From Bosnia and Herzegovina, with love…

me

Îmi aduc aminte şi astăzi perplexitatea absolută ivită pe faţa bosniacului în momentul în care l-am  întrebat de unde am putea să cumpărăm o sticlă cu apă. Nu a înţeles omul cuvântul ,,water”(tare greu cu engleza în B&H), dar noroc cu bruma de croată pe care o cunoşteam şi noi: ,,-Želim kupiti vodu”(vrem să cumpărăm apă). ,,-Voda?! Voda je svuda”(apă este peste tot) ne răspunde el arătând cu gesturi largi spre râul care curgea la câţiva paşi de noi. Chiar aşa, ne aflam într-un loc împânzit de apele incredibil de curate ale râurilor Una, Unac şi Krka, iar noi risipim banii pe apa îmbuteliată. ,,-Ce ţi-e şi cu turiştii ăştia…Mari fraieri!” Sunt absolut convinsă că aşa şi-a spus în mintea lui paznicul bosniac pe care l-am găsit la intrarea în Parcul Naţional Una. Nu mai ştiu cum l-am făcut să înţeleagă că ne-am dori să cumpărăm un magnet(de câţiva ani încoace, am pasiunea asta legată de colecţionarea de magneţi). Răspunsul a fost scurt şi pe înţelesul nostru: ,,Ne magneti! Ne suveniri! Prin urmare…pofta-n cui şi cu asta. Aşa se face că din prima călătorie în Bosnia&Herţegovina n-am reuşit să aduc nimic în bagaje care să-mi amintească de zona asta, un suvenir cât de mic acolo. Nu magneţi, nu ilustrate, doar câteva pliante primite la intrarea în Parcul Naţional Una. Mi-am luat revanşa peste câteva luni când am ajuns în Sarajevo şi apoi in Mostar.

Uite aşa arată singurul loc în care se vindea câte ceva pentru turiştii amatori de suveniruri. 🙂

shop

Chiar mi-a plăcut ineditul loc ales pentru ,,shop”, dar, din păcate, chiar nu am avut ce alege de acolo.

Codri adânci (cam 60 de km), revărsaţi bogat pe coastele munţilor Plješevica, separă Lacurile Plitvice( se ştie, una dintre destinaţiile turistice de top ale Croaţiei) de Una, parcul naţional aflat în extremitatea vestică a Bosniei&Hertegovinei. Fără îndoială, natura a fost extrem de darnică atât în partea croată cât şi în cea bosniacă, dar diferenţele între cele două sunt evidente încă de la începutul călătoriei de-a lungul celor peste 200 de km cât cuprinde Parcul Naţional Una. Aş spune că Una poartă adânc în sine specificul ţării în care se află. Poate că mai sunt lucruri de gândit, de făcut, bani de investit, dar viaţa pulsează adânc în tot locul, un soi de bucurie, de energie pură te încarcă odată ajuns in locurile acestea. N-aş vrea să fiu înţeleasă greşit făcând această comparaţie. Mi-e drag rău de tot Plitvice şi mi-e dor să mă reîntorc acolo, dar privindu-le acum retrospectiv, îmi dau seama că ţinutul bosniac nu înseamnă doar frumuseţe decorativă şi admiraţie până la muţenie în faţă minunilor naturii. Înseamnă mai mult de atât, înseamnă implicare, acţiune, adrenalină, emoţii intense, dacă asta îţi doreşti. Totul ţine de alegerea călătorului. Poţi opta pentru o plimbare liniştită urmând punţile de lemn ce străbat parcul(întocmai că la Plitvice) sau te poţi avânta în tot soiul de aventuri cu diverse grade de dificultate- rafting, kaiac-canoe, scuba diving, bungee jumping de pe podurile din Bihać şi Bosanska Krupa, ciclism, partide organizate de pescuit. Mi s-a părut oarecum amuzant să văd că multe dintre prezentările ce îşi propun să aducă turişti în zona Plitvice menţionează ca puncte de atracţie şi amintitele activităţi de găsit nu pe teritoriul croat, ci în Una, parcul naţional aparţinând vecinilor bosnieci. 🙂

Una 5

DSC05686

Una 1

DSC_0128

Una 7

DSC05728

Una 3

Legenda spune că numele Una are rădăcini adânci în vremuri demult apuse. Când armata romană a ajuns şi în partea asta de lume, unul dintre soldaţi a fost atât de fermecat de frumuseţea peisajului încât a exclamat admirativ ,,-Una, una, una!”, un superlativ absolut pentru ,,unică”, ,,inegalabilă”. Şi aşa i-a rămas numele. Că o fi sau n-o fi un sâmbure de adevăr în legenda asta, cine poate şti, dar de un lucru sunt sigură. Pentru mine, întâlnirea cu Una a fost love at first sight. Nici n-aş fi în stare să fac acum un top al minunăţiilor care m-au fermecat aici, dar pentru că trebuie să încep cu ceva totuşi, aş începe cu spectacolul oferit de Una, Unac şi Krka, cele trei râuri care îşi dau întâlnire aici, în vestul Bosniei.
Fără îndoială, actorul principal este Una, râul care izvorăşte din Donja Suvaja, un sătuc croat aflat la poalele munţilor Čemernica , în zona Zadar-Knin. Străbate în unde repezi o bună parte din nord-vestul ţării bosniecilor pentru că apoi să se întoarcă tot pe pământ croat ca afluent al unei alte ape de poveste, râul Sava. Imaginaţi-va un râu de munte cu apă incredibil de limpede care îşi tot schimbă culoarea în nesfârşite nuanţe de verde, albastru, turcoaz. Dar nicăieri Una nu oferă un spectacol mai minunat ca în zona parcului ce îi poartă numele. Aici, Una se întrece pe sine revărsându-se în cascade mai mult sau mai puţin spectaculoase, Ripać, Dvoslap, Troslap, Martin Brod, Štrbački Buk. Ultimele două sunt, de departe, cele mai admirate, cele mai vizitate puncte de interes turistic din cuprinsul Parcului Naţional Una.

Punţile din lemn te conduc pe firul râului Una care, din loc în loc, îşi învolburează apele în cascade alunecând de-a lungul pereţilor abrupţi săpaţi în travertin alb. Štrbački Buk se distinge în lanţul acesta prin înălţime(24m) şi prin vuietul asurzitor al apelor în cădere. Este locul preferat de către amatorii de rafting dornici de senzaţii ţări. Apropo de asta…există mai multe trasee de rafting, dar cel mai căutat de către amatorii de senzaţii tari este cel cuprins între cascada Štrbački Buk şi satul Lohova. Un traseu nu tocmai pentru cei nedeprinşi cu sportul acesta, cam 17 km presăraţi cu tot felul de praguri înalte, vârtejuri, curbe neaşteptate.

Štrbački Buk 1

DSC05717Štrbački Buk3

DSC_0343

DSC_0308

rafting1

Una 4

DSC_0132

DSC_0243

Unul dintre cele mai pitoreşti sate din cuprinsul Parcului Naţional Una este Martin Brod, aflat cam la 30 de km distanţă de Štrbački Buk, chiar în locul în care apele Unei întâlnesc pe cele ale râului Unac. Pământul bosniac este unul mustind de legende şi mituri, iar locul acesta minunat nu putea să nu aibă o legendă doar a lui. Se spune că satul aflat la ieşirea din canioanele Una şi Unac poartă numele unei fete frumoase , Marta, îndrăgostită până peste cap de un soldat din legiunea romană, prin urmare o dragoste absolut interzisă în acele vremuri. Cum-necum, fata făcea tot posibilul pentru a-şi revedea iubitul aflat pe celălalt mal al râului, asta până când un curent puternic de apă va trage în adâncurile sale barca în care se afla Marta. Brod în limba sârbo-croată înseamnă barcă, Martin Brod traducându-se ,, barca Martei”. Hei, nu va chinuiţi să înţelegeţi cum stau lucrurile cu formele de genitiv-dativ ale substantivelor proprii feminine în limba sârbo-croată. M-am chinuit şi eu vreo doi ani de zile, răstimpul petrecut în Croaţia, şi tot nu le-am dat de capăt. 🙂

Las la o parte consideraţiile de ordin lingvistic pentru a face loc imaginilor cu locuri minunate întâlnite la Martin Brod. În top, fireşte, bijuteria acestei zone- cea mai înalta cascadă(54 m) din zona parcului Una.

Martin Brod, cascada

MARTIN BROD 2

DSC05838

Rmanj

Mănăstirea Rmanj construită pe ruinele oraşului medieval care a purtat acelaşi nume.

DSC05832

Bridge Martin Brod

The natural washing machine! Cu 7 viteze chiar şi nici nu are nevoie de detergent 🙂

Pe repede înainte, dintr-o lista destul de lungă, iată locurile care, zic eu, chiar merită văzute aici, în zona Parcului Naţional Una, dar şi în împrejurimi:

Fortăreaţa Ostrovica peste zidurile căreia au trecut mai bine de 6 secole. Mai multe despre Ostrovica, legenda frumoasă şi tristă despre castelul din Kulen Vakuf am scris aici.

OstrovicaOstrovica 2

Ostrovica

Minunata panoramă a oraşului Kulen Vakuf chiar din locul în care se află Ostrovica

Panorama Kulen Vakuf

Rămăşiţele unui alt oraş medieval, Havala, astăzi complet părăsit, potopit de mult verde şi multă linişte…

HAVALA

DSC_0817

Havala 3

Ruinele unor moschei şi clădiri construite în perioada dominaţiei otomane în oraşul medieval Orašac. Din păcate, accesul este destul de dificil din cauza construirii în vârful unui deal foarte abrupt. La poalele acestui deal, se află satul care astăzi îi poartă numele.

Orašac

La câţiva km depărtare de Cazin, un alt loc încărcat de istorie, foarte aproape de graniţa cu Croaţia, se înalţă semeţ Ostrožac, în topul personal, unul dintre cele mai frumoase şi mai fascinante castele pe care le-am văzut vreodată. Şi am văzut destule…

Pe culmea unui deal abrupt aflat pe malul stâng al râului Una, Ostrožac veghează de multe sute de ani în aceste locuri încărcate de poveşti. Prima atestare documentară vine din 1286 când este pomenit în arhive ca proprietate a cneazului Babovići Blagaj, dar se presupune că temeliile i-au fost puse cu multe secole înainte de a deveni proprietatea amintitului cneaz.

Sunt tare multe lucruri interesante de spus legat de Ostrožac, probabil, la un moment dat, va fi subiectul principal al unei alte postări pentru că este un loc care chiar merită din plin să fie făcut cunoscut. Am plecat de acolo cu tristeţea pe care ţi-o lasă locurile fascinante, încărcate de urme ale trecutului, dar, din păcate, lăsate în paragină. Poate, cândva, vor veni şi timpuri mai bune pentru Ostrožac…

Ostrozac panorama

Poza de mai sus nu-mi apartine, dar mi-am permis sa o folosesc pentru a va convinge de peisajul de vis in care afla unul dintre cele mai frumoase castele ale Bosniei&Hertegovinei. Sursa o gasiti aici.

 Ostrožac 5

OstrozacOstrozac 4

ostrozac 3Ostrozac interior

Ostrozac5

Ostrozac 6

Se pare că Ostrožac este primul loc la care se gândesc fotografii de nunţi atunci când vine vorba de alegerea cadrului potrivit pentru proaspeţii însurăţei şi invitaţii lor. Poziţiile…mai mult sau mai puţin inspirate, în funcţie de simţul artistic al fotografului. 🙂

O minunată prezentare video a castelului şi a împrejurimilor făcută de un tip profesionist aveţi mai jos:

Bosanska Krupa este orăşelul ridicat la începutul sec. XIX în jurul ruinelor unei vechi aşezări pe care documentele o menţionează cu numele Psata. Cu mare drag îmi amintesc de cele câteva ore petrecute în locul atât de liniştit şi pitoresc, de morile de apă şi căsuţele construite pe picioroange pe sub care curg liniştit apele verzi ale râurilor Una şi Krusnica.

Bosanska Krupa

Bosanska Krupa 4

Bosanska Krupa 4

Bosanska Krupa 3

Bosanska Krupa 5

Şi dacă se întâmplă să ajungi în partea asta de ţară şi doreşti să simţi pulsul unui mare oraş, Banja Luka te aşteaptă. Aflat pe malurile râului Vrbas, înconjurat cât vezi cu ochii de nesfârşite dealuri verzi, Banja Luka este capitala Republicii Srpska şi al doilea mare oraş al B&H. Imaginea de mai jos este preluată de aici .

Banja Luka 1

În cazul în care ajungeţi aici, poate vă este de folos să ştiţi că:

-doritorii de activităţi precum kaiac-canoe, rafting, scuba diving, pescuit nu o pot face după bunul plac, ci doar în urma obţinerii permisului de la una dintre agenţiile turistice care se ocupă de aspectul acesta. Există doar anumite locuri în care se poate pescui sau face scufundări, după cum există şi trasee bine delimitate pe care se poate face rafting sau kaiac-canoe. Totul este foarte bine organizat, există instructori care însoţesc grupurile de turişti. Informaţii detaliate găsiţi aici, în secţiunea ,,activities”.

-Există 5 intrări în Parcul Naţional Una, depinde, bineînţeles, de zona pe care intenţionaţi să o vizitaţi. În prima zi, noi am ales poarta numărul 3 pentru că doream să ajungem la cascada Štrbački Buk. Dacă este vorba doar de hoinărit, clar, o singură zi este mult prea puţin. Rezervaţi-vă pentru asta cel puţin două zile. Părerea mea. 🙂

-Detalii legate de tot felul de preţuri poftiţi aici 🙂

-Nu vă aşteptaţi la cine ştie ce lux în pensiunile din zonă, totul este foarte simplu atunci când vine vorba de interior. În schimb, chiar aveţi de unde alege o pensiune cu o curte imensă în jur, grădini, livezi, totul într-un peisaj de vis. Despre experienţa noastră într-un asemenea loc am scris în prima mea postare despre B&H.

Enjoy life in Bosnia&Herzegovina!

Advertisements

Bosnia&Herţegovina. Despre bucuria lucrurilor simple.

UNA

Ţara asta- e adevărat, nu tocmai o destinaţie turistică râvnită de multă lume- m-a atras ca un magnet. Într-un fel, simţeam că voi găsi aici ,,un ceva” anume, altceva decât în multe dintre locurile prin care umblasem până atunci. Cu toate acestea, mi-a luat ceva vreme până să fac bagajele pentru Bosnia si Herţegovina.

Se stie, B&H nu figurează nici pe departe într-un top 10 al celor mai periculoase ţări din lume, dar atunci când vine vorba de o călătorie în care îmi iau copilul, cuvinte precum pericol, risc şi alte asemenea capătă în mintea mea proporţii de neimaginat. Sunt absolut irecuperabilă in privinţa asta, ştiu.

Dincolo de fobiile şi obsesiile subsemnatei, trebuie să recunoaşteţi că nu este tocmai liniştitor atunci când culegi informaţii de pe diverse site-uri şi afli legat de ţara în cauza că:

-,,Standardele igienico-medico-sanitare sunt încă foarte scăzute.”

-,,Nu este necesar un vaccin anume, dar se recomandă extremă prudenţă în procurarea şi consumul alimentelor”

-,,În Bosnia şi Herţegovina se menţin riscurile unor conflicte etnice locale. Cetăţenii străini care călătoresc în Bosnia şi Herţegovina trebuie să evite implicarea în dispute cu localnicii.”

-,,Cel mai important aspect privind siguranţa persoanelor care călătoresc în această ţară îl reprezintă existenţa zonelor minate rămase din timpul conflictului armat din prima jumătate a anilor 1990. Recomandăm turistilor care călătoresc în Bosnia şi Herţegovina să nu se abată de la drumurile principale.”

Recunosc, asta cu minele neexplodate mi-a dat serios de gândit. În mintea mea, o maestră desăvârşită în regizarea a tot felul de scenarii prăpăstioase, deja vedeam o pădure de mine neexplodate, împrăştiate în tot locul. Oribil şi dătător de fiori peisaj!

Legat de conflictele interetnice, sincer, a fost ultimul lucru la care să mă gândesc( oricum mă preocupau destule alte aspecte). La urma urmelor, nu mergeam în B&H cu scopul de a face pace între băştinaşi. Treaba lor!

Cât despre ,,extrema prudenţă” în cumpărarea şi consumul alimentelor, fireşte că aceeaşi minte neobosită m-a dus automat spre imaginea destul de neplăcută a unor eventuale toxiinfectii alimentare, enterocolite şi alte asemenea grozăvii. Au reuşit să mă liniştească recomandările aceluiaşi site italian în cazul unei vizite în România (o simplă curiozitate de-a mea comparaţia asta). Sună mult mai scary, credeţi-mă: ,,În România, standardele igienico-medico-sanitare nu ajung la nivelul standardelor minime europene. Nu se cere un vaccin special, dar este recomandat să vă  vaccinaţi împotriva hepatitei. Au fost înregistrate cazuri de meningită virală în anumite perioade ale anului, iar cazurile de hepatită şi infecţii gastrointestinale sunt des întâlnite. Condiţiile sanitare sunt de multe ori critice: beţi doar apă îmbuteliată, dezinfectaţi fructele şi legumele”.

Ei, atunci am avut revelaţia faptului că deja exagerez peste măsură şi că trebuie să mă apuc de împachetat. Când ai trăit atâta amar de vreme în România noastră şi îţi faci probleme pentru ce ţi s-ar putea întâmpla în cele 2-3 zile petrecute pe meleaguri bosniaco-hertegovine, deja ceva nu e în regulă şi trebuie luate măsuri. Suntem oameni căliţi, ce naiba! 🙂

Ca să nu mai lungesc vorba, am plecat spre B&H cu convingerea fermă că niciun incident nu ne va strica mini-vacanţa şi presimţirea mea s-a adeverit. Chiar mai mult de atât. La distanţă de nici măcar un an, ne-am reîntors aici. Şi m-aş reîntoarce oricând din multe motive. Un lucru îmi este clar acum: B&H face parte din categoria acelor ţări încă destul de marginalizate la capitolul ,, turism” din motive nu tocmai întemeiate. Ca şi mine, înainte să văd cu propriii ochi aşa cum stau cu adevărat lucrurile, încă multă lume are serioase dubii atunci când vine vorba de propria siguranţă, de servicii, de atitudinea oamenilor de aici. E adevărat, dacă eşti genul de persoană interesată doar de servicii de calitate superioară, comparabile cu cele existente în cazul destinaţiile turistice de top, s-ar putea să fii dezamăgit. Desigur, în Sarajevo, capitală ţării, şi nu numai, vei găsi destule locuri unde clienţii străini nu pot fi decât foarte mulţumiţi. E adevărat, luxul costă şi aici( ca peste tot),dar , zic eu, departe de sumele uneori aberante practicate în multe alte locuri din Europa.

bosnia-herzegovina-map-957x1024 2
http://www.balkanscountries.info/bosnia-and-herzegovina/bosnia-and-herzegovina-map/

Încă nu m-am lămurit dacă a fost vorba doar de o coincidenţă sau lucrurile stau aşa de regulă, dar, de fiecare dată, când ne-am aflat la punctul de trecere a frontierei spre şi dinspre B&H, am fost nevoiţi să pierdem destul timp aşezaţi la o coadă interminabilă. Situaţie aproape inexistentă când vine vorba de Croaţia, Serbia, Italia, Austria, Turcia, Elveţia, Slovenia, Grecia şi alte ţări prin care am călătorit cu maşina din dotare. Mai puţin în inima sezonului estival în Croaţia, dar nu era cazul în Bosnia. Mai suspicioşi din fire, bosniecii obişnuiesc să scotocească temeinic prin bagajele din maşinile călătorilor şi aşa eşti nevoit să aştepţi mult şi bine până ce, în sfârşit, poţi să-ţi vezi linistit de drum. Sau nu.  Nouă nu ni s-a întâmplat vreodată să ne ceară bagajele la control, probabil pentru că avem ,,feţe nesuspicioase” cum spune fiica-mea.

Când vine vorba de B&H, într-un top al celor mai vizitate locuri, fără îndoială, pe primele locuri se află, de departe, minunata panorama a vestitului pod din Mostar, Sarajevo, capitala cu un aer complet aparte (doar nu degeaba i se spune Ierusalimul Europei) şi Međugorje, oraşul dintre munţi, devenit loc de pelerinaj din 1981, când şase copii au povestit despre viziunile lor cu Fecioara Maria în acest loc.

Am lăsat pentru altădată principalele obiective turistice tocmai înşirate şi alegerea făcută nu ne-a dezamăgit deloc. Dimpotrivă. Bosanska Krajina, zona aflată în NV Bosniei şi Herţegovinei, la graniţa cu Croaţia, este locul invadat de verde, extraordinar de mult verde, o natură sălbatică în foarte puţine locuri ,,disciplinată” de mâna omului, doar acolo unde intervenţia lui a fost absolut necesară.

DSC05846DSC05840

DSC05832

B&H

DSC_0713

DSC05668

DSC05676

DSC_0239

Am ajuns aproape de miezul nopţii la Kulen Vakuf, satul în care ne alesesem, inainte de a pleca la drum, ca loc de cazare,  Saraj Guest House, o pensiune cotată foarte aproape de nota maximă pe booking.com , adică tot ce-am găsit mai bun în zona respectivă. E drept, satul fiind destul de mic, nu cred că existau mai mult de 3-4 pensiuni . Îmi amintesc uimirea mea de atunci. La faţa locului, la ora aceea târzie din noapte, chiar nu am reuşit să pricep ce-au găsit atât de extraordinar foştii chiriaşi de au scris atât de laudativ la adresa ei pe binecunoscutul site. Camere mai mult decât modeste, un minim de mobilier necesar. Măcar la capitolul curăţenie nu am avut ce să obiectez. Dimineaţă însă…o cu totul altă poveste. Nu mi-a venit să cred ochilor ce privelişte minunată am în faţa ochilor. Ei bine, din balconul camerei noastre, puteam să admir un peisaj in care dominanta cromatică era un verde stralucitor: o grădină imensă, toată la dispozitia noastră, covor de iarbă în tot locul, pomi fructiferi, o piscină( e drept, doar una gonflabilă), un râu repede care trecea tocmai prin minunata grădină, coamele munţilor nu tocmai în depărtare şi…cireaşa de pe tort- un castel cocoţat pe vârf de munte. Şi totul inundat de soare, atât de mult soare în dimineaţa aceea de august. De poveste!

Saraj 2

DSC_0009

DSC05830

DSC05828

Castel Kulen Vakuf

DSC05826

Ce să mai! Toată lumea s-a declarat mai mult decât mulţumită, mai ales Mara care şi-a găsit tovarăsi de joacă, doi băieţi bosniaci simpatici foc, iar Quicky, în sfârşit, a întâlnit paradisul din visele lui de porcuşor de Guineea, o mare nesfârşită de iarbă fragedă, numai bună de păscut. Pas de-i mai smulge de acolo!

Şi, legat de gazdele noastre, îmi mai amintesc cu drag de ospitalitatea lor, de grija avută în a ne face şederea cât mai plăcută, de micul dejun servit în atmosfera aceea calmă, plăcută din grădina, de aroma cafelei bosniece (e absolut deosebită), de tufahije, prăjitura traditională cu mere, de somunul aburind (pita bosniaca) şi alte minunăţii culinare…Apropo, e aproape o jignire să-i întrebi pe bosniecii care îţi servesc masa dacă produsele sunt eco. Păi, cum altfel?

cafea

Aşa se face că, încă de la primele ore ale primei dimineţi petrecute la Saraj, am înţeles foarte bine motivele pentru care toţi cei care au trecut pragul acestei pensiuni au fost mai mult decât încântaţi de ceea ce au găsit aici. In definitiv, cine vine în zona asta pentru a-şi petrece timpul între patru pereţi?

Prima zi în Bosnia&Hertegovina a fost, din câte îmi mai aduc eu aminte, una extrem de încărcată. Ştiu că principalul motiv pentru care am ales regiunea  Bihać a fost Parcul Naţional Una, un loc de o frumuseţe aparte, cu o natură încă sălbatică, nealterată de mâna omului. În încercarea de a păstra întocmai minunăţia asta, în 2008, bosniecii au declarat zona străbătută de râurile Una şi Unac drept Parc Naţional. Nu este nici pe departe singurul loc interesant din Bihać. Tot căutând informaţii despre partea asta de ţară, am avut surpriza să descopăr neaşteptat de multe locuri în care am ţinut cu tot dinadinsul să ajung. Nu am reuşit întru totul dat fiind timpul prea scurt, sper să mă reîntorc aici cândva.

Mai puţin de 3 km despart satul Kulen Vakuf de  Ostrovica, castelul ridicat prin secolul XV pe ruinele unei vechi fortăreţe datând din vremea romanilor. O veche legendă spune că eforturile meşterilor chemaţi să înalţe castelul s-au dovedit a fi absolut zadarnice. Tot ce reuşeau să construiască în timpul zilei…noaptea se surpa. Asta până când unul dintre lucrători are un vis. Una dintre zeităţile locului îi mărturiseşte omului că singura soluţie este zidirea de vie a unei tinere femei. Asemănările cu a noastră legendă ,,Monastirea Argeşului” sunt mai mult decât evidente pana aici. Doar că, spre deosebire de meşterul Manole, nimeni nu-şi sacrifică in povestea bosniacă propria nevastă. Din satul din vale este răpită o femeie, nu cu prunc în pântece asemenea Anei, dar cu copil de alăptat acasă. Aceeaşi legendă spune ca dârele albe pietrificate care coboară de sub zidurile castelului până tocmai în Kulen Vakuf nu sunt alceva decat  laptele matern ţâşnit fără putinţa de a fi oprit. Multă vreme, femeile care nu reuşeau să aibă copii au venit aici pentru a-şi lua din pulberea alb-gri din care vraciul satului pregătea poţiunea în stare să trateze infertilitatea. Aşa credeau oamenii simpli din acele vremuri, de fapt, la mijloc nu este decât un fenomen carstic perfect explicabil, lapte de munte i se mai spune, nimic altceva decât precipitat de calcar.

DSC_0043

DSC_0023

DSC_0013111

DSC05662

De sus, de pe culmea dealului pe care se află castelul Ostrovica, ai în faţa ochilor o privelişte minunată. Pâlcurile de case albe din vale,  râul care străbate satul Ostrovica, munţii care domină întreaga panoramă . Şi multă linişte. Mi-a rămas clar în minte liniştea deplină a locului în care nici ţipenie de om nu era în dimineaţa aceea senină de august.

DSC05653

me

Şi îmi mai aduc aminte cu drag de drumul îngust, şerpuind printre culmile domoale ale dealului, drum mărginit de tufele incărcate cu tot felul de fructe  şi rugii aplecându-se sub povara murelor negre. În maşină fiind, întinzi mâna şi te serveşti cu ce-ţi pofteşte inima- mure, coacăze, porumbe…Mai bio de atât nici că se poate. 🙂

DSC05642

DSC_0051

Despre alte minunăţii de neuitat, văzute şi auzite în Bosnia şi Herţegovina, am mai povestit si aici. Şi mai am încă destule de povestit . Mai lăsăm şi pe altădată. Cu bine!