Amintiri din Theth

theth
sursa foto: http://www.albaniantourist.com/thethi.html

Nu-i tocmai uşor să ajungi în Theth, sătucul parcă rătăcit acolo, printre culmile înalte ale munţilor Shala din nordul Albaniei. Dar zău dacă nu merită tot efortul, toate emoţiile încercate de-a lungul unui drum parcă suspendat deasupra prăpăstiilor adânci, drum lipsit de parapeţi pe alocuri, îngust atât cât să încapă o singură maşină kilometri în şir. Iar dacă ai norocul de a nu fi tu şoferul, caz în care e recomandat să nu-ţi abaţi deloc atenţia de la drum, şi priveşti cu ochii larg deschişi în jur, te asigur că vei avea parte de un peisaj rar întâlnit. Alpii Albanezi te vor lăsa mut de admiraţie. Sunt semeţi, sălbatici, cu vârfurile pierdute în nori grei, au ceva în ei oarecum departe de calmul, liniştea pe care le-am simţit în mijlocul altor peisaje montane. Cred că spectaculozitate este cuvântul care descrie cel mai bine Alpii Dinarici din nordul Albaniei.

Alpii Albanezi

ALPII ALBANEZI 2

Până în urmă cu aproape un deceniu, Theth, satul aflat chiar în inima Parcului Naţional având acelaşi nume, era aproape complet rupt de civilizaţie, de lume, cele câteva familii care s-au încăpăţânat să rămână acolo trăind Dumnezeu ştie cum. Fără curent electric, fără telefon, fără posibilitatea de a se aproviziona în vreun fel cu cele necesare traiului. Mai multe mori de apă , câteva case, o biserică micută înalţată în urmă cu mai bine de o sută de ani şi o şcoală modestă  pentru ca puţinii copii din Teth să poată învăţa limba albaneză. Lucrurile s-au schimbat vizibil pentru satul izolat atât amar de timp din momentul în care consolidarea drumului către cel mai apropiat oraş, Koplik, a permis turiştilor să descopere farmecul unui spaţiu în care te simţi transportat în timp în urmă cu cel puţin un secol.

Biserica
sursa foto: http://thethi-guide.com/the-church-of-theth/

Locul are o istorie interesantă, dorinţa de a întemeia o mică aşezare umană într-un spaţiu greu accesibil având un anume motiv. Se povesteşte că în urmă cu mai bine de 300 de ani, şase fraţi albanezi împreună cu familiile lor au ajuns acolo hotărâţi fiind să-şi păstreze religia catolică în faţa încercărilor brutale de convertire la islamism. Şi dacă aşa au stat lucrurile cu adevărat realitatea de astăzi dovedeşte că oamenii chiar şi-au atins scopul, ei reuşind să-şi pastrezee nealterate  credinţa şi tradiţiile.

Cum stau astăzi lucrurile în Theth? Ei, da,fireşte, oamenii încearcă să se adapteze actualelor vremuri şi situaţii nou apărute. La unii dintre săteni poţi găsi camere de închiriat, modeste, dar curate, îngrijite, hrană sănătoasă pregătită în casă, alţii oferă spre vânzare tot felul de produse specifice locului, felurite suveniruri şi tot aşa… Mă rog, fiecare se descurcă după posibilităţi şi pricepere în puţinele luni în care turiştii pot ajunge acolo. Pentru că, începând de prin octombrie, când ploile se dezlănţuie, până prin aprilie, uneori până în mai chiar, cei câţiva curajoşi care au rămas în Theth intră într-o izolare cruntă. Nimeni nu se mai încumetă să plece de acolo şi cu atât mai puţin cineva să se aventureze spre micul sat în care nu mai mult de 10-12 familii şi-au găsit curajul de locui tot anul . Acolo, pe văile adânci înconjurate de păduri pe alocuri de nepătruns, iernile nu sunt tocmai uşor de trecut… troiene care se întâmplă să măsoare chiar şi 3 metri, ger cumplit ce ajunge nu de puţine ori la -20 grade C…theth google map

Am ajuns în Theth la capătul unui drum care, în mod normal, nu ar lua mai mult de o singură oră, cu maşina, pentru că mai puţin de 80 de km îl despart de Shkodër, oraşul din care veneam noi. Doar că acel drum nu este tocmai unul obişnuit, cere multă atenţie, uneori viteză apropiată de cea a mersului per pedes. Bref, cam 3, poate chiar 4 ore durează, mai ales dacă ai ,,norocul” să te întâlneşti cu maşini ce vin din sens opus şi atunci eşti nevoit să faci dovada maximei tale priceperi într-ale şofatului pe margini de prăpastie.Spre Theth

Îmi amintesc şi acum că ne era tare foame şi îmi doream cu disperare o cafea. Cred că pe ultimii kilometri ai drumului numai la asta mi-a stat gândul, la niscaiva delicioase bucate tradiţionale albaneze şi o cafea tare servită în mijlocul unui peisaj mirific. Hm, nu prea a fost să fie aşa. Nu ştiu cum de s-a făcut că noi am nimerit într-un loc ce cu greu s-ar fi putut numi restaurant, deşi asta scria cu litere mari chiar la intrare. Singurul fel care putea fi servit acolo… cartofi prăjiţi şi salată cu roşii, ceapă,castraveţi şi ce o mai fi fost pe lângă. Bun şi asta când ţi-e foame rău… dsc_0140

dsc_0139

Ghinion, nici măcar de peisajul minunat nu ne-am putut bucura o vreme pentru că a început să plouă. Ploaie scurtă de vară, e adevărat, dar a reuşit să ne alunge de la masa din curte. Aşa că, vrând-nevrând, am fost nevoiţi să ne refugiem în interiorul aşa-zisului restaurant. Pe motiv că interiorul ,,arată precum casa spiritelor”, Mara a preferat să-şi găsească un loc acolo, in  pervazul ferestrei.🙂

 

 

Şi cum ne aflam în ţara în care neprevăzutul te poate întâmpina în orice moment, am trăit s-o văd şi pe asta. Unul dintre tinerii care mişunau pe acolo a venit hotărât spre soţul meu întrebându-l dacă nu doreşte nişte marijuana ,,de super calitate” . Whaaat??? Partea şi mai nostimă este că, tot coborând spre Theth, ne-am intersectat cu o maşină a poliţiei având portbagajul plin ochi cu… respectiva iarbă. Mai mult de atât, cred că poliţia tocmai făcuse o razie mai serioasă prin zonă. Spun asta pentru că în imediata apropiere a ,,restaurantului” se aflau vreo 3-4 maşini de poliţie şi o mulţime de bărbaţi tineri luaţi la întrebări de poliţiştii albanezi. Ei, da, în asemenea condiţii, la câţiva metri doar de toată nebunia aceea, s-a găsit să vină un băieţaş ca să ne întrebe dacă nu dorim din marfa lor. Are omul nevoie de puţină mâncare şi o cafea după un drum deloc uşor şi uite ce i se oferă… droguri chiar sub nasul poliţiştilor, cum s-ar spune.  Nu, mulţumesc! Aşa ceva… Mă rog, am mai spus-o şi cu alte ocazii, Albania este o ţară cu adevărat surprinzătoare!

Bineînţeles că mai am destule de povestit, deşi nu am rămas în Theth decât o singură după-amiază, pe seară, făcând drumul înapoi spre Shkodër. Despre nişte oameni frumoşi cunoscuţi acolo, despre locuri interesante şi minunate  aflate în satul de pe valea râului Thethi şi în împrejurimile sale vă povestesc în următoarea postare. Cu drag!Theth

3 thoughts on “Amintiri din Theth

  1. ileanaxperta November 29, 2016 / 9:41 pm

    Ce locuri frumoase si poze pe masura! Ti-am mai scris eu odata ca alegi niste locuri inedite si iti multumesc pt. ca ni le impartasesti aici. Asa aflu si eu despre ele.🙂

  2. danielaracovita November 30, 2016 / 4:12 am

    Buna dimineata!!! Multumesc frumos, Ileana! Drept sa-ti spun, cand am plecat spre Albania, nu aveam in plan sa vizitam locul acesta minunat pentru ca nici nu stiam de existenta lui. Dar s-a intamplat ca in prima zi in care am ajuns in Shkodër sa imi cumpar niste vederi pentru colectia mea si asa am aflat ca exista Theth. Ilustrata respectiva o am acasa, in Romania, altfel sigur o pozam si o puneam aici. Infatiseaza un peisaj de toamna superb fotografiat acolo, in Theth. Atunci am zis ca trebuie cu orice pret sa ajungem in satucul acela chiar daca drumul nu era tocmai usor de strabatut. Si am ajuns.🙂 Multumesc frumos pentru vizita, Ileana! Te mai astept….Cu drag!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s