Chochołów, fărâma de Maramureş din sudul Poloniei

chocholow
http://www.dusekarpat.cz/polsko/chocholow/en/

Călător fiind, odată ajuns în Chochołów, ai impresia că te-ai întors cumva în timp. Şi surpriza este cu atât mai mare cu cât, român fiind, găseşti aici un fel de oglindă aproape fidelă a satului tradiţional maramureşean. Bătrâna aşezare aflată la poalele munţilor Tatra, în extremitatea sudică a Poloniei, doar la o ,,aruncătură de băţ” de graniţa cu Slovacia, pare coborâtă dintr-un timp îndepărtat, surprinzătoare, dichisită, oricând gata să-şi primească vizitatorii. Şi ei nu întârzie să apară, în număr impresionant chiar, indiferent de anotimp, şansa asta datorându-se şi apropierii de Zakopane, vestita staţiune poloneză de care o despart doar 17 km.

Chocholow 1

DSC_3888

Chocholow2

Asemănarea izbitoare cu satul maramureşean nu este deloc întâmplătoare. Undeva, prin secolul XII, grupuri mari de păstori din nordul Transilvaniei şi-au luat familiile pornind pe drumul pribegiei. Unii dintre ei s-au hotărât să rămână în nordul Slovaciei, alţii au ales Cehia răsăriteană. Însă o bună parte dintre păstorii porniţi în căutarea unei vieţi mai bune şi-a continuat calea până pe pământ polonez, oprindu-se acolo, pe însorita Vale Chochołowska. Oameni ai muntelui, mereu în căutare de păşuni bogate pentru numeroasele lor turme, unii au pornit chiar mai departe, întemeindu-şi gospodării mândre printre pădurile de molizi bătrâni de pe culmile Tatrei. Polonezii(şi nu doar) îi cunosc sub numele de gorali, adică ,,oamenii de la munte”, ,,muntenii”. Astăzi, urmaşii vechilor păstori emigranţi îşi duc traiul în oraşele Zakopane, Zywiec, Nowy Sacz şi, mai ales, în satele din jurul acestora. Deşi destule secole au trecut din momentul în care au părăsit nordul Transilvaniei, este de-a dreptul surprinzătoare voinţa cu care şi-au păstrat tradiţiile, obiceiurile, arhitectura caselor, o parte din ancestralele indeletniciri, meşteşuguri, costumele tradiţionale şi chiar unele cuvinte. Graiul goralilor- cunoscut sub numele de ,,dialectul Podhale”-  este un amestec de cuvinte poloneze(cele mai multe), slovace, albaneze, câteva de origine incerta, iar printre ele  îşi fac loc cuvinte atât de familiare nouă, românilor: măgura, brânză, vatră, cătun, merende(merinde), fluier, baci, colibă, slănină, strungă, mlioara(mioară).

DSC_3898

Chocholow3

Chocholow4

La Chochołów am ajuns într-una din primele zile ale lui ianuarie, când satul părea de-a dreptul adormit, o atmosferă oarecum neobişnuită pentru noi care veneam din agitaţia veselă a vestitului Zakopane. Posibil să fi fost o zi de mare sărbătoare pentru că, puţin după miezul zilei, uliţa satului a prins viaţă atunci când femeile au inceput a ieşi de la slujba bisericească. Îmi aduc aminte uimirea cu care le-am admirat costumele naţionale bogat înflorate, fustele creţe, cu un colorit puternic, nelipsitul cojoc din blană de oaie. Recunosc, nu-mi stă în fire să mă proţăpesc în faţa oamenilor şi să le fac poze fără a le cere voie, iar atunci nu ştiu cum s-a întâmplat că nici n-am vrut să le întrerup din sporovăiala lor veselă, aşa că…no pictures de data asta. Ceva însă tot am, aşa cât să va faceţi o idee despre portul mândru al goralilor din Podhale, regiunea în care sunt de găsit cei mai mulţi dintre goralii din Polonia- o poză cu două păpuşi îmbrăcate în costumul tradiţional.

papusi

sursa

Se spune despre oamenii locului că pun mare preţ pe obiceiurile transmise de-a lungul atâtor generaţii, aşa cum îşi păstrează cu mare grijă şi costumele tradiţionale, unele vechi de câteva sute de ani. Casele din lemn- respectând în detaliu arhitectura tradiţională a satelor din nordul Transilvaniei- au fost restaurate cu sprijinul statului polonez. Aşa se face că astăzi Chochołów pare a fi un adevărat muzeu în aer liber, cu sute de case din lemn aliniate de-a lungul principalei străzi a satului. De altfel, în ,,satul goralilor” nu vei întâlni vreo uliţă care să-şi facă drum pornind de la strada principală. Cel mult, câteva alei scurte pe care sunt de găsit cateva case, Practic, tot ce înseamnă Chochołów, satul din regiunea Măłopolska(mica Polonie), se află de-a lungul unei singure străzi. Nu este vorba de o aşezare întâmplătoare a caselor de o parte şi de alta a unicei străzi a Chochołówului, ci de un stil destul de frecvent întâlnit în satele goralilor, stilul tradiţional ulicówka.

street

Chocholow7Apropo de tradiţiile care nu se uită indiferent de influenţele vremurilor contemporane, odată intrat în sat, nu se poate să nu remarci cât de curat este lemnul acestor clădiri. ,,De vină” este obiceiul spălării exteriorului caselor, de două ori pe an: în imediata apropiere a sărbătorii romano-catolice Corpus Christi şi toamna târziu, înainte să apară primul îngheţ. Şi nu este tocmai o treabă uşoară pe care s-o poţi termina în 2-3 ceasuri. Se ridică schele pentru casele mai înalte, se fierbe apă în ditamai cazanul, se folosesc detergenţi speciali care nu decolorează nuanţa naturală a lemnului de molid şi pin folosit în construcţie. De bază rămâne totuşi săpunul făcut în casă, iar un alt ajutor de nădejde sunt periile cu fire din nailon ce înlocuiesc acum vechile mănunchiuri din pene de gâscă temeinic mânuite cândva de străbunici. La sfârşit, totul se şterge cu prosoape groase din bumbac sau lână căci excesul de apă ar putea face ca lemnul să prindă un miros nu tocmai plăcut şi chiar să-l înnegrească. Se pare că una dintre stresantele griji ale oamenilor de pe aici este ca lemnul caselor să nu-şi schimbe culoarea originală, un mieriu tare plăcut vederii. Hm, se pare că nu-i tocmai floare la ureche să ai o proprietate în Chochołów. Cu atât mai mult cu cât fiecare îşi doreşte să-i fie admirată casa proaspăt spălată, ştiut fiind că, în timpul procesiunii sărbătorii Corpus Christi, alaiul ce străbate satul este atent şi la felul în care arată căminele localnicilor. Pe lângă mândria asta, există şi un scop practic- astfel sunt distruşi potenţialii dăunători ai lemnului. În alte locuri, oamenii rezolvă foarte simplu folosind diverse substanţe chimice, lucru de neadmis pentru goralii din Chochołów care se tem că respectivele chimicale ar putea schimba culoarea lemnului. Vezi, ăsta-i genul de localitate în care o firmă de curăţenie chiar ar avea de lucru. Cel puţin de două ori pe an, cred…

spalatul casei

sursa foto- aici

În unele curţi, la câţiva metri distanţă de casele mândre cu lemnul curat strălucind în soare, vezi căsuţe respirând un aer aproape umil, nici vorbă de etaj, cu şindrilele acoperişului înverzite de muşchiul crescut în voie. Sunt vechile cămine, locul în care au copilărit şi apoi şi-au crescut propriii copii bunicii şi străbunicii gospodarilor ce astăzi îşi duc traiul în ,,duży dom”(casa mare). Tocmai pentru a păstra patina inegalabilă a timpului, căsuţele cu bârnele lor groase, înnegrite de fum şi de vreme au fost restaurate doar atât cât să rămână ,,în picioare”, martore tăcute ale anotimpurilor apuse cu mult timp în urmă.

Chocholow4

Chocholow5

Un fel de vedetă a locului printre casele înconjurate de garduri scunde din lemn este locuinţa de la numărul 24, ,,casa dintr-un singur copac”. Despre ea se spune că ar fi construită doar din lemnul unui pin foarte bătrân şi de dimensiuni considerabile. Aşa o fi…

DSC_0512

Şi că tot a venit vorba de locuri de neratat aici, v-aş recomanda o vizită în casa lui Jan Zieder. Despre el se ştie că este cel mai renumit artist popular polonez în prelucrarea lemnului. Atelierul lui aflat în casa de la numărul 28 este un adevărat muzeu ticsit de sculpturi în lemn, marea majoritate de inspiraţie religioasă. Din păcate, în ziua în care am ajuns noi în Chochołów, atelierul era închis, aşa că a trebuit să mă mulţumesc doar cu admirarea exteriorului casei, prin urmare fotografia făcută în interior nu-mi aparţine

DSC_0530

Jan Z.Maestrul şi-a sculptat propria statuie, plasând-o chiar la intrarea în casă. Inedită carte de vizită!:)

chocholow6

sursa foto

Şi mai sunt destule lucruri faine de admirat în satul goralilor… Unele sunt aproape ascunse privirilor trecătorilor grăbiţi, prea puţin interesaţi de tot felul de mici detalii. Mici, dar având farmecul lor. Bunăoară, felul meşteşugit în care proprietarii au ţinut să-şi pună în evidenţă… numărul casei. Sau miniaturalele sculpturi de inspiraţie biblică fixate in lemnul exterior al casei. Sau chiar şi banalele burlane de tinichea prin care se scurge apa adunată în jgheaburile acoperişurilor… ,,transformate” în balauri fioroşi, dragoni şi alte minunăţii din acestea.🙂 Şi ar mai fi pitorestile fântâni cu roată zărite în mai toate gospodăriile, carele încărcate ochi, împărţind în bună pace uliţa satului cu maşini fel de fel, curţile pline de flori atunci când este anotimpul lor, muşcatele din ferestre, oamenii ce-şi poartă cu drag straiele tradiţionale în zile de sărbătoare.

Numar casa

DSC_3884DSC_0518

DSC_3890

burlan

Şi au avut goralii din Chochołów şi o biserică înălţată , asemenea caselor din sat, tot cu lemnul adus din pădurile Munţilor Tatra, demult, prin secolul XVII. Din păcate, un incediu izbucnit pe neaşteptate avea s-o mistuiască din temelii. Din dorinţa de a construi una mai trainică, goralii au renunţat la gândul de a folosi lemnul ca material principal de construcţie. Aşa că ei au ales piatra- calcar pentru pereţi, gresie pentru faţada şi turnul acestei adevărate bijuterii arhitecturale neo-gotice.

Fără ca la mijloc să fie vreo legendă având la bază mitul jertfei creatoare, ci doar purul adevăr, Wojciech Blaszyński, pastorul care a făcut tot ce era omeneşte posibil pentru ca nouă biserica să fie construită, a murit din cauza schelelor prăbuşite ca din senin chiar în momentul în care s-a aflat în preajma lor. Şi au fost multe probleme, întâmplări, mai mult sau mai puţin ciudate, care au zădărnicit ridicarea bisericii Sfântul Jack. În 1938, după mai bine de jumătate de secol, răstimpul trecut de când pastorul Wojciech Blaszyński a pus prima piatră la temelie, biserica a fost finalizată. Rămăşiţele vestitului pastor catolic, originar din Chochołów, au fost îngropate chiar în cripta de sub biserica înălţată acolo, în satul de pe valea râului Czarny Dunajec.

biserica

La capătul satului, înainte ca drumul să pornească spre Czarny Dunajec, inevitabil, privirile îţi sunt atrase de obeliscul din piatră în vârful căruia se află statuia Sfântului Nepomuk, martirul păstrării tainei confesiunii. Şi nu este deloc întâmplătoare plasarea acolo a statuii sfântului devenit simbol atunci când vine vorba de respectarea cu orice preţ a secretului spovedaniei. În iarna lui 1847, goralii din Chocholow au  pierdut lupta împotriva invadatorilor austrieci tocmai fiindcă au fost trădaţi de vecinii lor din Czarny Dunajec, satul aflat la doar 10 km distanţă. Un fel de ,,să vă fie ruşine pentru ce ne-aţi făcut”, un soi de reproş amar peste timp, pus şi mai bine în evidenţă de ideea aşezării statuii cu spatele spre satul Czarny Dunajec. Mda, trădarea nu-i tocmai un lucru peste care să poţi trece atât de uşor. Nici măcar atunci când la mijloc a trecut mai bine de un secol şi jumătate.

Vouă, zile senine şi oameni buni în preajmă! Cu bine!

Sv. Nepomuk

One thought on “Chochołów, fărâma de Maramureş din sudul Poloniei

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s