estică a Parcului Naţional Tara, ai de parcurs cam 160 de km. La capătul călătoriei, ajuns la graniţa cu B&H, e aproape imposibil să nu fii convins de un lucru- frumoşi sunt Alpii Dinarici şi în partea asta a Balcanilor! Neobişnuit de caldă şi însorită a fost dimineaţa aceea de la sfârşitul lui decembrie, cu o ceaţă uşoară, strălucitoare care plutea deasupra crestelor, izbutind să dea  cumva o senzatie de ireal peisajului. Ici şi colo, câte o casă parcă rătăcită în acel tablou, pitoresti căpiţe de fân, pe alocuri câteva petice de zăpadă, prima zăpadă pe care am văzut-o în iarna asta până să ajungem în Jahorina, totul mi-a rămas viu în minte şi mi-a trezit dorinţa de a mă reîntoarce, cândva, doar pentru locurile acestea.

Pe Drina, râul care face graniţă naturală între B&H şi Serbia, cu câţiva kilometri înainte de intrarea în oraşul Bajina Bašta, se află o casă. Mă rog, e cam mult spus o casă, mai degrabă o căsuţă cu o singură cameră. Stă acolo, în mijlocul râului verde, pe o stâncă, deşi pretenţios mi se pare şi cuvântul acesta în situaţia de faţă, mai degrabă un bolovan urias.

Interesantă este istoria căsuţei devenită simbolul oraşului Bajina Bašta, a întregii regiuni sârbeşti Podrinje, ba chiar una dintre atracţiile turistice renumite ale Serbiei. Asta mai ales din vara lui 2012 când o fotografie a casei  a apărut în National Geographic Magazine, ocazie cu care multă lume i-a aflat povestea. Pe scurt, prin 1968, câţiva adolescenţi de prin partea locului au hotărât să-şi amenajeze un spaţiu unde să se poată odihni după zbenguiala în apele Drinei. Au pus ochii pe ditamai bolovanul din mijlocul râului, dar cum suprafaţa zgrunţuroasă nu era tocmai plăcută la atingerea cu pielea, le-a venit ideea să fixeze pe el nişte scânduri aduse de la un şopron în paragină aflat prin preajmă. Apoi băieţii şi-au zis că nu le-ar strica şi un acoperiş care să-i ferească de soarele torid al amiezii, iar dacă tot au ajuns la concluzia asta, atunci… hai să construiască şi nişte pereţi pentru a-l susţine. Materialele necesare au fost cărate cu o barcă, iar bucăţile de lemn prea mari, imposibil să fie duse astfel, pur şi simplu au fost lăsate să plutească în aval spre locul cu pricina unde erau ,,pescuite” şi puse apoi acolo unde le-a fost stabilită destinaţia, adică în construcţia căsuţei.

Şi uite -aşa… muuultă apă s-a scurs pe verdele râu Drina din vara în care băieţii aceia sârbi şi-au ridicat propria casă de vacanţă. Aproape o jumătate de secol, răstimp în care râul acesta care străbate mai bine de 350 de km prin Serbia şi apoi prin ţara vecină, B&H, prin urmare nu tocmai un râuleţ inofensiv, s-a întâmplat să vină foarte mânios şi aproape să măture complet casa din mijlocul apelor sale. Cam de vreo 9-10 ori până acum. Dar se vede treaba că a fost construită cu simţ de răspundere pentru că Drina nu a reuşit vreodată s-o distrugă în totalitate. E adevărat, a fost nevoie de tot felul de îmbunătăţiri, de fiecare dată cei implicaţi în reconstrucţie încercând să-i adauge un strop de culoare, un ceva care s-o facă mai atrăgătoare, mai deosebită pentru cei veniţi din toată lumea ca s-o vadă.

Şi în mijlocul potopului…

Eu una am tot pozat-o minute în şir, din diverse poziţii, m-am chinuit să cobor printre nişte tufe de mărăcini pe un teren nu doar în pantă, dar şi mocirlos, convinsă fiind că merită toată osteneala. Vremea nu prea a ţinut cu mine. După o dimineaţă care s-a anunţat mai mult decât promiţătoare, s-a întâmplat ca la amiază, atunci când am ajuns acolo, să coboare o ceaţă gri, urâtă, rece… Am văzut casa asta surprinsă în fel şi fel de cadre, în diverse momente ale zilei, în zori, în plin soare, în amurgul zilei, învăluită în neguri, în toate cele 4 anotimpuri şi, fără doar şi poate, are un farmec doar al ei, deşi, la urma urmelor, nu este decât o căsuţă ridicată pe un pietroi uriaş în mijlocul râului. Dar are acel ceva care te face s-o cauţi, să-ţi propui să ajungi în preajma ei… Mi-aş dori să mă reîntorc aici toamna, atunci când lumina aceea de culoarea mierii îmbracă totul în jur… şi casă, şi râu, şi malurile Drinei… Cred că mi-ar ieşi nişte poze destul de faine. Sper…

house 1

sursa

house 2

sursa

River house

sursa

Imagini din interiorul neobişnuitei case, povestea ei spusă de cel care a venit cu ideea construirii ei, vedeţi şi ascultaţi în clipul de mai jos.

4 thoughts on “Casa de pe Drina

  1. ileanaxperta January 23, 2016 / 2:49 pm

    Doamne, ce idei si ce frumuseti se pot concretiza din mintea omului! Super fain locul acesta. Imi place si chiar daca stiu sigur ca nu voi ajunge niciodata sa-l vad live, ma bucur tare mult ca l-am putut vedea aici, in calatoriile tale atat de diverse si fascinante. Da, asa e, scrii despre destinatii nebanuite, unele chiar necunoscute si asta da plus valoare blogului tau de calatorii. Felicitari si abia astept sa-ti citesc noile aventuri in alte si alte locuri speciale. Cu drag!🙂

  2. danielaracovita January 23, 2016 / 5:15 pm

    Multumesc mult, Ileana! Serbia, din fericire, e destul de aproape de noi si chiar are multe locuri ce merita vazute.Mi-au placut mult satul construit de Kusturica si Andricigradul, orasul din piatra. O sa incerc sa scriu cat de curand si despre ele. Apoi am admirat (mai mult din goana masinii, recunosc) Mokra Gora si destul de putin din Parcul National Tara si mi-a parut tare rau ca nu am avut timp suficient pentru a le explora pe indelete. Am vazut poze cu imagini surprinse in canionul Tara, par de-a dreptul ireale. Si Belgradul are farmecul lui. Am o lista destul de lunga cu locurile pe care mi-as dori sa le vad in Serbia, timp sa-mi gasesc de hoinarit. O duminica frumoasa iti doresc!

    • ileanaxperta January 23, 2016 / 8:23 pm

      Prin Canionul Tara am trecut si eu si tare mult mi-a placut intreaga zona, inclusiv Parcul Durmitor. E cea mai spectaculoasa zona din Muntenegru. Dar le-am vazut in trecere, cu o scurta oprire la popasul Miro, foarte aproape de podul Durdevica Tara, unde am facut si cateva poze cu intregul peisaj montan. Am scris impresii pe blogul meu despre aceste locuri de-a dreptul fascinante, la destinatia Muntenegru. Abia astept sa-ti citesc in continuare impresiile si sa vad cat mai multe poze din locurile in care ai reusit sa ajungi. Seara linistita si o duminica placuta!

  3. danielaracovita January 24, 2016 / 2:54 pm

    Stiu, Ileana.🙂 Ti-am citit cu ceva vreme in urma postarea respectiva. Ba chiar mi-aduc aminte ca eram in masina, in drum spre Parcul Durmitor, ma uitam pe facebook, unde tu abia postasesi impresiile despre locul spre care ne indreptam noi.🙂 Cred ca ti-am si scris asta intr-un comentariu pe fb. Au fost f. bine bine-venite mai ales ca eu nu prea avusesem timp sa ma documentez legat de zona aceea din Muntenegru. Am lasat Durmitorul la capatul unei calatorii mai lungi- Omis, Dubrovnik, Sarajevo, Mostar, Budva- si n-am avut ragazul necesar pentru a-mi face planuri detaliate pentru fiecare in parte. Despre Parcul National Tara din Serbia, sincera sa fiu, chiar nu am avut habar pana in iarna asta cand, tot din goana masinii, am vazut indicatorul ,,National Tara Park”. Sa cauti pe net poze cu cheile Drinei prin parcul acesta. Sunt imagini de vis. Ganduri bune, Ileana, o saptamana cum iti doresti!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s