Pe patine prin Olanda înghețată

A fost nebunie mare în Amsterdam în zilele din urmă.  Uite că ,,Siberische Beer”  a făcut posibilă minunea asta- capitala olandeză s-a transformat în ditamai patinoarul la începutul lui martie. Da, nici nu e de mirare entuziasmul olandezilor ieșiți la patinat pe canale dacă ne gândim că au avut ceva de așteptat- 6 ani-, iarna foarte geroasă din 2012 aducându-le atunci cadoul mult dorit.  Apropo,  în iarna asta a fost pentru prima dată când am auzit despre ceea ce ei numesc  ,,ijstransplantatie ”, adică… transplant de gheață. Pe canalele din Amsterdam s-a patinat zilele acestea fără a fi nevoie de o asemenea ciudățenie, acum natura a făcut totul, dar transplantul de gheață a fost soluția pe care olandezii au găsit-o în iarna lui 1997, în perioada desfășurării  Elfstedentocht-ului, pentru  a evita astfel vreo posibilă tragedie din cauza grosimii insuficiente a gheții.

Elfstedentocht 1997
Elfstedentocht 1997, sursa aici

Și dacă tot am pomenit de Elfstedentocht, pe repede înainte vă spun câte ceva și despre competiția asta după care olandezii tânjesc ierni în șir. Există o vorbă care zice că ei sunt în stare să renunțe la perspectiva organizării unui turneu mondial de fotbal în țara lor și chiar la posibilitatea de a primi brânză gratis, nelimitat,  tot anul,  doar de dragul organizării unui nou Elfstedentocht. 🙂 Tânjesc ei, dar… degeaba pentru că, între două asemenea competiții de patinaj viteză,  s-a întâmplat să treacă chiar mai bine de  două decenii fără ca să poată fi dat startul din nou . Motivul? Stratul de gheață pe care se întrec în jur de 300 de patinatori nu a atins grosimea regulamentară de 15 centimetri. Din 1909, anul în care a fost organizat pentru prima dată, locul ales pentru desfășurarea maratonului a rămas același- provincia Friesland din nordul Olandei. Mai precis, este vorba despre un traseu circular, lung de aproape 200 de km, format din apa înghețată a canalelor, râurilor și lacurilor din 11 orașe, punctul de plecare și sosire fiind același oraș- Leeuwarden. Din cauza iernilor relativ blânde, uite că a trecut aproape un secol de la primul Elfstedentocht și doar 15 asemenea competiții au putut fi organizate de atunci, ultima fiind în urmă cu 21 de ani.

În iarna lui 2012, perspectiva unui nou Elfstedentocht a pus pe jar întreaga Olanda, dar s-a renunțat în ultimul moment, organizatorii declarând că nu vor să pună în pericol siguranța participanților din cauza creșterii bruște a temperaturilor peste pragul de îngheț. O hotărâre foarte înțeleaptă dacă stai să te gândești că atunci, în ’97, stratul de gheață pe care urma să se desfășoare competiția ar fi trebuit să suporte câteva sute de mii de oameni- concurenți, patinatori de ocazie, susținători, presa străină- atrași de renumele acestui inedit maraton viteză.

Ei, da, cum era de așteptat, zilele foarte geroase din ultima săptămâna a lui februarie  le-au dat din nou speranțe olandezilor mari iubitori de Elfstedentocht, dar în zadar. Mai mult de atât, chiar citeam zilele trecute un articol în care se scria că olandezii ar trebui să fie realiști și să spună adio unei asemenea competiții pentru că fenomenul încălzirii globale va face absolut imposibilă organizarea în viitor a unei alte ediții.

N-a fost să fie Elfstedentocht nici în iarna asta, dar pentru că au înghețat bocnă canalele, lacurile, râurile, oamenii și-au pus imediat patinele că nu se știe peste câți ani vor mai avea o asemenea ocazie. Firește, există destule patinoare în țara asta, dar nu se compară. Din păcate pentru mine, am ajuns cu o zi mai târziu în Amsterdam, așa că am ratat ocazia de a poza oamenii zburdând fericiți pe patine. Măcar am avut soare, mult soare și cald așa cum nici nu am sperat in urmă cu doar o zi când am refuzat categoric să ies din casă de teama gerului strașnic.

E tare frumos Amsterdamul, mi-a plăcut mult, cam prea aglomerat pentru gusturile mele și nu vreau să-mi imaginez cum arată străzile orașului vara, perioada preferată de cei mai mulți turiști. Eu, aproape sigur, îl voi evita în perioada respectivă. Până la următorul popas în minunata capitală, vă las aici câteva dintre fotografiile mele, făcute în urmă cu două zile în Amsterdam. Cu bine!

_DSC0502-4

_DSC0506

_DSC0541

piata de flori
Unele alegeri sunt atât de grele…:) Până la urmă, și-a ales un bonsai cu frunze roșii ca focul.

_DSC0614

_DSC0719

_DSC0595

Iarna în Olanda

24955581_1573334022757151_1790623124929615091_o

,,-Dat het zo koud is!”, îmi spune vecina mea olandeză,  după ,,goedemorgen”-ul  de rigoare (presupun eu că este una dintre vecinele mele, când locuiești într-un turn cu peste 25 de etaje, este cam  imposibil să știi exact cu cine te-ai întâlnit în ascensor), în timp ce coborâm împreună de la nivelul 10. Pentru olandezi, observațiile despre vreme sunt, se știe, cel mai bun prilej pentru a începe o scurtă conversație, așa, din amabilitate, pentru a umple un timp scurt de tăcere jenantă când doi oameni sunt forțați de împrejurări să împartă un spațiu foarte restrâns, bunăoară liftul nostru.

Buuun, eu sunt încă la stadiul în care mintea mea refuză să priceapă măcar o iotă atunci când cineva mi se adresează în olandeză și tot ce disting din spusele persoanei din fața mea este doar un șir nesfârșit de h-uri venite din adâncul laringelui peste care se rostogolesc parcă de-a valma r-uri, f-uri și alte câteva consoane, toate rostite cât se poate de apăsat, neapărat. Iar eu mă simt ca și cum omul respectiv se răstește la mine pentru că aș fi făcut ceva rău. Și mă pierd ca o fetiță prostuță care nu știe ce răspuns să dea la o întrebare pusă pe un ton intimidant. Să fim înțeleși, nu am nimic cu olandezii, cei pe care i-am cunoscut eu sunt chiar foarte ok, doar că limba lor sună ca și cum te-ar lua la ceartă (cel puțin așa mi se pare mie, sper să scap de impresia asta… cândva.). Așa că abordez un zâmbet candid și vin cu fraza pe care deja am ajuns s-o urăsc profund: I’m sorry, I don’t speak Dutch

Daaaar… nu și în cazul conversației din lift. De acolo plecasem, dacă va mai amintiți… Cum s-ar spune, încep să-mi depășesc bariera lingvistico-psihologică sau cum s-o fi numind blocajul acesta in cazul meu. Nu, nu într-o așa măsură încât să mă aventurez în a răspunde în olandeză- mai e cale lungă până acolo- dar măcar încep să pricep ceva. Bine, recunosc, dată fiind asemănarea fonetică izbitoare a lui ,,koud” cu englezescul ,,cold”, probabil că aproape orice străin de limba olandeză, dar măcar puțin cunoscător de engleză, ar fi înțeles spusele vecinei mele, dar eu tot mândră de mine îs. Exagerez, firește, dar un pic de haz de necaz nu îi strică nimănui. Așa că îi răspund vecinei mele amabile că pentru mine gerul contează mai puțin, important este că nu plouă- da, minune, uneori trec câteva zile în șir fără să ne sâcâie ploaia în Olanda-, că soarele strălucește și că, la sfârșit de februarie, vremea asta îmi dă senzația că a venit deja primăvara. Vecina este de acord cu tot ce debitez eu în engleză- Sfântă amabilitate olandeză!-,  ascensorul se deschide la parterul clădirii și ieșim împreună în ,,primăvara” de afară, la vreo 3-4 grade, cu MINUS. Ea își potrivește mănușile, își îndeasă mai bine căciula pe urechi și probabil că se întreabă din ce loc cu geruri siberiene am venit eu în țara lor de am ajuns să mă cred în mijlocul primăverii când canalele olandeze sunt încă înghețate. Iar pe mine mă amuză gândul că nu mai departe decât iarna trecută, tot la sfârșitul lui februarie, mă bronzam sub soarele deșertului în Qatar. Am urât gerul, dar de când cu venirea în Olanda, uite că nu mă mai înspăimântă atât de tare, important e să nu plouă și SĂ FIE SOARE, chiar și din acela cu ,,dinți”, nu contează!!! Mda, soarele care m-a exasperat în anul petrecut în Qatar și ploaia după care am tânjit  în același Qatar; cred că s-a întâmplat să plouă de 3-4 ori într-un an întreg, iar acum am ploaie… să-mi ajungă. Nemulțumiți care suntem noi! 🙂

Până să vă povestesc despre primăvara olandeză- despre care știu deja că va fi una foarte ploioasă, așa cum este fiecare anotimp in partea asta de Europă, normal- să vă spun câte ceva despre prima mea iarnă aici. Am avut o iarnă cu de toate, lucru mai rar întâlnit prin locurile acestea. Așa, să fie pentru fiecare, că tot e plină Olanda de expați, emigranți veniți din toată lumea, nimeni să nu sufere de vreun fel de nostalgii legate de lipsa zilelor însorite, a zăpezii, a gerului, a canalelor înghețate, a vântului puternic. Mă rog, nu știu dacă există cineva care să gândească ceva de genul: ,,-Vai, cât de dor îmi este de o furtună care să facă prăpăd în cale!”, dar am avut și vreo două din astea, iar cea de la mijlocul lui ianuarie chiar a fost urâtă de tot. În clipul de mai jos, o compilație a unor momente surprinse în perioada respectivă, recunosc, m-a amuzat pățania biciclistului. Frate, cum să biciclesti pe o așa vreme?!? În rest, zâmbetul mi-a cam înghețat pe buze..

Să vă povestesc despre lucruri mai plăcute, zic… Despre prima ninsoare serioasă văzută aici, prima și ultima pe iarna asta pentru că tot ce a urmat apoi au fost mici glumițe comparativ cu zăpada căzută aproape de mijlocul lui decembrie. Așa fulgi mari eu nu cred să fi văzut vreodată, de vis a fost. A nins întreaga zi, a nins și în noaptea imediat următoare, dar a doua zi, pe seară, zăpada devenise deja aproape o amintire din cauza celor 10-11 grade pentru că, da, iernile în Olanda sunt blânde, rareori maximele zilei coboară sub valoarea de îngheț, așa cum s-a întâmplat acum, la sfârșit de februarie.

25182390_1573331449424075_3220433705154859003_o-1

iarna Olanda 2

iarna Olanda 3

iarna Olanda 4

iarna Olanda 5

Nu-mi aduc aminte ca ianuarie să fi excelat prin ceva anume, cred că totuși ploile și-au spus cuvântul, deci nimic ieșit din comun pentru țara asta. În schimb, februarie a fost de senzație cu zilele lui însorite. Destul de frig, chiar anormal de frig în anumite perioade, dar cu 136 de ore în care a strălucit soarele(media pentru februarie este de doar 86), este posibil să fie declarată câștigătoare în topul celor mai însorite luni din Olanda, în 2018, ,,un pic” anormal fiind vorba de februarie. Așa că am profitat de vreme și am ieșit la pozat de cer albastru, mult verde, floricele colorate și canale mai mult sau mai puțin înghețate…

ghiocei, Olanda

Și, la sfârșit de februarie, uite că a dat năvală peste noi ditamai ,,de ‘Siberische Beer”, adică ,,Ursul din Siberia”, așa a numit presa olandeză valul de frig venit peste Europa tocmai din ținuturile înghețate ale Rusie. ,,Superb”! Și de data asta este cam prea mult chiar și pentru fiică-mea care spune că ei nu îi este niciodată frig și că ar fi preferat să se nască eschimos. Ei, aș!  Stă la fereastră și se minunează de cât de senin este cerul(cu atât de puține zile însorite pe an, cred că am ajuns să fim precum cârtițele, prea multă lumină solară = nefiresc), dar parcă nici nu ar ieși în gerul și vijelia de afară. Ok, mie îmi convine. 🙂 Norocul ei (și al meu) că perioada asta a coincis cu vacanța care marchează sfârșitul trimestrului 2 în școlile din sudul Olandei.  Perioadele în care se dă startul vacanțelor școlare diferă în funcție de zona în care te afli- în partea de nord și centrală, respectiv regiunea de sud-, motivul principal fiind evitarea haosului în trafic. Așa că, tocmai în perioada asta, copiii din nordul și centrul Olandei, adică exact zonele cele mai vitregite zilele acestea, merg la școală pentru că vacanța lor s-a încheiat deja cu aproape două săptămâni în urmă. Din câte am remarcat până acum, pe aici nu prea se practică închiderea școlilor din cauza intemperiilor atât timp cât nu se consideră a fi foarte serioase, cu atât mai puțin când e vorba doar de ger și vânt. Căci, așa cum bine spunea zilele acestea un meteorolog olandez, ce mare tragedie poate să fie atunci când  minimele coboară puțin sub minus 10 grade? ,,- Een warme trui lost het probleem wel op” (un pulover călduros rezolvă problema), concluziona el și zău dacă nu are dreptate omul.

Numai ce am aruncat o privire rapidă pe prognoza meteo pentru zona în care locuim noi. Începând de mâine, scăpăm de valorile cu minus, dar, așa cum mă așteptam, încep ploile. Adunat, cu puțin noroc, vom avea în luna martie vreo 6-7 zile in care vom putea ieși fără grija ploii, teoretic, practic…rămâne de văzut… Bune și astea, noi să fim sănătoși, restul chiar nu mai contează.

S-aveți primăvara pe care v-o doriți!

flori Olanda 2