Olanda. Punct și de la capăt.

blog 1
      De câte ori îmi amintesc de zilele imediat premergătoare plecării noastre în Olanda, am puternica senzație că am fost personaj într-un film derulat cu o viteză amețitoare. Și poate că, într-un fel, a fost mai bine așa. Probabil că o perioadă liniștită, cu suficient timp pentru meditat și întors situația nou creată pe o mie de fețe, m-ar fi făcut să ezit oarecum, să-mi pun fel și fel de întrebări. La urma urmelor, nu mi se întâmplă chiar în fiecare zi să fiu pusă în situația de a alege o altă țară pentru viitorul copilului meu, pentru noi- eu și soțul meu- oameni la 40+. Am încheiat un capitol numit Qatar- e drept, atunci când l-am început, în vara lui 2016, nu ne-am gândit că va fi atât de scurt, doar un singur an, dar a fost o experiență intensă, complet diferită de tot ce trăisem anterior, prin urmare… no regrets… Și, mai mult de atât, am hotărât să punem un mare punct vieții de expat, o perioadă foarte interesantă din viața noastră, cu extrem de multe provocări, situații inedite, multe călătorii, oameni noi, dar, din păcate, toate venite la pachet și cu  părțile mai puțin plăcute ale unui perpetuu mutat dintr-o țară în alta. Ups, asta îmi amintește de faptul că va trebui să găsesc o altă denumire pentru blogul meu fiindcă ,,Expat Wife” nu prea se mai potrivește noii realități. 🙂

       Ei bine, am făcut-o și pe asta, de aproape jumătate de an suntem rezidenți olandezi în toată regula, cu BSN (burgerservicenummer, ca să folosesc denumirea în olandeză, un soi de CNP, fără de care nu prea poți face nimic aici, în Olanda, atât timp cât nu ești doar un simplu turist) și cu tot ce presupune condiția de rezident în țara asta. Până în momentul în care legea olandeză ne va permite înscrierea la examenul pentru obținerea cetățeniei olandeze (fix 5 ani din momentul obținerii BSN-ului), am mai avea ceva timp pentru învățarea limbii olandeze, sper… 🙂

Cum e viața în Olanda? Hm, sunt multe de spus, nici nu știu de unde să încep… În primul rând,  complet altfel, dacă e s-o compar cu țările prin care am locuit în anii din urmă și cu, desigur, țara mea de baștină.  Pe alocuri, îmi aduce aminte de perioada trăită în Croația, țară pe care am iubit-o și care va ocupa mereu un loc special în sufletul meu. Nu e vorba de peisaje, nici măcar de atmosferă sau felul de a fi al oamenilor, deși, dacă mă gândesc mai bine, pe alocuri, unele asemănări ar exista în privința asta. În primele săptămâni petrecute în Olanda, nu reușeam deloc înțeleg de ce anume mă tot încearca senzația aceea de déjà-vu.  Mă rog, exprimarea asta consacrată, déjà vu,  nu era tocmai potrivită în cazul meu, mai degrabă i-aș spune déjà senti pentru că vizualul nu prea avea ce căuta aici.  Mai nimic din înfățișarea futuristului Rotterdam nu-mi inspira atmosfera din Rijeka, orașul croat în care am locuit vreme de doi ani. Apoi, într-o bună zi, mi-am dat seama. Trebuie să fi fost într-una din după-amiezile acelea liniștite de toamnă, în timp ce rătăceam pe vreuna dintre străzile lăturalnice, atât de dragi  mie, aproape îngropate sub o mare galbenă de frunze, departe de agitația vreunui mare bulevard. Atunci am înțeles ce anume mă lega de trecutul trăit în Croația. Nimic altceva decât o profundă liniște sufletească, sentimentul că am ajuns în locul în care trebuia să fim. Că, da, inevitabil, se vor mai ivi și diverse obstacole de trecut,dar, dincolo de toate, rămâne lucrul cel mai important, faptul că, într-un anumit moment din viață, am luat o hotărâre și am îndrăznit mergem până la capăt. Nu sunt naivă să cred că totul va fi perfect, sunt conștientă de toate eforturile presupuse de adaptarea la o nouă cultură, alte mentalități, învățarea unei limbi deloc ușoare, dar, asta e, am făcut o alegere și trebuie să ne-o asumăm cu tot ce aduce ea.

blog 2

Greu de crezut, dar am început chiar să fac pace și cu vremea de aici. Nu că aș fi avut altă opțiune, poate doar să-mi fac din nou bagajele abia desfăcute și să fug spre alte zări mai însorite. Că tot veni vorba… Măi, eu știam câte ceva despre ploile care cad și tot cad aproape zilnic peste pământul olandez, despre verile răcoroase, chiar prea răcoroase pentru gusturile mele, dar cred că n-am vrut să conștientizez pe deplin efectele unei asemenea clime pentru o persoană meteosensibilă până în măduva oaselor, adică exact așa ca mine. Am pierdut șirul anilor de când organismul meu se manifestă precum cel mai sensibil barometru la schimbările de vreme: cer acoperit de nori, ploi pe care, uneori, nici tot felul de aparate sofisticate în domeniu nu reușesc să le prevadă, răcire bruscă a vremii, presiune atmosferică scăzută, s.a.m.d… Pentru nimic in lume, organismul meu n-ar fi ratat ,,plăcerea”  de a-mi da de știre despre toate acestea. Și eu suportam consecințele de rigoare că nu prea aveam încotro.

Așa… și ajung eu în Olanda și am norocul să mă bucur de un sfârșit de august absolut superb,  că se mirau și olandezii de minunea care a dat peste ei la final de vară- zile foarte calde, cu soare strălucitor și cer albastru, fără scamă de nori. O adevărată poezie, ce mai! Și, aproape incredibil, ploaia ne-a ignorat aproape complet mai bine de o săptămână… Pentru o țară în care plouă, în medie, 100 de minute, zilnic, asta e mare lucru. Dar cum o minune nu poate dura la nesfârșit, pe la începutul lui septembrie, s-a declanșat ,,veselia”, cer plumburiu, ceva vânt, iar ploile s-au dezlănțuit și ele din plin. Ca și cum ar fi dorit să-și ia revanșa după o așa  lungă absență. Și, cum era de așteptat, pe toate acestea a trebuit să le resimt din plin, stare mizerabilă condimentată și cu o nesuferită de febră musculară provocată de mersul pe bicicletă după o pauză de vreo 3 decenii . Asta cu biciclitul e o altă poveste, rămâne pe altădată…

_DSC0321
Un peisaj foarte familiar mie, vedere de la una dintre ferestrele casei. Eh, nu e întotdeauna chiar așa de scary, iar curcubee minunate ca aici (duble chiar) nu am văzut nicăieri până acum.

În fine, partea nostimă cu meteosensibilitatea asta a fost că, la un moment dat, organismul meu cred că s-a cam plictisit s-o tot facă pe meteorologul de serviciu. Probabil că a fost funny pentru el să mă chinuie o vreme, adică niște ani buni, dar, în niște limite rezonabile, să zicem, în medie, cam o dată pe lună, mai ales toamna. Chiar mult mai rar de atât, dacă e să mă gândesc la anul petrecut în Qatar, când vremea din deșert nu mi-a dat deloc de furcă. Cum, în Țara Morilor de Vânt, plouă aproape zilnic, bașca norii grei, umiditatea ridicată din atmosferă și temperaturile scăzute, eu îmi imaginez că i s-a făcut lehamite de atâta acțiune și s-a decis -mi dea pace. Nu definitiv, nu am eu norocul ăsta, dar măcar fie cu pauze, sper. 🙂

Ei, da, vă mai povestesc și cu alte ocazii, aici, pe blog, despre Olanda și nu doar. Acum, dacă tot m-am întors după vreo câteva luni bune de absență, poate îmi revine și pofta de scris. Subiecte am… gârlă! Zile însorite s-aveți! La propriu și/sau la figurat, cum vă pofteste inima. Vă asigur că se întâmplă lucruri minunate și te poți simți foarte bine chiar și într-un loc în care plouă aproape zilnic. Totul depinde doar de tine, de cum alegi tu să-ți fie. Cu bine!

Advertisements

4 thoughts on “Olanda. Punct și de la capăt.

  1. Minunat! Ma bucur enorm pt tine, pt. voi toti, ca familie! de parca mi s-a intamplat mie. Marturisesc sincer: mi-as dori si eu sa ajung rezident in Olanda. 🙂 Char…care sunt conditiile?
    Va doresc numai bine si abia astept noi intamplari cu voi din Tara Morilor de Vant. PS. o astept pe Gloria cu mare dor si nerabdare sa revina din Olanda. Imbratisari cu mult drag!

  2. Multumesc mult, Ileana! Da, mai intai a fost doar un gand, in urma cu mai putin de un an si uite ca s-a materializat mult mai rapid decat ne-am fi asteptat. Sa stii ca nu exista vreo conditie anume pentru a deveni rezident olandez atat timp cat vii dintr-o tara care face parte din UE(mi se pare ca doar Croatia face exceptie aici). Este important sa ai pregatita o lista lunga cu tot felul de acte cerute de primaria localitatii in care te-ai hotarat sa te stabilesti pentru a obtine astfel BSN-ul. A, foarte important este sa le prezinti actul care dovedeste ca ai inchiriata o locuinta. Pentru cei care vin aici, fara ca inainte sa-si fi gasit un loc de munca, este destul de complicat pentru ca astfel intri intr-un cerc vicios- e aproape imposibil sa gasesti un proprietar care sa inchirieze locuinta unei persoane fara un contract de munca, iar un loc de munca(fara a fi la negru) e destul de greu de gasit atat timp cat nu ai o locuinta aici. Apoi urmeaza toate celelalte, asigurare de sanatate, gasirea unui medic de familie, tot felul de facturi, taxe care trebuie platite odata ce ai devenit rezident in Olanda…

    1. Multumesc mult pt. raspuns…eram tare curioasa. 🙂 Stii, ma gandesc la viitorul Gloriei care s-a obisnuit atat de bine acolo si ii place atat de mult…cu toata vremea sucita si invartita. Numai bine va doresc si sper sa ajung vara asta pe acolo pt. cateva zile de vacanta…Dar deocamdata visez! 🙂

  3. Ileana, sunt absolut convinsa ca Gloria ar putea sa-si creeze un viitor minunat aici. E atat de tanara, ambitioasa, inteligenta, ce ar putea sa-i stea in calea realizarii ei in Olanda? Atat timp cat isi doreste cu adevarat sa ramana aici, nimic nu ar putea s-o opreasca. Iti doresc din suflet sa poti ajunge aici, vara aceasta, si mi-ar face mare placere sa ne vedem cumva. Multumim frumos pentru urare, asemenea si voua, cu tot dragul!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s