-Do you have fake blood and vampire fangs?

-Mara, eu nu cred că tu vei găsi în vreun magazin din ţara asta nebuniile de care ai tu nevoie pentru Halloween. Hello, nu suntem în România, suntem într-o ţară arabă. În orice caz, nu conta pe mine. Eu refuz să întreb oamenii dacă au de vânzare sânge fals şi colţi de vampir.

Aşa i-am spus fiică-mii hotărâtă să se costumeze în vampiriţă la petrecerea de Halloween organizată de şcoala ei.

-Nu trebuie să întrebi tu, mă ocup eu de asta. Voi doar duceţi-mă la Villagio Mall, îmi răspunde hotărâtă fiică-mea care nu obişnuieşte să cedeze neam atunci când îşi pune ceva în minte.

Ok, haide la Villagio Mall, vreo 25 km printr-un trafic infernal, adică aşa cum este de obicei în Doha. Asta după ce am mai pierdut ceva vreme într-un magazin din The Pearl, la câţiva metri de casa noastră, plin ochi doar cu tot felul de articole pentru party, carnaval… Nu un magazinaş acolo, ci magazin în toată regula, cu două etaje chiar. Vânzătoarea, o thailandeză foarte drăguţă, a încercat s-o ajute cât i-a stat în putinţă, dar când a auzit de sânge fals şi colţi de vampir a făcut ochii mari şi i-a spus ceva de genul:,,-Oh, I’m sorry, we don’t have. Maybe some red paint for face painting… you know, it is not toxic for your skin. I thing it is a good ideea for you…”

M-aş fi mirat s-o convingă. Ia Mara tubul cu vopsea roşie care, ce-i drept, nu prea avea culoare sângelui, mai degrabă un portocaliu incert, îl studiază şi… verdictul: ,,- Nope, thank you, I want fake blood!”

Înainte să ieşim de acolo, din curiozitate, politeţe, nu ştiu, tânăra vânzătoare o întreabă pe fiică-mea din ce ţară suntem. Răspunde copilul, iar soţul meu completează amuzat:,,-You know, the land of Dracula, vampire stories…”

,,-Oh, I understand…”, răspunde ea şi poate doar mi s-a părut mie, dar parcă îi cam pierise zâmbetul larg de pe faţă. :)))
La Villagio… Cum să spun, nu-mi permit să mă proţăpesc în faţa necunoscuţilor şi să-i pozez, cu atât mai mult să-i filmez, başca faptul că ne aflăm într-o ţară arabă, totuşi… Normal că n-am făcut asta, dar ce mi-ar fi plăcut s-o fac!!! Au fost nişte faze absolut de-li-cioa-se. Mă rog, dacă se poate folosi cuvântul acesta atunci când vine vorba de colţi de vampir şi sânge fals, mai ales. Mic exerciţiu de imaginaţie: un năpârstoc de fată întrebând hotărâtă vânzătorii dacă au sânge fals şi colţi de vampir. Adică avea exact aceeaşi atitudine ca în situaţia în care ar fi cerut ceva absolut banal, de găsit oriunde, o acadea, de pildă.

Fără excepţie, toţi au întrebat-o a doua oară, a treia oară chiar, ce anume doreşte. Oamenii credeau că n-au înţeles bine. Şi Mara, de fiecare dată, mai tare şi mai răspicat: ,,-Do you have fake blood and vampire fangs???” Uimirea de pe faţa lor când, în sfârşit, pricepeau despre ce e vorba, m-a amuzat cât să îmi ajungă pentru o bună vreme.

Până la urmă, asa cum era de asteptat, sânge fals nu am găsit. Am convins-o să se mulţumească cu un ruj roşu de-al meu, dar culmea este că a găsit ceva care să semene cu colţii de vampir. Şi asta chiar într-un loc în care ne aşteptam cel mai puţin, un magazin cu dulciuri.  Vânzătorul nici măcar nu avea habar că printre obiectele expuse exista aşa ceva. Are fiică-mea nişte ochi!!! Prin vitrină- eu i-am zis că nici măcar nu are rost să mai pierdem vremea intrând- a zărit un soi de jeleuri ce se doreau a fi o limbă uriaşă(bleah!), iar în pachetul respectiv, cu asa-zisa limbă, se afla o chestie, nu ştiu cum să-i spun altfel, care semăna cu o proteză. Da, e scârbos, ştiu… Proteza din plastic cu incisivii vizibil mai lungi, deci aşa cum se presupune c-ar avea un vampir. Exact ce a tot căutat a avut în cele din urmă. Căci, cum bine se spune, cine caută găseşte.  Ştiu că în România chiar nu e dificil de procurat aşa ceva, tot mă împiedicam prin casă de asemenea ,,drăgălăşenii” cumpărate de Mara, eu never ever nu o să cumpăr asemenea oribilităţi. Adevărul este că exact colţii de vampir îmi mai lipseau din bagaje când am venit în Qatar, de sânge fals ce să mai vorbim…

În fine, bineînţeles că fata mea, draga de ea , dacă tot am umblat prin magazinele cu diverse monstruozităţi, nu a ratat ocazia de a-şi cumpăra tot felul de lucruri care mie îmi fac pielea de găină. O inimă care se scurgea printre degete, arătând ca proaspăt smulsă din piept, un bandaj ,,însângerat” care pus pe deget îţi dădea impresia că trece un cui prin el, nişte şerpişori negri, câţiva scorpioni (din plastic, of course), mă rog, se vede treaba că avem gusturi total diferite când vine vorba de a oripila, de a îngrozi pe cineva. Pe mine nu m-au interesat vreodată lucrurile acestea, nici măcar în copilărie. Cu Mara, însă, e altă poveste. Şi-ar merita pe deplin titlul de ,,Regina farselor”, adoră să facă asta. Numai eu ştiu de câte ori mi-am luat porţia de palpitaţii.

Să vă spun câte ceva şi despre cum a fost a doua zi la şcoală… Mi s-a părut chiar interesantă ideea de a grupa câte 4 personaje, absolut la întâmplare, iar copiii respectivi au fost nevoiţi să-şi pună minţile la treabă şi să imagineze o scurtă piesă de teatru. Vampiriţa mea s-a întâmplat că a făcut echipă cu Harley Quinn, The Captain America şi The Brave Tin Soldier. :)  Bineînţeles că ideea celor trei a fost să ucidă Vampiriţa şi astfel binele să triumfe pe pământ, bla, bla, bla…  Nu le-a reuşit planul. Fiică-mea s-a opus cu îndârjire. ,,- Guys, it’ s so boring !”, le-a spus ea şi nu i-a lăsat până nu au schimbat scenariul. Până la urmă, au ajuns la un compromis. Vampiriţa nu dispare total, doar renunţă definitiv la proastele obiceiuri adorate de vampiri. ,,-Chiar şi aşa mi s-a părut complet aiurea şi plictisitor, auzi idee, vampir transformat în personaj pozitiv, bleah. Colegii ăştia ai mei habar n-au că un vampir nu moare aşa, cu o simplă lovitură de sabie. Eh, nici n-am vrut să-mi mai bat capul cu ei şi să le explic. Măcar mi-am salvat personajul de la moarte.” Aşa mi-a spus acasă fata mea şi zău dacă nu are dreptate, cel puţin la partea cu ,,so boring”.
Câte ceva despre simpaticul director al Şcolii Finlandeze am mai povestit aici. Ei, da, nu o să ghiciţi ce costum şi-a ales domnul Juha pentru petrecerea de Halloween a Şcolii Finlandeze. Recunosc, m-a amuzat să aflu, domnul Juha s-a costumat în… Dracula. So nice!

PS: Mai nou, fata mea nu vrea să mai fie pozată decât atunci când are ea chef. Aşa că… poze de la tocmai trecutul Halloween n-avem. Până la următorul, sper să revină la sentimente mai bune faţă de aparatul meu foto.🙂 Cu bine!halloween-2015

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s