Haus ober der Kirche, acasa la Barbara…

Sillian 2
De la una dintre ferestrele pensiunii Haus ober der Kirche…

Cu doar o noapte înainte să ajungem în Sillian, s-a întâmplat să ningă mult pe Valea Hochpustertal. Dacă nu mă înşel, era chiar prima zăpadă din an prin locurile acelea şi trebuie să fi nins bogat, ore bune în şir, altfel nu-mi explic cum de s-a strâns atât belşug de zăpadă doar într-o singură noapte.

Haus ober der Kirche

Mara. Sillian

Rareori mi se întâmplă să scriu aici, pe blog, despre cât de mult m-au impresionat condiţiile de cazare într-un anume loc, despre cât de bine ne-am simţit acolo. Nu că aş fi de o exigenţă maximă atunci când vine vorba despre asta si nici pe departe nu sunt genul de cârcotaş cu pretenţii exagerate. Nicidecum, doar că nu mă simt prea mult atrasă de ideea de a povesti despre asemenea lucruri. Nu mi-am făcut blog cu intenţia de a câştiga din reclama făcută cuiva, iar blogul meu este locul în care scriu doar exact aşa cum îmi dictează sentimentele mele.  Şi se întâmplă, uneori, să întâlnesc ceva cu totul deosebit şi atunci îmi spun că n-ar fi o idee rea să scriu pentru că sunt locuri care chiar merită să fie cunoscute. Aşa am gândit atunci când am scris despre minunatele gazde din Santorini sau despre căsuţa de pe malul lacului Ohrid.

de primavara
Aşa arată locul acesta primăvara. Fotografia nu-mi aparţine, dar mi-a plăcut atât de mult încât mi-am dorit să o vedeţi şi voi. Sursa aici

Vorbind despre Sillian, cu drag îmi aduc aminte de casa primitoare în care ne întorceam seara, târziu, după hoinărelile lungi prin zona Tirolului de Est,  şi de Barbara, proprietara acelui loc, aparthotelul Haus ober der Kirche, cotat pe booking.com cu o medie de invidiat, 9,80.  Barbara lucrase ani mulţi- ,,o viaţă” cum spune ea- în America, în domeniul turismului. Experienţa câştigată în anii aceia a îndemnat-o să-şi întemeieze propria afacere în ţara natală, un aparthotel construit pe culmea unui deal, având o panoramă de vis asupra Sillianului ce pare pierdut, acolo, printre culmile munţilor. Numele i-a fost inspirat de imediata vecinătate cu unul dintre monumentele arhitectonice cu care sillienii se mândresc, o biserică ridicată pe la 1400, reconstruită apoi în incofundabilul stil baroc. Haus ober der Kirche are doar 4 apartamente- un penthouse, apartamentul albastru, apartamentul roşu şi cel portocaliu (în acesta din urmă am locuit şi noi), fiecare decorat într-o anumită culoare de unul dintre cei mai cunoscuţi designeri austrieci. Pentru că Barbara este o mare admiratoare a lui Yves Klein, toate cele 4 apartamente au fost decorate respectând ideile renumitului artist francez, cunoscut şi sub numele de Yves Monocromul. Nu mă pricep prea mult atunci când vine vorba de subiectul acesta, designul de interior, personal ador stilul minimalist scandinav, iar ca simplu privitor eu spun că designerul ales de Barbara chiar a făcut o treabă foarte bună acolo.

penthouse
Un lucru care nu mi-a plăcut a fost prezenţa acelor piei de zebră întinse pe jos, am eu o problemă cu asta…

11357284

Blue apart.

,,According to the artist who created the concept, the design pays homage, among other things, to mathematics and music. The meticulously calculated distribution of the Morse code that adorns the wall tiles is pure mathematics.” Am selectat o mică parte din prezentarea făcută pe site-ul proprietăţii, dacă va interesează subiectul, vedeţi mai mult aici, pentru că eu, atunci când vine vorba de matematică… mă cam retrag. Mult prea complicat începe să-mi pară totul. Eu ştiu una şi bună, m-am simţit foarte bine acolo, nu am stat să-mi muncesc mintea prea mult cu designul acesta care s-a vrut un ,,tribut adus muzicii şi matematicii”. Sau despre cum a fost redat ,,conceptul de imaterial kleinian care prin fluctuaţiile de culoare pură deschid o uşă spre spiritualitate.” Am spicuit câte ceva din prezentarea găsită pe site, asta ca să nu credeţi că am luat-o complet razna. Hai mai bine să lăsăm ,,imaterialul kleinian” în seama specialiştilor în domeniu şi să revenim la lucruri ceva mai ,,pământeşti”. Bunăoară la platoul generos din lemn de brad care ne aştepta plin ochi cu prosciutto, sticla de şampanie pusă la rece şi alte câteva bunătăţi pe lângă, cadoul nostru de bun venit din partea Barbarei. Probabil că eram şi destul de înfometaţi după ditamai drumul de m-a impresionat într-atât încât le-am făcut şi poză. 🙂

gift

Bucatarie Orange Ap.

Nu ştiu cine s-a gândit la asta, Barbara sau designerul care s-a ocupat de aspectul estetic al celor 4 apartamente, dar ideea cu eleganta cadă de baie (parcă sună ciudat alăturarea asta, dar mi se pare cea mai potrivită), aşezată exact în faţa unor ferestre înalte de unde vezi munţii în toată splendoarea lor, mi s-a părut mai mult decât inspirată.

orange apart.

Şi mai sunt şi altele- saltelele cu apă(recunosc, am fost în multe locuri, dar acesta a fost singurul în care am avut parte de un asemenea pat), sauna cu vedere generoasă spre munte, camerele înalte, spaţioase, ador genul acesta de încăperi, grădina privată, micul dejun săţios cu tot felul de minunăţii tradiţionale din Tirol din care mi-a rămas în minte, mai ales, imaginea pâinicilor calde, aburinde, şi un miros…

fereastra Nu că fata mea ar fi fost prea îndrăgostită de minunatul peisaj… Mult prea energică ca să aibă răbdarea de a contempla minute în şir priveliştea din jur. Motivul este altul. În fiecare dimineaţă, stătea aşa cuminţică ştiind că urma să apară şi câinele Barbarei, un minunat exemplar negru tăciune, jucăuş foc, deşi, la prima vedere, puteai să juri că e un fioros care abia aşteaptă să te înhaţe. Numai eu ştiu cât tot l-am alungat din preajma Marei şi Mara după el. M-a asigurat apoi Barbara că e cel mai blând căţel. Mai ales cu copiii.

,,Fiorosul''

oamaMvai, să nu uit de ,,oama de zăpadă”, aşa i-a zis fata mea. ,,Oama” i-a datorat efemera existenţă pe pământ soţului meu. A lui a fost ideea, a lui a fost strădania.  Noi l-am încurajat de la fereastră, foarte curios cum de am putut s-o reţin atunci în casă pe Mara, chiar nu-mi amintesc. Şi ca să nu existe vreun dubiu că respectiva ,,arătanie” nu este un om, ci o ,,oamă”, soţul meu i-a făcut şi cele două podoabe de rigoare. Destul de generoase, din câte se vede, doar a modelat-o un bărbat. Altfel, deşi dotată cu forme rubensiene evidente, ar fi fost aproape imposibil să-ţi dai seama că s-a vrut a fi de gen feminin, părerea mea.Frunza nu ştiu din ce motiv i-o fi pus-o, probabil ca să dea impresia unei domnişoare/doamne foarte pudice. Oricum, a făcut senzaţie. Barbara chiar a spus că, la vârsta ei, a văzut mulţi oameni de zăpadă, dar femei…never.

Artistu'

nightM-am luat cu vorba şi uite că iar n-am apucat să vă povestesc despre câte minunăţii oferă natura, dar şi oamenii locului, acolo, în minunata zona a Tirolului de Est. Rămâne pentru o viitoare postare, cu drag!

Spre Sillian

In curte la Barbara

Să poţi păstra un secret… hm, nu-i tocmai uşor şi la îndemâna oricui. Mai ales pentru o femeie, să spunem lucrurilor pe nume, zic. Iar atunci când nu eşti decât o fetiţă care abia a împlinit şase ani, deja devine o misiune taaare greu de dus la capăt.

Eu am văzut-o, câteva zile la rând, cum parcă încerca să-mi spună ceva pentru ca în momentul imediat următor să schimbe vorba sau să plece grăbită din preajma mea. Odată, chiar mi-a zis ceva de genul: ,,-Mami, cum să-ţi spun, ţi-ar plăcea să fie o surpriză petrecerea de ziua ta sau nu?” Chiar nu îmi amintesc deloc răspunsul meu, dar copilul s-a abţinut eroic să-mi divulge secretul. Doar cu o seară înainte de plecare, când deja aveam făcute bagajele, fără să am habar unde urma să plecăm în zorii zilei, a venit în fugă la mine (vezi bine că tocmai primise undă verde de la taică-său în privinţa dezvăluirii ,,marelui” secret) şi îmi spune radiind: ,,-Mami, tati mi-a dat voie să-ţi spun. De ziua ta, noi te ducem în… AUSTRALIA!!!”

Ei, nu mă înnebuni! Chiar aşa? Din Croaţia, ţara în care locuiam atunci, până în ţinutul cangurilor ar fi ceva drum. Drum pe care urma să-l facem cu maşina din dotare, asta o ştiam bine, prin urmare ceva nu ieşea deloc la socoteală. Da’ m-am lămurit imediat: Australia, cadoul de ziua mea, era, de fapt, AUSTRIA. Draga de ea! O diferenţa insignifiantă, doar o consoană şi o vocală în plus. Ce mai contează!

Aşa că am plecat spre Austria cu destinaţia finală Sillian. Sincer, nu ştiam nimic despre locul acela din Tirolul de Est, eu care obişnuiesc să-mi planific până în cele mai mici detalii călătoriile. Dar, deh, era o situaţie cu totul specială de data asta, so…surpriză să fie până la capăt!

Au trecut 4 ani de atunci şi de câte ori îmi amintesc de locul acela , pierdut printre culmile încărcate de ceţuri groase ale Dolomiţilor, atunci, la început de noiembrie, am în minte surprinzător de clară imaginea drumului până acolo. Pentru că fiecare drum are propria lui  poveste şi, nu de puţine ori, mi s-a întâmplat să simt că îmi este mai drag drumul în sine decât destinaţia. Nu că Sillianul şi împrejurimile sale m-ar fi dezamăgit în vreun fel. Nicidecum. E vorba de altceva aici…

Dintre toate emoţiile frumoase încercate repetitiv în copilărie, cu o intensitate şi o bucurie aproape imposibil de regăsit adult fiind, ceva foarte drag mi-a rămas, chiar dacă ani buni s-au scurs la mijloc, bucuria reîntâlnirii cu prima zăpadă din an. Şi nici măcar nu am pretenţia să înot prin cine ştie ce troiene cât casa. Câţiva fulgi, o pudră fină de zăpadă, cerul acoperit de nori grei, plini de promisiunea unei ninsori straşnice, chiar dacă, uneori, rămâne doar la stadiul de promisiune mult prea palid onorată, îmi sunt de ajuns. Cel puţin pentru început.

Dolomiti 2

Şi sigur ăsta a fost motivul pentru care drumul de atunci mi-a fost atât de drag. Veneam din Rijeka, oraşul însorit în care o toamnă caldă, târzie nu se lăsa deloc dusă, pentru ca, după câteva ore de drum, să văd cum peisajul se schimbă complet. Sunt atât de frumoşi Dolomiţii! Eu îi văd ca fiind printre cei mai frumoşi munţi pe care i-am întâlnit vreodată. Maiestuoşi, cu vârfurile masive pierzându-se departe în nori, sunt minunaţi indiferent de anotimp. Dar toamna, târziu, când deasupra lor plutesc neguri dese, intunecate, găsesc că sunt speciali, au o atmosfera anume, de mister, nici nu ştiu cum s-o definesc exact.

dolomiti-1

Mi-a fost drag să-i revăd aşa … Înainte de trece pe pământ austriac, îmi aduc aminte că rămăsesem mută de admiraţie în faţa incredibilelor peisaje din zona italiană Cortina d’ Ampezzo. N-aş putea să spun unde arată mai impresionant Dolomiţii, în Italia sau în Austria. Sunt de vis oricum. Ştiu doar că pe măsură ce ne apropiam de Sillian, ca să folosesc o exprimare de-a fetei mele, ,,parcă intram tot mai mult în iarnă”. De la încântarea adusă de prezenţa timidă a câtorva petice de zăpadă, pe măsură ce drumul urca pe serpentine tot mai strânse, pe alocuri scufundate in ceaţa groasă, alteori luminate de un soare timid, ne-am trezit în mijlocul unor adevărate troiene. Bucuria copilului meu, fără îndoială, unul dintre cele mai minunate cadouri primite atunci.

Maruca

Maruca 2
The Little Pumpkin, că tot fusese cu doar o zi înainte Halloween-ul. În drum spre Sillian,fata mea a găsit cuşma asta haioasă de vânzare la o benzinărie, cred,şi nici nu s-a mai dezlipit de ea până seara târziu.

Dolomiti 3

Sillian

dsc_0147
În curtea Barbarei, zăpadă… să ne ajungă…

Despre Barbara, un om debordând de energie şi entuziasm, priceput cum nu se poate mai bine într-ale turismului, despre Haus ober der Kirche, afacerea familiei Barbarei, locul în care ne-am simţit de minune în zilele petrecute acolo, în orăşelul înconjurat de Alpii Dolomiţi, despre pitorescul Sillian şi împrejurimile sale vă povestesc în următoarea postare. Cu bine!

Decembrie in Viena

Wiener Rathaus

In anul care a trecut,  intamplarea a facut ca Mos Nicolae sa ne gaseasca tot pe drumuri (nu ca asta ar fi asa o mare noutate). 🙂 Mai exact… la Viena. Motiv de mare ingrijorare pentru Mara. Cum ca Mosu’ nu o va gasi in camera ei si astfel va trebui sa astepte pana la reintoarcerea acasa, ba chiar ca ca ar putea nici sa nu-i mai lase vreun cadou din cauza absentei de la domiciliu. Ma rog, fel si fel de griji si scenarii care de care mai ,,ingrijoratoare”. In fine, si-a lustruit cat de bine a putut incaltarile si ,,impovarata” de problema ,,ma gaseste sau nu ma gaseste Mos Nicolae ?” a adormit rupta de oboseala chiar in locul in care urma sa vina asteptatul personaj. Fata mea dorea nici mai mult nici mai putin decat sa-l prinda direct in actiune. N-a fost sa fie pentru ca mos Ene i-a stricat planurile. 🙂

De Mos Nicolae

Descurcaret Mosu’! Cum-necum, a reusit sa o gaseasca si in ditamai metropola. 🙂 Mai mult de atat, in seara imediat urmatoare, fata mea l-a intalnit si pe undeva prin centrul Vienei. Cu comunicarea a fost ceva mai dificil…Mos Nicolae nu stia decat limba germana.

cu Mos Nicolae :)
Viena….Viena este orasul care te copleseste, cumva te intimideaza, cu atat mai mult atunci cand ai prea putin timp la dispozitie pentru a-l ,,gusta” pe indelete. Practic, te simti complet debusolat. Ce sa alegi, la ce poti sa renunti? Cel putin asta a fost senzatia incercata de mine. Sunt atatea locuri extraordinare de vazut: muzee cu exponate senzationale, palate incredibil de somptuoase, parcuri imense cu aranjamente vegetale desavarsite, o viata culturala extraordinara si lista poate continua mult si bine. Iar peste toate acestea exista acel ceva profund specific Vienei pe care mi-e oarecum dificil sa-l definesc. Stiu doar ca l-am simtit in tot timpul in care am stat aici. Sa-i zicem…un aer imperial anume dat de arhitectura care de multe ori copleseste prin grandoare, fara a fi lipsita totusi de armonie, eleganta. Istorie si traditie, civilizatie, prestanta, stil, rafinament…

Dar nu despre atmosfera vieneza vreau eu acum sa spun cateva vorbe si nici macar despre cateva dintre obiectivele turistice de prim rang de aici. V-am zis, timpul a fost prea scurt pentru a le savura pe indelete, asa ca a trebuit sa ne multumim cu plimbarile lungi facute in cele doua seri pe strazile Vienei, cu vizita la Skhneekugel- Muzeul Globurilor de Sticla- un loc absolut incantator, cu o zi minunata petrecuta la Prater. Deh, nu poti pleca asa usor de aici odata ce ti-ai adus copilul in cel mai mare parc de distractii din Austria. In sfarsit, desi cu un program  extrem de incarcat, fireste ca nu se putea sa ratam minunatiile de targuri de Craciun aflate in Viena.

Wiener Rathaus 2

Incepand de  la mijlocul lui noiembrie, in Viena ai surpriza sa intalnesti multe targuri de Craciun, dar cel mai renumit, cel care atrage ca un magnet milioane de turisti, ramane targul desfasurat in fata primariei orasului(Wiener Rathaus).

Pana sa ajungem aici, am colindat cateva ore in sir pe strazile pietonale ale vestitului oras. Desi ne aflam abia la sfarsitul primei saptamani din decembrie, imi aduc aminte ca am avut tot timpul senzatia ca ma aflu chiar in inima sarbatorilor de iarna. Atmosfera este de-a dreptul fantastica. Multa lumina, multa culoare, departe totusi de tot ce inseamna extravaganta, stridente inutile, kitsch. Chiar dimpotriva, eleganta, bun gust, armonie, stil. Pana si enormele globuri rosii suspendate deasupra Grabenului, principala strada comerciala a Vienei, se integreaza de minune in peisajul plin de viata aflat aici.

Globuri Graben

Lume de pe lume, magazine de lux- vitrinele in sine sunt un adevarat spectacol-  trasuri elegante facandu-si loc printre masini si autobuze etajate, cafenele cu o atmosfera intima, artisti ambulanti, cladiri si monumente impresionante… Ah, si sa nu uit de vanzatorii ambulanti care servesc cani cu Glühwein, vinul specific nemtesc, incalzit exact 15 min, dar, atentie, fara a fi fiert. Cu scortisoara, cuisoare, portocala sau lamaie(sau chiar ambele), uneori aromat cu un praf de cardamon sau stelute de anason, usor indulcit cu zahar Glühweinul este bautura perfecta pentru serile friguroase de iarna. Recunosc,  l-am savurat din plin. Nu acelasi lucru pot sa spun si despre felia de paine prajita unsa cu untura. 🙂

Glühwein

Odata cu lasarea intunericului, Grabenul arata intr-un mare fel, doar nu degeaba se spune ca este considerata cea mai frumoasa strada din Viena si , probabil, printre cele mai frumoase strazi din Europa. Poftiti imagini!

Graben 2gramofon

Graben 3

Graben 3Ca un minunat cadou pe care abia astepti sa-l deschizi 🙂

DSC_0959

papusi aida

Papusile animate din vitrina cofetariei Aida. Fiica-mea a fost de-a dreptul fermecata de ele.

vitrina 1

vitrina 2

DSC_0968

decoratiuni vitrina

decoratiuni vitrina 2

Craiasa Zapezii

DSC_2562Coloana Ciumei

Coloana Ciumei, unul dintre cele mai cunoscute si importante ansambluri statuare din Viena. Se afla in locul acesta, pe strada Graben, din 1693.

DSC_2042

Graben 5

Si era asa un ger…Nici macar Glühweinul aromat nu a mai avut puterea sa ma incalzeasca:)

Graben 6Stephanplatz

Am trecut in graba mare prin dreptul  Targului de Craciun aflat in imediata vecinatate a catedralei Stephansdom. Am mai fi zabovit noi aici, dar stiam ca la ora 22 deja se inchid portile celui mai vestit si cautat Targ de Craciun din Viena, cel aflat in piata imensa a Primariei.  Iata-l!

Targ 1

Targ 2

Targ 3

Targ 4

Targ 5

Am inteles de ce Rathauspark este vizitat in fiecare an de peste 3 milioane de turisti. Pentru  atmosfera extraordinara de aici, pentru acel ceva profund specific vienez. As fi fost  dezamagita daca as fi intalnit aici(asa cum s-a intamplat in multe asemenea locuri) obiecte vestimentare de firma, tot felul de gadgeturi sau mai stiu eu ce alte nebunii care tin de lumea noastra moderna, asta ca sa nu mai vorbim de agasantele kitsch-uri. Nu gasiti asa ceva aici si sper sa nu se schimbe situatia in viitor pentru ca i-ar lua imens din farmec.

Nu ma pot lauda cu o memorie fantastica, dar, in schimb, imi raman foarte bine intiparite tot felul de senzatii, arome care mi-au lasat o anumita impresie candva. Acum, cand rememorez cele aproape doua ore dintr-o seara geroasa petrecuta in Rathauspark, am foarte viu in minte mirosul de cartofi copti, de castane coapte(ador castanele coapte!), de vin fiert cu multa scortisoara si cuisoare, aroma dulceaga si usor vanilata a vatei pe bat. Si gustul fin al fructelor pe care ti le alegi singur si care sunt trecute apoi printr-o baie fierbinte de ciocolata(delicoase!) si cel de turta dulce cu ghimbir si martipan…

turta dulcefructe in ciocolata

Fructele trase in ciocolata-capsune, boabe de strugure, banane, cirese) nu tin tocmai de traditie, dar sunt atat de gustoase… incat trecem cu vederea aspectul acesta. 🙂

O idee pe care am mai intalnit-o si la alte cateva targuri de Craciun si care, personal, imi place mult este legata de existenta atelierelor de creatie pentru copii. Supravegheati si indrumati atent de personalul angajat in acest scop, copiii invata sa prepare aluat de prajituri, sa modeleze lumanari pentru Craciun, sa mestereasca decoratiuni pentru brad  sau sa-si decoreze propriile ilustrate de iarna. Din pacate, seara tarziu fiind, noi le-am gasit deja inchise de ceva vreme, asa ca Mara a ratat experienta aceasta. Oricum, atat timp cat te afli in spatiul Rathauspark, nu ai timp de regrete si nici pentru plictiseala nu exista loc. Cele peste 140 de cabanute traditionale din lemn ofera un adevarat spectacol vizual(si nu numai) vizitatorului.

ursuleti Locul din care cu greu mi-am luat copilul

teatru de papusiTeatru de papusi

pirogravuri

decoratiuni 1

globuri 2

decoratiuni

globuri 1

globuri 2

Mara

DSC_0600O ultima privire aruncata spre cladirea impunatoare a Primariei vieneze inainte de a iesi pe portile Targului de Craciun.

primarie 2cu trasuraPe drum de seara tarzie, cum sa ratezi o asemenea experienta minunata la Viena? 🙂

 

Târguri de Crăciun

 

globuri 1

Îmi plac rău de tot târgurile de Crăciun! Cu toată nebunia lor frumoasă, cu miile de flecuşteţe viu colorate, cu vacarmul vesel al mulţimii care se tot perindă în valuri de la un vânzător la altul, cu aroma de vin fiert (musai condimentat cu piper, cu multă scorţişoară şi cuişoare, mmmm)…. Şi peste toate acestea, fireşte, veselia molipsitoare a oamenilor, atmosfera aceea anume de ,,sans soucis”…

Aşadar… trecut deja de mijlocul lui decembrie, plouă gri, rece, plouă mocăneşte de câteva zile pe aici, în oraşul în care atmosfera sărbătorilor de iarnă este aproape ca inexistentă. Cel puţin deocamdată. Abia aştept să plec în vacanţă, să văd oameni cu feţe zâmbitoare, relaxate, prietenoase şi sper să avem parte şi de zăpadă, cât mai multă zăpadă.

Până atunci…de câteva zile încoace tot scotocesc prin folderele pline ochi cu poze făcute la diversele târguri de Crăciun pe la care ne-am perindat în ultimii ani. Nici nu ştiu cu ce să încep…atâtea locuri frumoase, atâtea amintiri dragi: cu atmosfera calmă, boemă din Ljubljana sau Bratislava, cu pitorescul profund polonez întâlnit în Zakopane, cu  aura inegalabilă a Vienei  în perioada aceasta, cu acel ceva sofisticat, elevat şi atât de specific elveţian pe care l-am regăsit din plin, în urmă cu doi ani, pe malul minunatului lac Maggiore, în Ascona şi Locarno.

Elvetia

Ascona

Oscypek 2

Zakopane

Viena Christmas

Viena

Ljubljana Christmas

Ljubljana

Salzburg Christmas

Salzburgul este minunat oricum, dar văzut la sfârşit de an este…wow, ceva de vis!

Graz

Şi că tot veni vorba de Austria, mi-a rămas în minte Grazul, oraşul aflat cam la 200 km distanţă de Viena. La mijloc de noiembrie, sincer, nu ne-am imaginat că vom nimeri într-o autentică atmosferă de Crăciun, odată ajunşi în vârful impresionantei stânci dolomitice aflată chiar în mijlocul oraşului.

Budapesta Christmas 2

În Budapesta m-aş reîntoarce oricând, dar mai ales în decembrie, atunci când Piaţa Centrală a oraşului devine un autentic decor de basm, dar şi visul frumos al oricărui gurmand.

Cracovia

Cracovia este o destinaţie de vacanţă pe care v-o recomand cu drag, dar dacă se întâmplă să ajungeţi aici în perioada sărbătorilor de iarnă, este cu atât mai minunat. Imensa Piaţă Centrală- Rynek Glowny- devine cel mai animat loc al pitorescului oraş şi orice polonez ştie că, de departe, târgul de aici pune cu mult în umbră atmosfera de Crăciun din capitala lor, Varşovia.

Rijeka Christmas 2

Chiar dacă nu apare pe lista locurilor vestite, recunosc, mă gândesc de fiecare dată cu mare drag şi nostalgie la zilele Crăciunului petrecute în Rijeka, oraşul croat care ne-a fost casă primitoare timp de doi ani. Korzo, principala stradă pietonală a oraşului, este luminată feeric încă de la jumătatea lui noiembrie şi zeci de căsuţe din lemn te îmbie cu produse tradiţionale de calitate. Spectacole şi concerte în fiecare seară, oameni relaxaţi, veseli şi frumoşi şi iarăşi îmi vine aşa un dor de Rijeka…

sibiu2

O plăcută surpriză a fost pentru mine Sibiul. Probabil este cel mai frumos oraş din România în această perioadă. Am petrecut aici doar o seară, în drum spre Budapesta, în preajma Crăciunului trecut şi am rămas chiar plăcut impresionată.

Păi, zic s-o luăm cătinel, cu mai puţine vorbe, dar cu mai multe poze şi încep cu Salzburgul. Absolut aleatoriu.

Fireşte, undeva în jurul datei de 10 noiembrie, nici prin cap nu mi-ar fi trecut că Salzburgul ne va primi într-o atmosferă fantastică de Crăciun. Pentru prima dată în oraşul lui Mozart, planurile ne-au fost date oarecum date peste cap. Citisem despre renumita Getreidegasse, cea mai cunoscută stradă din Salzburg atunci când vine vorba de shopping, dar nu acesta era motivul principal pentru care intenţionam să ajung aici(bine, aşa…un pic, mă atrăgea şi asta), cât aspectul arhitectural deosebit, aerul aparte al acestui loc.

geder 1

strada G2

Tommy Hilfiger

Un aranjament interesant (mie mi-a atras imediat atenţia) în vitrina unui magazin în care se vând produse purtând arhicunoscutul brand- Tommy Hilfiger.

Sampanie cu particule de aurNu-mi mai amintesc acum numele acestui magazin aflat pe Getreidegasse, dar de câte ori voi vizita Salzburgul sigur-sigur îi voi trece pragul din nou. Sunt o mare fană a produselor bio, iar aici am găsit lucruri despre care nu aveam habar că pot exista: cele mai neaşteptate combinaţii, extracte din tot felul de plante, produse alimentare cu un gust demenţial. În fine, doar magazinul acesta ar merita o postare separată, atât de multe sunt de spus, acum mai am doar o întrebare: doreşte cineva să savureze şampania cu foiţe de aur?Este o specialitate de provenienţă austriacă şi nici preţul nu este unul de speriat. Încercaţi. 🙂

Fructe de mare

Dacă nu vă atrage prea mult ideea de a vă înfrupta din specialităţile culinare austriece cu carne de porc(la mare putere în restaurantele şi fast food-urile lor), vită sau pui, o alegere minunată ar fi locul din poza de mai sus(tot pe Getreidegasse, fireşte). Fructe de mare gătite absolut delicios, o diversitate cum rar mi-a fost dat să văd, doar că trebuie să aveţi şi ceva răbdare pentru a vă aştepta rândul. Am impresia că mai toţi cei care trec zilnic pe vestita stradă(şi nu sunt puţini deloc) nu pot rezista ispitelor culinare de aici.

Dacă nu ştiaţi, pe Getreidegasse, una dintre cele mai vechi străzi din vestitul oraş austriac, la numărul 9, se află casa în care s-a născut şi a copilărit Mozart, marea mândrie a salzburghezilor. Inutil să va mai spun că în întreg oraşul şi mai ales aici, pe Getreidegasse, nu se poate să nu te izbească abundenţa  fantastică de suveniruri ce amintesc de copilul minune al secolului XVIII.

salz 1

Am spus eu că imaginaţia austriecilor este debordantă atunci când vine vorba de mândria lor naţională, Wolfgang Aamadeus Mozart. Dar chiar aşa? Răţuşte din plastic?

globuri Mozart

Cum să lipsească ornamentele de brad având pictat chipul lui Mozart?Exclus!

salz 2Specialităţi din ciocolată. Muultă ciocolată atât de fină şi delicioasă!

Salzburg, Mozart

Sosete

Nişte,,şosetele” pregătite special pentru a fi umplute de către Moş Nicolae. Mi-au plăcut mult.

salzburg 6

Cu o respectabilă tradiţie la activ- 500 de ani nu este tocmai un număr cu care se pot lăuda multe oraşe din lumea asta- Piaţa de Crăciun (Christkindlmärkte) din Salzburg a devenit renumită în întreaga Europă cu multă vreme în urmă. Amplasat chiar în imediata vecinătate a renumitului Dom, Târgul de Crăciun răsfaţă în egală măsură pe localnici şi turişti încă de la mijlocul lunii noiembrie.

Salzburg 5

Cum ar spune copilul meu:,, -Aici este raiul ciocolatei pe pământ!”

salzburg 1

Iar dacă fiica-mea a fost convinsă că a ajuns în Paradisul Ciocolatei, eu am avut puternica senzaţie că am ajuns în Paradisul Decoraţiunilor de Crăciun. E drept, doar cu o seară înainte mă extaziasem minute în şir în faţa vitrinelor încărcate cu asemenea minunăţii în Hallstatt, dar de data asta am rămas de-a dreptul copleşită. Aşa ceva… Globuri de sticlă atât de delicate, atât de fine, cele mai multe dintre ele fiind pictate manual cu o atenţie desăvârşită pentru detaliu. De-a dreptul superbe! Încă puţin şi mă prindea miezul nopţii pe Getreidegasse tot admirandu-le, tot pozându-le. Destul de complicat a fost să fac şi selecţia câtorva fotografii. Iată-le!

globuri 10

globuri 15

globuri14

globuri 4

globuri 2

globuri 3

Chiar m-am întrebat dacă aceste globuri-ouă(sau ouă-globuri?) rămân în magazinul cu pricina până la Paşte. Mă gândesc eu că se pretează foarte bine pentru a fi vândute şi ca suveniruri pentru sărbătorile pascale. Unde mai pui că sunt de găsit şi în cofraje speciale pentru ouă. Sincer, ele nu mi-au plăcut în mod deosebit. Nu pentru a le atârna în bradul meu de Crăciun.

globuri 9

globuri 7

globuri 8

Ele sunt mult mai pe gustul meu…

globuri 16

globuri 12

GLOBURI 20

globuri new 2

GLOBURI 21

GLOBURI 22

globuri new

GLOB 18