I se mai spune și Bloemen Route, adică Drumul Florilor…

Narcise

Uite că trecu și primăvara asta fără ca eu să am răgazul de a povesti câte ceva despre câmpurile aproape nesfârșite de flori din țara în care mă aflu de ceva vreme… Și nici nu știu dacă aș fi reușit să găsesc cele mai potrivite cuvinte pentru a le descrie. Și probabil că unora le-aș fi părut mai mult sau mai puțin patetică pomenind despre nodul acela care mi s-a pus brusc în gât, acolo, la marginea unui lan înflorit, în aerul aproape vibrând de culoare și parfum delicat de lalele, într-o seară de aprilie. Și despre cum am simțit că nu mai văd clar toată bogăția aceea de culori strălucitoare fiindu-mi limpede că atunci nu a fost de vină ușoara mea alergie la polen. Uneori, prea multă frumusețe și prea-plinul sufletesc îmi dau asemenea stări și nu pot să fiu decât recunoscătoare pentru că mi se întâmplă. Și atât.

Și nici nu am reușit să ajung la Keukenhof despre care se spune că ar fi raiul pe pământ atunci când vine vorba de bogăția de flori și aranjamente florale de tot felul. Mi-am propus de mai multe ori, se află la o distanță mică de orașul în care locuim, mai puțin de oră de mers cu mașina, dar uite că nu am simțit că ar fi vreo mare pierdere. Asta pentru că am avut ocazia, și nu doar o singură dată, de a străbate Bloemen Route (Drumul Florilor), vreo 40 și ceva de kilometri parcurși cum dorește și cum poate fiecare – cu mașina, bicicleta, propriile picioare… Poți alege să faci întregul traseu Haarlem- Naaldwijk (44km) sau te orientezi spre un drum ceva mai scurt, Leiden-Naaldwijk (33km). Aproape două ore de biciclit, probabil că te vei alege cu ceva febra musculară in cazul in care nu te urci zilnic pe bicicletă, dar te asigur că merită tot efortul.

Ok, am zis că de data asta chiar nu vreau să mă întind cu vorba, las aici o parte din pozele făcute de mine pe Bloemen Route și hotărâți voi dacă merită sau nu să ajungeți pe aici primăvara viitoare sau într-o altă primăvară, cândva… Cu bine!

Primavara new 1

primavara new 2

Advertisements

4 thoughts on “I se mai spune și Bloemen Route, adică Drumul Florilor…

  1. Minunat! Fermecator! Magic! Sa stii ca daca ai vazut toate aceste campuri cu flori si ai strabatut acest drum al florilor si nu ai ajuns inca la Keukenhof…mare lucru n-ai pierdut. Cu siguranta! Pt. ca tu ai avut sansa de a vedea mari de flori “la ele acasa”, iar la Keukenhof vei vedea mai mult “lacuri” sau “oaze” de flori, ce-i drept, o minunatie de gradina dar organizata si aranjata ca la expozitie…In timp ce pe Bloemen route le-ai vazut si perceput altfel…mai in natura, direct la ele acasa…ca sa zic asa. Sunt convinsa ca ma intelegi, nu?! 😉 Mi-ar placea sa strabat si eu acest drum…deocamdata l-am strabatut doar aici, virtual. E bine si asa si pt. asta eu iti multumesc tare mult, draga Daniela! 🙂

  2. Cu mare drag, Ileana! Multumesc si eu mult! Adevarul este ca eu chiar mi-am dorit sa ajung la Keukenhof, dar am o mare problema cu perspectiva de a ma afla intr-o mare de oameni la inghesuiala. Nu e tocmai demophobie(sper), dar prefer alternativa unui loc in care sa ma simt cu adevarat zen. 🙂 La Keukenhof, in sezonul in care infloresc lalelele, sambata si duminica este incredibil cat popor se poate aduna acolo, ori eu nu as fi putut merge decat intr-o asemenea zi dat fiind programul nostru. A fost o amica de-a mea si mi-a zis ca nu-i mai trebuie in veci. :))) Pur si simplu te poarta valul multimii dintr-un loc in altul, nici vorba sa poti face niste fotografii nestingherit sau sa stai cat iti doresti tu intr-un loc care iti place. Adica exact ce am patit eu in Gradina Japoneza din Clingendael Park. :))) Te pup, Ileana, o saptamana frumoasa iti doresc!

    1. Eu cand am vizitat Kenkenhof, cred ca am avut noroc de vizitatori ceva mai putini…pt. ca, deh, pe drumul spre cea mai mare gradina de flori din Europa, ne-a apucat o ploaie…moama, din aia de vara, rapaiala in toata regula, care, probabil ca i-a tinut pe vizitatori departe. 🙂 Exact cand am coborat din autocar, ploaia s-a oprit ca prin farmec si soarele si-a aratat adevarata fatza si asa am reusit sa ne bucuram de cele cateva ore (cred ca au fost vreo 2,3 doar, nu mai mult, fiind deja dupa-amiaza). Dar si asa, treptat, treptat Kenkenhof a fost luat cu asalt…si spre orele de inchidere inca mai intrau turisti. Si eu am ceva prb. cu inghesuiala, cu lumea multa in jurul meu…ma oboseste, ma amesteste si incerc sa evit pe cat pot aglomerarile umane…poate chiar si alte urbane! 😉 🙂 Ma tot gandesc: sa fie asta un semn de batranete?!… :)))

  3. Posibil sa nu fi fost o zi de sambata sau duminica. Atunci, pe langa afluxul obisnuit de turisti, dau navala si olandezii si vecinii din preajma-belgieni, germani… :)) Legat de problema noastra cu lumea multa in jur, eu n-as numi-o semn de batranete. Eu spun ca e un semn de intelepciune din partea noastra. Oamenii intelepti au grija de zen-ul lor. Suna cu muuult mai bine asa. :)))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s