Spania

Rasarit  in Cala dels Vienesos

Ce face omul când vremea mizerabilă îl îndeamnă să rămână în casă? Mă rog, se cuvine aici o mică paranteză. Chiar numai în casă nu am stat eu până acum, la ora prânzului. Am ajuns în Rotterdam foarte aproape de ora 8, iar la reîntoarcerea acasă, adică în cel mult 30 de minute, nu m-a lăsat inima să nu o scot pe Luna la plimbare. Cum s-ar spune, vorba aceea cu ,,să nu scoți un câine afară din casă” nu prea se aplică în cazul unui bichon pus pe joacă și zburdat indiferent de capriciile vremii olandeze. Și-a dat asta mică seama că eu nu lipsesc prea mult de acasă în orele dimineții, așa că mă asteaptă cuminte în spatele ușii . La o adică, ar putea să exploreze liniștită tot parterul casei, dar nu, de câteva zile bune, încăpățânată cum e ea, nici că se lasă dusă. Lipită stă acolo până ajung să descui și să vezi atunci veselie pe capul ei de bichon frise de doar jumătate de an. Atâta energie… Încă nu m-am lămurit pe deplin dacă veselia asta este din dragoste pentru mine sau e doar perspectiva ieșirii împreună la plimbare, dar ce mai contează. Nu pot să-i rezist și pace! Apropo, dacă nimeni și nimic nu vă îndeamnă să ieșiți la o porție de alergat dis-de-dimineață, luați-vă un câine. Din proprie experiență vorbesc acum. În fine, aceasta chiar nu este o postare despre Luna, poate cu o altă ocazie…

Pornisem de la o întrebare înainte să fac paranteză asta lungă cât o zi de post. Nu știu ce fac alții când e frig, cenușiu și tare urât, dar pe mine mă apucă nostalgiile după zile calde, cu cer albastru și soare cât cuprinde, adică exact ce nu am acum și de câteva zile bune pe aici. Nu, nu am dat iama prin folderele cu mii de poze făcute în anul petrecut în Qatar, nici măcar nu l-am deschis pe cel care îmi aduce aminte de raiul pe pământ numit Seychelles. Nu, azi am preferat să mă gândesc la un loc însorit numit Spania… Ce-i drept, amintirile sunt și de dată foarte recentă pentru că tocmai ce ne-am întors de acolo. Atât de curând că încă nu ni s-au sfârșit proviziile de sangria aduse. 🙂  Din păcate, nu același lucru se poate spune și despre ciocolata mea preferată, albă și cu gust intens de ienupăr, căreia nu i-am rezistat mai mult de o săptămână sau despre portocalele atât de aromate, abia culese și imediat duse la vânzare în micul magazin aflat chiar lângă livada încărcată de rod, la începutul lui ianuarie, pe Costa Daurada. E drept, nu la fel de dulci precum portocalele din Santorini, dar incomparabil mai gustoase decât cele găsite pe piață olandeză. Eh, divaghez iarăși…

Și, da, am vrut să scriu despre unul dintre locurile care mi-au intrat în suflet și unde mi-aș dori să mă reîntorc, dar uite că mi-e tare greu să mă hotărăsc și prin minte îmi vin acum tare multe nume- Barcelona, Calella de Palafrugell, Cadaqués, Girona, Tossa de Mar, Lloret de Mar, Peratallada, Pals, Tarragona, Miravet, Siurana… Am umblat iarăși ca nebunii- doi adulți, un copil și un zăpăcit de bichon- și am încercat să nu ne scape mai nimic din tot ce ne-am dorit să vedem pe Costa Brava și Costa Daurada. Bineînțeles că ne-ar fi trebuit cel puțin o lună pentru a nu tăia ceva de pe o listă foarte lungă, dar asta e… La urma urmelor, Spania nu e chiar un capăt de lume și om mai ajunge cândva prin acele locuri, sper…

Oricum, dincolo de pitorescul satelor și orașelor spaniole prin care am trecut, vacanța asta de iarnă mi-a adus și bucuria unor răsărituri și apusuri de vis pe țărmul Mediteranei. Cred că nu a trecut nici măcar o singură dimineață fără ca eu să nu fiu acolo, cu aparatul meu foto, fie pe terasa apartamentului de la etajul 8, în Blanes, sau pe nisipul plajei din golful Vienesos, așteptând ca soarele să apară din mare. Chiar și în prima zi a noului an care mi-a dăruit unul dintre cele mai minunate răsărituri pe o plajă absolut pustie. Sau serile petrecute în Cambrills, Calella de Palafrugell sau L’ Hospitalet de l’ Infant, Cala dels Vienesos cu niște apusuri de toată frumusețea pe care nu aș vrea să le descriu acum abuzând de tot felul de figuri de stil. Las aici câteva dintre fotografiile făcute acolo pentru că, se știe, uneori, nici măcar o mie de vorbe nu valorează cât o singură imagine. Cu bine!

Cala dels Vienesos

Cala dels Vienesos, apus

Blanes, Pierre Residence

50943361_2133742643382950_2346752890535673856_o

51007095_2133737546716793_854727723451416576_o

Blanes in zori

Calella de Palafrugell pe inserat

Calella de Palafrugell

apus in L' Hospitalet de l' Infant

apus in L' Hospitalet de l' Infant

Cambrills

apus in L' Hospitalet de l' Infant

Calella de Palafrugell

Cambrills, apus

L' Hospitalet de l' Infant

2 thoughts on “Spania

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s