Insula Burano, terapie prin culoare

me in Burano

Mi-am propus de câteva ori să scriu despre Veneţia… Dar, de fiecare dată, când încercam să-mi pun gândurile în ordine, să mă transpun în atmosfera aceea atât de specifică ,,Oraşului Podurilor”, gândul îmi zbura inevitabil la atât de coloratul Burano, insula plină de culoare, aflată la doar 7 km distanţă de Veneţia.

Amintirile mele despre Burano sunt încărcate de culoare… Chiar mai mult de atât, sunt o explozie de nuanţe vii, strălucitoare. Îmi aduc aminte că era undeva prin octombrie, iar mica insulă străbătută de canale găsise de cuviinţă să sfideze toamna printr-un soare orbitor şi o căldură de parcă ne-am fi aflat în plină vară. Lăsasem în urmă Veneţia- minunată, uimitoare, plină de surprize cum numai ea ştie să fie –  dar, trebuie să recunosc, puţin obositoare, oarecum sufocantă cu valurile nesfârşite de turişti, cu cozile imense în faţa obiectivelor turistice pe care, nu-i aşa, nimeni nu şi-ar dori să le rateze.

Pornind din Veneţia, cum altfel decât cu un vaporetto, la capătul unui drum care nu îţi ia mai mult de 40 de minute, ajungi în Burano. Până să-ţi bucuri privirea cu noianul de case intens colorate, coborâte parcă dintr-o carte de poveşti bogat ilustrată, vaporetto opreşte în dreptul unei alte insule având un nume cu rezonanţă, Murano. Despre locul înţesat cu mici ateliere, multe magazinaşe, expoziţii, toate având în prim-plan, desigur, vestita sticlă de Murano, vă povestesc altădată.

murano
Murano

Aşa că lăsăm în urmă insula pricepuţilor artişti sticlari, vaporetto alunecă pe ape tot spre nord, trecem pe lângă mai puţin vestitele insule San Michelle şi Torcello (posibil să existe linii de transport care au stabilite opriri şi aici, în cazul nostru nu s-a întâmplat) şi ajungem în minunatul Burano.

De fapt, Burano nu este o insulă în adevăratul sens al cuvântului. Mai corect spus, este un grup de 4 insuliţe- San Mauro, Giudecca, San Martino şi Terranova- separate de 3 canale peste care se află poduri ce fac posibilă trecerea dintr-o parte în alta.

dsc_0553

Clar, când spui Burano, spui terapie cromatică. Toate culorile acelea îţi induc o extraordinară stare de bine. Şi chiar ceva mai mult decât atât, o stare de euforie, de prea plin sufletesc. Eu aşa am avut impresia… Ca o gură de aer proaspăt simţi orele petrecute acolo, cu atât mai mult cu cât, de regulă, turist fiind, ajungi la Burano după un timp petrecut prin aglomeraţia, prin vacarmul atat de familiare Veneţiei. Nici Burano nu e tocmai pustiu, dar nici nu se compară atunci când vine vorba de mulţimile de turişti care iau cu asalt partea aceasta a Italiei. Nici nu-ţi trebuie prea mult timp ca să-l străbaţi de la un capăt la altul, trecând de pe o insuliţă pe alta. Poate în jur de 2-3 ore, cel mult 4, asta dacă intenţionezi să te opreşti la una dintre micile terase, să faci o vizită la Museo del Merletto(Muzeul Dantelei) sau să te bucuri de linistea si răcoarea din interiorul bisericii San Martino, veche de vreo 5 secole, cu un turn vizibil înclinat.

dsc_0454

O veche legendă spune că ideea asta a zugrăvirii caselor în culori vii, frapante chiar, vine de foarte departe. Din timpurile în care pescarii se întorceau la familiile lor, iarna, când insulele din partea asta de ţară erau înecate în ceaţă deasă iar petele de culoare le erau ajutor de nădejde în găsirea drumului către casă. Legendă sau nu, în urmă cu câteva secole, sigur că fiecare îşi alegea culoarea casei după bunul plac. Astăzi, lucrurile nu mai stau deloc aşa. Pentru că locul acesta a devenit vestit tocmai datorită cromaticii bogate, atunci când gospodarul casei doreşte să-şi zugrăvească locuinţa într-un anume fel, ei bine, nu prea poate s-o facă oricum. Este nevoie de autorizaţie din partea primăriei din Burano, nişte oameni de acolo se ocupă special de estetica bătrânului sat pescăresc. Vin la faţa locului şi îşi dau cu părerea legat de felul în care noua culoare se armonizează, intră într-un contrast plăcut sau nu cu nuanţele în care sunt zugrăvite casele vecinilor. Dacă răspunsul este nu, atunci e clar că proprietarul nu prea are încotro şi trebuie să-şi aleagă o altă culoare, să depună la primărie o nouă cerere … şi tot aşa.

dsc_0608

dsc_0554

Hoinărind prin ,,satul curcubeu”, este imposibil să nu-ţi atragă atenţia mulţimea de tot felul de obiecte brodate aflate din belşug pe tarabele vânzătorilor de suveniruri. Şi nu întâmplător pentru că a existat o vreme în care dantela brodată aici era vestită în intreaga Europa ca fiind cea mai fină, cea mai căutată. Se spune chiar că Ludovic al XIV-lea ar fi purtat la încoronare un guler din dantelă de Burano. Asta nu l-a împiedicat însă pe vestitul Rege Soare să interzică apoi importul cu scopul de a încuraja astfel producţia manufacturilor regale din Franţa în încercarea lor de a imita delicatele dantele create în Burano.

broderie-burano

Dacă se întâmplă să vă doriţi un asemenea suvenir de aici, mare atenţie. În marea lor majoritate, broderiile de vânzare sunt aduse din ţări asiatice şi nicidecum nu o să vă alegeţi cu un produs original din Burano, handmade. Încă mai există câteva femei pe insulă care stăpânesc arta brodatului punto in aria (un anume fel de a broda, specific aici, se folosesc doar acul şi aţa, fără suportul pe pânză), iar obiectele brodate astfel sunt considerabil mai scumpe decât mulţimea chinezăriilor. Chiar îmi amintesc eu că printre vânzătorii de asemenea suveniruri s-a întâmplat să găsim doi români, mamă şi fiu, care chiar au fost sinceri spunând că nici vorbă să fie de găsit dantelă de Burano handmade la vreuna din tarabele din zona respectivă. Oricum, după preţ, nici n-ar fi fost greu de intuit asta.

În cazul în care vreţi să vedeţi produse autentice, atunci puteţi face o vizită la Museo del Merletto. Muzeul are şi el o istorie interesantă. Prin 1872, o bogată contesă italiană, în dorinţa de a reînvia meşteşugul brodatului în Burano, deschide aici o şcoală pentru tinerele femei dornice să înveţe. Se pare însă că nu au existat prea multe doritoare, aşa că şcoala a funcţionat cu întreruperi până când a fost clar că nu prea mai are vreun viitor. În schimb, pentru că existau destule documente, obiecte interesante având legătură cu arta brodatului, tot felul de dantelării deosebite lucrate aici, s-a hotărât transformarea şcolii într-un muzeu. Detalii despre Museo dell Merletto găsiţi destule aici.

Aş putea să mai spun destule despre Burano… despre atmosfera de vacanţă de aici, despre acel dolce far niente prezent parcă la tot pasul, despre cât de fotogenic este locul acesta şi aş mai găsi destule motive de scris, cu siguranţă. Doar că, atunci când încerc să redau atmosfera unui asemenea loc încărcat de culoare, eu spun că mai potrivit este să las imaginile să vorbească. Lor, fără doar şi poate, le reuşeşte cel mai bine…

dsc_0493

dsc_0510dsc_0486

dsc_0688

dsc_0599

dsc_0690

dsc_0473

dsc_0662

dsc_0491

dsc_0676Hai-hui prin Burano…

dsc_0497

dsc_0584

dsc_0608

dsc_0581

dsc_0516

 

5 thoughts on “Insula Burano, terapie prin culoare

  1. ileanaxperta October 19, 2016 / 5:41 pm

    Burano – o incantare a tuturor simturilor, cu precadere al incantarii ochilor!😉 Dar si inimii!❤

  2. danielaracovita October 19, 2016 / 5:54 pm

    Daaa, mi-ar fi placut sa-l vad si iarna. Citeam ca, incepand de toamna tarziu si mai toata iarna, este invaluit in ceturi groase. Imi imaginez ca ofera o priveliste de neuitat si atunci.

  3. olegkean November 4, 2016 / 1:43 pm

    Multumesc! Foarte frumos.

  4. danielaracovita November 4, 2016 / 7:39 pm

    Eu va multumesc pentru vizita si apreciere! Cu drag!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s