DO IT YOURSELF ! Pe Trubarjeva, la numarul 39.

Daca in postarea anterioara va povesteam cate ceva despre Metelkova, zic sa  mai ramanem putin  in atmosfera  aparte a Ljubljanei, mai exact spus, pe strada Trubarjeva, la numarul 39, chiar in plin centrul orasului. Pana sa ajungeti la destinatia propusa, rezervati-va putin timp pentru a admira in tihna Trubarjeva, arata deosebit…

Trubarjeva 1

DSC_1532

Trubarjeva 3

Trubarjeva 3

Revenind la destinatia noastra…in cazul in care ajungeti aici cu copilul/copiii din dotare, sunt absolut convinsa ca strengarii vor fi incantati la culme de posibilitatea extraordinara pe care le-o ofera ,,Hiša Eksperimentov”, mai pe limba noastra spus-,,Casa Experimentelor”. Un vechi proverb chinezesc(aflat, de altfel, pe prima pagina a brosurii de prezentare) pune foarte bine in evidenta motivul principal pentru care exista acest muzeu interactiv: ,,Am auzit si am uitat. Am vazut si mi-am amintit. AM FACUT EU INSUMI SI ACUM STIU.” 

Bref, copii si adulti pot experimenta in voie, departe de enervantele interdictii de genul: ,,-Nu pune mana !”, ,,-Nu atinge!”, ,,-Pastreaza distanta corespunzatoare!”, etc…Fireste, in cazul in care nu sunteti siguri de pasii pe care trebuie sa-i urmati, aveti la indemana indicatiile din mapa de prezentare primita de fiecare vizitator la intrare. Cu alte cuvinte, experimentam si invatam. Vizitatorul  poate atinge, mirosi, gusta, poate realiza cap-coada orice experiment isi doreste fara interventia celor care lucreaza aici.  Pentru ca aceasta este si ideea de baza, DO AND OBSERVE!

Un sfat, daca aveti prea putin timp la dispozitie si va imaginati ca intr-o ora, maxim o ora si jumatate, va puteti indrepta deja spre iesire, ei bine, eu zic sa nu fiti asa de siguri. Prezenta copiilor schimba simtitor datele problemei. Pentru ca realizarea fiecarui experiment necesita ceva timp si nu e vorba doar de cateva. Nu, la ultima numaratoare facuta de mine erau 52, e posibil ca intre timp numarul lor sa mai creasca, asa ca e nevoie de muuulta rabdare. Stiu ce spun, fiica-mea a tinut sa reia unele experimente… de doua ori, de trei ori…. C-asa e ea, perfectionista. 🙂 Cu greu mi-am dezlipit copilul de ustensilele care o ajutau sa faca baloane uriase de sapun, din nou si din nou, fiindca ii casunase ei sa intre de-a binelea intr-un balon de sapun. A reusit in cele urma. Mama nu a fost suficient de rapida, incat  sa imortalizeze la timp deplina izbanda a copilului. 🙂

Hiša eksperimentov 2

Hiša eksperimentov 1

,,Shifting face”, ,,Floating ball”, ,,Sandscape”, ,,Bubbles up”, ,,Falling magnets”, ,,Giant bubbles”, ,,Man in the air”, ,,Colored flame”, ,,Bad of nails”(sa stai intins pe un pat de cuie…asta chiar a fost interesant pentru mine, m-am temut degeaba pentru pielea si hainele mele) 🙂 ,,Echo talk”, ,,Little sun glows, little rain goes” si cuvantul din poveste inainte mult mai este…pana la numarul 52. Sunt experimente care imbina placut, cu umor si relaxare, placerea jocului, a observatiei personale cu invatatul. Marturisesc, probabil a fost una dintre rarele ocazii cand  cuvinte precum ,,matematica”, ,,fizica”, ,,chimie”, ,,informatica” nu mi-au mai blocat instantaneu mintea, refuzand sa inteleaga mai tot ce ar putea avea legatura cu stiintele tocmai insiruite. Eh, niste fobii mai vechi de-ale mele…  😉

Daca subiectul v-a atras atentia, puteti intra pe site-ul celor de la ,,The House of Experiments”- http://www.h-e.si/ (pe langa slovena, exista si explicatii in limba engleza, din pacate nu pentru toate sectiunile) si, surpriza, puteti experimenta on-line. Trebuie doar sa urmati indicatiile pentru fiecare experiment in parte. Mai mult de atat, de pe acelasi site, poate fi descarcata o aplicatie mobila gratuita si in felul acesta, simplu si comod, faci experimente direct de pe telefonul personal. Sincer, eu spun ca e mult mai interesant sa mergi acolo, dar e o modalitate si asta. Apropo de vizita la ,,The House of Experiments”, de luni pana vineri sunt primiti doar cei care vin in grup organizat, sambata si duminica sunt zile rezervate pentru vizitele individuale, incepand de la ora 11 la 19, pretul unui bilet este 6 euro. Ca veni vorba, noi am crezut ca persoana care vindea biletele  s-a incurcat in socoteli, din moment ce ne-a dat rest o suma ceva mai mare decat stiam noi ca trebuie. I-am atras atentia si omul ne-a lamurit, duminica, in intervalul orar 11-14, biletele se vand cu reducere de 50%, iar noi nimerisem chiar in acel interval. Nu e tocmai o suma considerabila, dar daca tot mi-am amintit, zic sa fie… 🙂

Experiment 1

It is left or is it right?

Experiment 2

Experiment 4

Catching sound in a spiral

Experiment 3

Water mills

 Experiment 5

Lightning in a ball

Incepand din vara lui 2009 ,,The House of Experiments” are propriul festival, Znanstival. Este vorba de 4 zile in care curiosii pot asista la tot felul de experimente desfasurate in strada (in Ljubljana in special, dar si in Maribor), prelegeri stiintifice cu invitati din multe tari, ateliere de lucru si tot felul de surprize puse la cale de catre organizatori. Punctul forte ramane interactivitatea, astfel oricine dintre cei prezenti la Znanstival se poate implica, poate incerca sa experimenteze daca asta isi doreste. Anul acesta perioada aleasa pentru desfasurare este 4-8 iunie. O parte infima din nebunia frumoasa din timpul spectacolelor de strada o puteti vedea surprinsa in fotografiile de mai jos.Sursa este aceasta.

Znastival 2

Znastival 3

Znastival 4

znastival 5

Znastival 6

 

Advertisements

Metelkova

Legat de capitala slovena, cineva facea o comparatie interesanta spunand despre Ljubljana ca ar semana izbitor de bine cu Praga. Cu o singura observatie- sa scoatem din ecuatie multimile galagioase de turisti ce umplu indiferent de anotimp ,,orasul celor o suta de clopotnite”. O fi stiind omul  ce spune…Nu ma pronunt deocamdata pentru foarte seriosul motiv ca inca nu am reusit sa vad Praga. Am avut ocazia asta cu putin timp in urma, la inceputul lui ianuarie,  dar am ales atunci Bratislava. Nici nu as putea sa explic din ce motiv, ascuns pana si mie, 🙂 imi doresc sa vizitez Praga nu oricand, ci primavara. Pur si simplu. In fine, nu despre Praga vreau sa povestesc si nici macar despre impresia de ansamblu pe care mi-a lasat-o Ljubljana. Poate intr-o alta postare, cel mai probabil dupa ce voi reveni aici pentru a doua oara. Oricum, o singura zi petrecuta in Ljubljana  e mult prea putin, chiar daca este vorba despre una dintre cele mai mici capitale europene.

Ljubljana 1

Cam lunga introducerea asta. Sa trecem la subiect zic, iar subiectul este METELKOVA, zona autonoma din inima Ljubljanei, un loc oarecum straniu pentru cei care nimeresc mai mult sau mai putin intamplator in zona respectiva. As numi-o un soi de a doua Christiania. Pentru cei carora numele acesta nu le spune nimic, ei bine, Christiania si-a inceput istoria prin anii ’70 cand un grup de hipioti ocupa ilegal baracile militare abandonate dintr-un cartier din Copenhaga. Asa se face ca, in ultimii 40 de ani, Christiania a functionat ca un stat in stat. Comunitatea aflata aici- artisti boemi, imigranti, oameni ai strazii lipsiti de adapost, si-au gasit in locul acesta refugiul. Isi are propriile reguli dupa care traieste, unele dintre ele  diferite simtitor de legile statului danez. Daca in urma cu ceva ani  patrulele de politie marsaluiau zilnic prin zona, conflictele si arestarile fiind un lucru obisnuit atunci,  astazi  lucrurile par sa se fi schimbat simtitor.Locuitorii Christianei sunt, in general, oameni pasnici care promoveaza toleranta. In locul acesta nu este un secret pentru nimeni faptul ca se consuma si se comercializeaza marijuana, dar cum una dintre regulile comunitatii  interzice consumul drogurilor tari, politia a renuntat oarecum la vigilenta de altadata. Asta spune regula, dar destui turisti dintre cei care au venit aici au fost gasiti apoi avand asupra lor droguri. Si nu era vorba de marijuana. Sincer, stau si ma intreb daca nu cumva la mijloc este vorba despre o strategie de marketing din partea statului danez, lucru explicabil daca stai sa te gandesti ca, intr-un top al atractiilor turistice in Danemarca, Christiania se afla pe locul 4. Anual, aici, vin peste jumatate de milion de turisti si se pare ca numarul creste simtitor pe an ce trece datorita renumelui acestui loc. In fine, Christiania are o istorie interesanta, destul de zbuciumata, daca sunteti interesati de subiect, internetul va ofera destule materiale bine documentate.

Christiania

foto Christiania preluat de aici

Revenind la Metelkova, subiectul acestei postari, ni s-a parut interesant sa o vizitam fie si pentru simplul fapt ca era cu totul altceva decat ceea ce vedem in general prin locurile in care umblam, castele, palate, muzee, monumente ale naturii, s.a.m.d…

Aflata destul de aproape de centrul orasului, in imediata apropiere a garii din Ljubljana, Metelkova uimeste si starneste confuzii printre cei care nu s-au documentat in prealabil cu privire la renumitul cartier.  Obisnuit deja cu atmosfera de calm, cu  ordinea si curatenia desavarsita din capitala slovena, cel neavizat  ramane de-a dreptul debusolat inca de la primul contact vizual cu Metelkova. Pur si simplu ai impresia ca ai nimerit intr-o alta lume. Graffiti, sculpturi, mozaicuri cu subiecte care de care mai stranii, cladiri ce par lasate in paragina, impresia totala de neingrijit, dezordine. Si peste toate uimeste linistea intalnita aici in timpul zilei. Pur si simplu ai impresia ca te afli intr-un loc parasit. Falsa impresie! Cum intunericul se lasa, Metelkova se trezeste la viata si iti arata adevarata ei fata- un mixt inedit de culturi alternative, locul in care se simte cel mai bine spiritul vietii underground.

DSC_1614

DSC_1608

DSC_1611

DSC_1606

DSC_1601

DSC_1604

Spre deosebire de istoria Christianiei care incepe in anii ’70, cea a Metelkovei este de data mai recenta. In 1993, un grup de activisti intre care se aflau numerosi artisti, chiar cateva dintre personalitatile culturale de renume ale Sloveniei, se opune categoric demolarii fostelor cazarmi militare ocupate intre anii 1882-1911 de catre armata austro-ungara.

N-a fost un lucru tocmai usor, au avut loc mai multe ciocniri cu politia locala, dar, in cele din urma, administratia locala a cedat in favoarea celor aproape 200 de protestanti. Astazi, Metelkova este condusa de catre lideri independenti, iar in spatiul pe care il ocupa, aproximativ 12.500 m2,  se afla 7 cladiri unde isi au sediul diverse asociatii, cluburi, galerii de arta.

Dupa mai multe conflicte cu autoritatile slovene, culminand in 2006 cu demolarea unei cladiri, in ultimii ani, lucrurile s-au linistit considerabil. In interiorul Metelkovei nu este tolerat consumul de droguri, iar  liderilor de aici le revine misiunea ca securitatea spatiului sa primeze. Ca si in cazul squatului  danez, Metelkova figureaza de ceva vreme in mai toate prezentarile care promoveaza turismul in Slovenia. Mai mult de atat, citeam de curand un interviu dat de un consilier sloven pe probleme culturale, iar acesta spunea ca, la ora actuala, incontestabil, Metelkova a devenit parte din peisajul cultural al orasului si una dintre atractiile turistice des cautate. Activistii de aici sunt sustinuti de catre stat functionand ca un soi de minister al culturii autonom care se ocupa de proiectele respinse de autoritati. Practic, mai tot ce inseamna proiect cultural cu oarecare iz de underground este directionat spre Metelkova. In fine, mi-a placut sinceritatea acelui oficial care afirma franc : ,,-Ceea ce se petrece acolo nu este întotdeauna sută la sută legal, dar preferăm sa nu insistăm asupra legalității absolute în acest caz”. 🙂

Ar fi multe de spus despre activitatea culturala de aici, despre tot felul de festivaluri, concerte, proiectii de filme, ateliere de lucru, activitati de restaurare, expozitii, mai toate avand la baza exprimarea unor idei cu care multa lume nu este tocmai familiarizata, idei care tin mai mult de sfera bizarului, a neobisnuitului. Daca subiectul va intereseaza, gasiti pe site-ul lor,  http://www.metelkovamesto.org/, programul activitatilor, aflati despre galeriile de arta, concerte, despre cluburile de aici.

DSC_1613

DSC_1632

Metelkova 7

DSC_1637

Metelkova 9

DSC_1617

Pulsul adevarat al unuia dintre cele mai vestite squaturi din Europa, incontestabil, cel mai bine se simte noaptea. De joi pana duminica, cu putin inainte de miezul noptii, Metelkova se trezeste la viata. Artisti, vizitatori curiosi, persoane mai mult sau mai putin boeme, oameni ai strazii umplu pana la refuz acest spatiu. Despre viata de noapte a Metelkovei, recunosc, vorbesc doar din cele citite, asa cum nu am habar nici despre cum arata in interior cluburile, galeriile de arta, barurile de aici. Fireste, calatorind cu un copil, nu ne-am gandit nici o clipa sa petrecem cateva ore din noapte aici. Noi  am vizitat Metelkova intr-o dupa-amiaza de duminica, cand nu am intalnit aproape tipenie de om aici.  Peste tot era inchis, liniste deplina in jur. Daca in Christiania este interzis cu desavarsire sa faci poze, iar daca totusi incalci regula asta, s-ar putea sa nu-ti fie prea bine, aici, in Metelkova, am facut  zeci de fotografii fara ca nimeni sa ne spuna ceva, fara sa fi vazut vreun indicator care sa interzica asta. Si, la drept vorbind, nici nu ar fi avut cine. Cred ca am vazut doar doi barbati, sigur oameni de-ai locului, care motaiau plictisiti in fata unei rulote viu colorate. In privinta vizitatorilor, noi trei eram singurii si asa am ramas pana in momentul in care am parasit Metelkova.  Probabil datorita faptului ca sunt atat de scumpi la vedere in timpul zilei, copilul meu i-a categorisit imediat pe oamenii de aici ca fiind…,,zombie”.  🙂 In conceptia Marei, zombii sunt acei oameni care se ascund de lumina. Chiar nu stiu in ce imprejurare a auzit ea despre zombi (sigur nu de la mine), dar mi s-a parut haioasa  forma sub care a retinut cuvantul , ,,zombie”, si asa le-a ramas numele. 🙂

DSC_1612Metelkova 1.3

Metelkova 1.2

Metelkova 1.3

Metelkova 1.4

Metelkova 1.4

Metelkova 1.5

In eventualitatea in care ajungeti in Metelkova  si va tenteaza o experienta mai putin obisnuita, ati putea sa va cazati la Celica, un hostel amenajat in… fosta inchisoare a vechii cazarme austro-ungare. Pe noi nu ne-a tentat o asemenea extravaganta, gandul de a sta intr-o fosta celula cu zabrele la ferestre si usi, sincer, nu  ma atrage al naibii de tare. Poate, cu ani in urma, ar fi avut alta rezonanta experienta asta, acum, nu prea. In fine, ca veni vorba de ani, hostelul amintit a fost amenajat prin 2003, o echipa de 80 de artisti sloveni si straini lucrand pentru cel ce avea sa devina unul dintre hostelurile de renume international. Detalii despre conditiile de cazare, preturi si tot ce va intereseaza gasiti pe site-ul lor, http://www.hostelcelica.com/,  din aceeasi sursa provin si pozele cu imagini din interiorul hostelului.

hostel celica

Hostel 2

Hostel Celica 3

Hostel Celica 4

Hostel Celica 5

Hostel Celica 6

Undeva, pe seara, am parasit Metelkova…In urma, aceeasi liniste, aceeasi senzatie de loc abandonat. ,,-Bine ca nu i-am trezit pe ,,zombie”, mai bine sa doarma, cred ca sunt obositi rau, saracii zombie…”, concluzioneaza fiica-mea ganditoare. Ne indreptam spre centrul Ljubljanei gatit cochet pentru sarbatorile de iarna ce urmau sa vina. In urma lasam o lume altfel, complet diferita de restul orasului, Metelkova…

Mara

Predjama, castelul din…pestera

Predjama nu este nici pe departe castelul care sa te incante cu multimea de turnuri crenelate, cu decorurile interioare somptuoase, cu rafinamentul  detaliilor. Predjama este altfel, este un loc special din mai multe puncte de vedere si nu intamplator se afla printre cele mai vizitate obiective turistice din Slovenia. Personal, inainte de a ajunge aici, vazusem cateva fotografii cu imaginea exterioara a castelului si mi-am spus atunci ca trebuie neaparat sa-l vad si in realitate. Ceea ce s-a si intamplat undeva pe la mijlocul lui decembrie, anul trecut. Data fiind perioada aleasa, am avut norocul sa fim singurii vizitatori din acea dupa-amiaza de duminica. Spun norocul din doua motive-  unul ar fi faptul ca ma obosesc la culme multimile galagioase de turisti ,,luati la pachet” cu inghesuiala de rigoare. Al doilea motiv, poate si cel mai important de data aceasta, a fost faptul ca doar noi – eu, sotul si copilul – in acel loc scufundat intr-o liniste deplina, am savurat parca mai intens din atmosfera oarecum mai aparte de la Predjama.

Predjama castle 1

Unul din aspectele care impresioneaza inca de la primul impact vizual tine chiar de amplasarea acestuia. Castelul  face aproape corp comun cu muntele din care pare ca tasneste, iar contrastul intre stancile innegrite de vreme si albul zidurilor ofera calatorului o imagine parca ireala.

Documentele atesta ca Predjamski Grad (pe limba slovena spus ,,castelul din fata pesterii”) a fost construit cam pe la jumatatea secolului 12, la vremea aceea arhitectura  fiindu-i puternic influentata de elemente care tin de stilul gotic. De-a lungul sutelor de ani care au urmat, castelul a intrat, rand pe rand, in proprietatea mai multor familii de vita nobila. De departe, cel mai renumit locuitor al sau ramane  Erazem Lueger, baronul talhar care a fost proprietar al castelului in a doua jumatate a secolului 15. Fiu al unui guvernator imperial din Trieste, rebelul cavaler Erazem nu a avut altceva mai bun de facut decat sa se puna cu ditamai imparatul Imperiului Habsburgic, Frederik al III-lea. Pe scurt, Erazem a gasit el de cuviinta sa-l ucida tocmai pe comandantul armatei imperiale. E drept, a avut si un motiv intemeiat: a razbunat astfel moartea celui mai bun prieten al sau. Se pare insa ca imparatul nu a fost impresionat de gestul de onoare al cavalerului Erazem si a poruncit sa fie degraba intemnitat. Insa nici cavalerul nostru nu a stat cu mainile in san si in mare graba s-a refugiat intre zidurile proprietatii familiei sale, castelul Predjama. Aici, probabil ca era plictiseala mare si tentatia de a-l intarata si mai rau pe imparat nu-i dadea pace.Asa ca se aliaza cu regele Ungariei, Matei Corvin (un nume bine cunoscut noua) si impreuna au inceput sa dea iama prin proprietatile bogatilor habsburgi. Asta l-a suparat rau de tot pe imparat. Atat de tare s-a maniat ca  si-a trimis un numar impresionant de soldati la Predjama cu porunca de a-l aduce pe Erazem, viu sau mort, la Viena. Ei, partea interesanta aici urmeaza. Timp de un an de  zile, trupele trimise la Predjama nu au reusit sa duca la bun sfarsit misiunea incredintata de imparat. Mai mult de atat, Erazem se distra copios catapultand spre ostenii de jos … galeti cu cirese. 🙂 Ce nu aflasera cei luati in batjocura era faptul ca oamenii de incredere ai nastrusnicului cavaler stiau de existenta unui tunel secret ce pornea din pestera de sub castel si ajungea tocmai intr-unul din satele din apropiere, Vipava. Astfel reuseau sa se aprovizioneze bine mersi cu cele necesare traiului la castel, inclusiv cu cirese 🙂

Erazem

Toate bune si frumoase pentru cei aflati intre zidurile castelului pana cand, cum- necum, unul dintre servitorii lui Erazem a fost mituit de catre adversari, probabil suficient de tentant pentru respectivul, incat sa-si tradeze stapanul. Intelegerea era ca acesta sa le faca un anumit semn soldatilor de jos tocmai in momentul in care Erazem se afla la…  toaleta. Ghinionul lui a fost ca respectivul loc se afla la ultimul nivel, in extremitatea castelului, carevasazica un fel de calcaiul lui Ahile al fortaretei. Asa ca omul s-a dus linistit la buda, tradatorul a facut semnul convenit celor de jos, o ghiulea a tasnit din tun spre locul cu pricina si bietul Erazem si-a dat duhul cu…  pantalonii in vine. Mda, o moarte deloc eroica pentru un cavaler si, de altfel, pentru nimeni din lumea asta. Ca un epilog la toata aceasta intamplare, locul cu pricina a devenit un soi de obiectiv turistic al castelui, probabil cea mai fotografiata toaleta din lume, deh, nu de orice buda se leaga o asa istorisire. Probabil ca printre zecile de fotografii facute de noi la Predjama se afla si o asemenea imagine, dar zic eu ca nu prea se cade sa postez asa ceva.

Cam asta a fost cu patania celui mai vestit locuitor al Predjamei, cavalerul Erazem. Ca o reeditare a acelor intamplari demult trecute, in fiecare an, in luna iulie, la castel se organizeaza un colorat festival ce cauta sa reinvie atmosfera medievala din acele timpuri.

Predjama festival

In ceea ce priveste istoria castelului, dupa moartea ultimului descendent al familiei Lueger, acesta a intrat in posesia mai multor familii bogate de aristocrati care i-au adus diverse  imbunatatiri. Prin secolul 16, un cutremur puternic l-a distrus masiv, iar proprietarii de atunci au ales sa fie reconstruit  in stil renascentist, aspect pe care il pastreaza si astazi. Dupa al doilea razboi mondial, intra in posesia autoritatilor comuniste iugoslave, fiind transformat in muzeu deschis publicului vizitator.

Personal, privit din exterior, castelul mi s-a parut fascinant, o imagine greu de uitat, in schimb, in interior, frapeaza senzatia de raceala, de auster. Si n-as da vina pentru asta doar pe minimul de mobilier, pe lipsa aproape totala de culoare. Umiditatea extrem de ridicata in tandem cu mirosul specific  te izbesc inca de la primii pasi, iar pe scarile interioare si la ultimul nivel, pe alocuri, picura de-a binelea. Castelele m-au fascinat de cand ma stiu, dar gandul de a-mi duce traiul in asemenea conditii, sincer, imi da fiori reci. Nu stiu cum s-au impacat fostii locuitori cu conditiile de aici, dar imi imaginez ca tuberculoza, pleurezia, reumatismul si alte asemenea boli nu le erau deloc straine. Castelul numara 15 camere dispuse pe 5 nivele, iar ultimul arata de-a dreptul sinistru, parerea mea. Nici nu ar putea sa arate mai vesel din moment ce aici te afli in plina pestera.

Predjama, ultimul nivel

Predjama interior 1

Predjama interior 2

Predjama interior 7

Sub castelul Predjama se afla una dintre cele mai mari pesteri din Slovenia. Daca sunteti amatori de senzatii tari, ati putea incerca sa o vizitati. Noi nu am trecut prin aceasta experienta din doua motive importante. Poate fi vizitata doar in intervalul aprilie-octombrie (uneori chiar mai-septembrie) si nu sunt acceptati copiii sub 15 ani.Cum Mara are abia 6 ani si cum calatorim mereu impreuna… mai avem de asteptat ceva  anisori. 🙂 Din cate am citit, nu oricine se incumeta sa strabata pestera aceasta. Este nevoie de echipament adecvat, pestera nu dispune de propriul sistem de iluminare si nu ti-ar strica oaresce abilitati de alpinist. Grupul (neaparat condus de un ghid experimentat) poate fi format din maxim 5 persoane, detaliile se stabilesc cu cel putin 3 zile inainte de vizita, se plateste un avans de 30% din pretul biletului(80 € per grup) si este necesar acordul in scris al doritorilor. Cei cu probleme legate de claustrofobie ar fi foarte bine nici sa nu se gandeasca la o asemenea aventura data fiind existenta unor culoare foarte stramte. Mai multe informatii gasiti aici  http://www.postojnska-jama.eu/en/other-sites/the-predjama-cave-system-for-adrenaline-lovers/  . De pe acelasi site sunt luate si cele doua fotografii de mai jos.

pestera predjama

pestera 3

Ei da, legat tot de pestera prin care altadata oamenii lui Erazem isi carau in mare secret proviziile din Vipava, se spune ca, pe langa cele peste 300 de specii de lilieci de aici,  mai bantuie si niste… fantome. Cum oamenii care faceau parte din personalul de serviciu al castelului Predjma auzeau uneori suspecte franturi de voci si pasi, a fost chemata echipa de la cunoscuta emisiune ,,Ghost Hunters”. Americanii au raspuns imediat invitatiei, si-au instalat aparatele (care zice-se ca ar detecta asemenea bizarerii) si, fireste, s-au pus pe asteptat. Iar asteptarea asta a lor nu a fost zadarnica. Odata cu venirea noptii, a inceput ,,distractia” la castel. Aparatele au inregistrat  prezenta unui soi de ceata compacta aflata, pentru cateva secunde, pe urmele unuia dintre ,,vanatorii de fantome”, fragmente stranii de voci. Se pare ca spiritele in cauza bantuie mai ales locul in care altadata se afla camera de tortura. Nici nu-i de mirare la cate nenorociri, probabil, s-au petrecut in acest loc cu sute de ani in urma. Le-am vazut instrumentele de tortura (inclusiv vestitul pat procustian si nu la modul metaforic) si m-am cutremurat.Din fericire, copilul habar nu a avut ce-i cu lucrurile acelea ciudate pentru el. Mai bine…

Cand incep sa se plictiseasca in locul amintit  (deh, o vesnicie nu-i putin lucru), se pare ca dau o raita si prin pestera de sub castel. Cei de la ,,Ghost Hunters” au auzit aici zgomote destul de puternice carora nu au putut sa le dea o explicatie logica.In fine, concluzia trasa de ei a fost clara: castelul Predjama este bantuit. Imi imaginez ca nu v-ar incanta foarte tare sa petreceti o noapte inchisi acolo. 🙂 Bezna totala, culoare foarte stramte, frig, lilieci, gandaci,  stafii, hm, nu suna deloc bine..

Apropo de subiectul cu pricina, in timp ce vizitam castelul, mi-am amintit de filmuletul in cauza si am inceput sa-i povestesc sotului meu despre fantomele care ar bantui pe aici. Mi-am inghitit imediat vorbele cand mi-am dat seama ca fata noastra se apropiase destul de mult de noi si ar fi putut auzi o asemenea poveste. Mama grijulie… imi imaginam ca ar fi putut copilul sa fie afectat de asemenea grozavii care ar fi fost in stare sa-i tulbure somnul . Ei bine, a auzit copilul, dar nu am avut ragazul suficient cat sa-mi fac mustrari de constiinta ca replica Marei a venit imediat : ,,-Mami, tati, haideti sa ne ascundem bine de cei care inchid castelul seara! Va rooog…. ca sa putem ramane peste noapte aici si sa vedem si noi fantomele!”  Whaaaaat?!  Copilul meu….si eu care credeam…

Nu am simtit prezenta vreunei stafii, din fericire, cel putin pentru mine.:) In schimb, ne-a placut enorm aranjamentul de Craciun pregatit intr-una din camerele castelului.V-am spus deja ca am vizitat Predjama pe la mijlocul lui decembrie…In toata atmosfera aceea rece, sinistra pe alocuri, coltisorul acela a fost ca o pata luminoasa de culoare de langa care copilul meu cu greu s-a lasat dus.

Craciun 1

Craciun 2

Craciun 3

Cu greu ne-am lasat si noi dusi spre masina noastra…Cred ca am facut zeci de poze castelului  din exterior, din toate unghiurile posibile. Fara doar si poate, este un loc care te atrage si te farmeca. Prin ceea ce ofera vederii, prin acel ,,ceva” aparte de aici, prin istoriile la care martor mut a fost candva castelul Predjama…

ext 1

ext 5

Cu trenul printr-o peșteră de poveste…

Doar două lucruri știam înainte de a hotărî să mergem la Postojna – faptul că este cel mai vizitat obiectiv turistic din Slovenia și că este singura peșteră din lume prin care turiștii sunt purtați cu … trenul. Suna destul de interesant și, mai ales, tentant … Firește, aș fi putut să aflu destule alte informații grație prietenului nostru comun, internetul, dar am preferat să-și mai facă treaba și factorul surpriză. Și a făcut-o din plin.

intrare pestera

S-o luăm sistematic. Lume, foarte multă lume aici. Îmi imaginam că Slovenia este una dintre țările în care turiștii dau năvală cu precădere în sezonul estival, cu atât mai mult  atunci când ei vin aici din cele mai îndepărtate colțuri de lume, dar nici chiar asa. Atât de mulți oameni cu ochii mici (cum le spune fiică-mea) am întâlnit la Postojna , încât ai fi zis că te afli în plină Asie, nicidecum în centrul Europei.

Din fericire, chiar și cu atât de multă lume în jur, totul merge ca pe roate, deși,  în situația de față, mai potrivită ar fi exprimarea ,,ca pe șine”.

Nu că aș fi considerat neapărat necesar să aduc în discuție prețul unui bilet care asigură accesul turistului în peștera amintită, dar chiar în timp ce tastăm rândurile de față,  m-a lovit o întrebare. Pură curiozitate… care o fi prețul unui bilet… să zicem… la Peștera Muierii, numele acesta mi-a venit  prima dată în minte. Am auzit că arată într-un mare fel și, spre rușinea mea, încă nu am ajuns acolo. Nu am ajuns , dar tocmai am aflat – puțin peste 2 euro, 10 RON. La Postojna costă 23 de euro. Doar am făcut o comparație, atâta tot. Și mai zic și că merită banii aceștia. Pentru minunile văzute aici și pentru serviciile ireproșabile. Că veni vorba de bilete, mi s-a părut mie mai indiscretă întrebarea doamnei care ni le-a înmânat ,,-Where do you from?”, dar imediat mi-am lămurit rostul ei. Ca să ne ofere pliantul cu informații detaliate despre Postojna în limba română. Sincer, pe unde am mai fost prin lumea asta, materiale informative în dulcele grai de acasă  nu -mi amintesc să fi primit. Nici măcar în Albena, de Paște,  unde ai impresia că românii sunt la ei acasă,  în timp ce câțiva bulgari au nimerit pe acolo din greșeală.

Postojna cave

So… cu biletele la purtător ne îndreptăm spre sala în care urma să așteptăm vestitul trenuleț viu colorat. Istoria lui mi se pare una destul de interesantă. Să tot fie cam 140 de ani de când Postojna se mândrește cu faptul că este singura peșteră din lume prin care vizitatorii se plimbă cu trenul. Pe la 1857, împăratul Austriei, Franz Joseph, și consoarta sa, Elisabeth, își anunțau vizita la Postojna. Pentru ca ilustra împărăteasă și doamnele din suita-i să nu se extenueze peste măsură, deh, lume fină, cuiva i-a venit ideea să fie meșterite un soi de scaune în care ele să fie purtate. Din motive pe care istoria le-a considerat prea insignifiante pentru a fi menționate, doamnele nu le-au mai folosit. Poate că li s-a părut mai sigur să-și folosească propriile picioare, cine știe… Oricum, respectivele scaune și-au făcut treaba câțiva ani în șir; vizitatorii dispuși să plătească o sumă considerabilă se puteau bucura de o plimbare prin galeriile întunecoase ale peșterii … cu scaunul.Mă rog, mie una mi s-a părut mai bună ideea cu căratul oamenilor de către măgari (inițiativă avansată de alfel de către un renumit speolog), dar nepusă în practică. În sfârșit, în 1872 este construită prima șină de cale ferată. A urmat apoi o perioadă destul de grea pentru ghizii de aici. Pe lângă ceea ce știm fiecare că presupune munca de ghid, respectivii aveau că sarcină de serviciu … împingerea vagoanelor cu turiști. Din fericire, la ora aceea, pe sine se aflau doar un soi de vagonete, fiecare având doar două locuri. În 1967 s-a construit o șină de cale ferată circulară pe care, actualmente, aleargă un soi de mocăniță a peșterii cu muulte locuri. O idee foarte inspirată aș zice, astfel in jur de 14 000 de turiști pot vizita zilnic peștera. Ufff, multe date, multe cifre, deja textul începe să semene cu o lecție de istorie și nu asta intenționam eu.

train

Pentru că temperatura în interior nu depășește valoarea de 10 grade C, există posibilitatea închirierii de cojoace. Noi am vizitat Postojna în noiembrie, așa că eram destul de bine îmbrăcați și nu a mai fost nevoie.

O vizită durează două ore și jumătate, răstimp în care se străbat 5,2 km de galerii. Poate este interesant de știut că Postojna, cea mai lungă peștera carstică din Slovenia, numără cam 20 de kilometri de galerii, unele uscate, altele străbătute de râuri, chiar inundate permanent și, prin urmare, interzise publicului . După primii doi kilometri parcurși cu trenul, fiecare vizitator trebuie să se alăture unui grup, asta în funcție de limba pe care o înțelege respectivul (engleză, italiană, slovenă, germană). Noi ne-am alăturat grupului vorbitor de limba engleză și am avut norocul să ne bucurăm de explicațiile unui ghid nu doar foarte bine informat, cum e și normal în meseria asta, dar și foarte mucalit, spiritual. Simpatic foc omul! Însoțiți de explicațiile ghidului nostru, am pornit la drum prin peșteră, de data această per pedes, cam un kilometru.

postojna 6

postojna 7

,,Pamela Anderson’s breasts”, exprimarea ii apartine ghidului nostru :)Nature’s jokes.

postojna 7

post.

Pe tot parcursul acestui drum ai ocazia să admiri cea mai spectaculoasă, cea mai interesantă, cea mai frumoasă parte a peșterii și lista adjectivelor la superlativul relativ de superioritate ar putea continua mult și bine. Pur și simplu ai senzația că ai ajuns într-o altă lume și impresia de ireal este una copleșitoare. Zona aceasta cuprinde Muntele Mare (cunoscut și sub numele de Calvarul), Peșterile Frumoase și Sala de Concerte. Nu sunt de ratat nici Peștera Insulă, nici Peștera Pivka denumită așa datorită râului principal ,,vinovat” de creația carstică de la Postojna, nici Peștera Neagră. Cea din urmă nu impresionează prin frumusețe, dar are istoria ei care, de altfel, i-a dat și numele. În timpul celui de-al doilea război mondial, nemții s-au gândit ei că n-ar fi o idee rea să plaseze un important depozit de combustibil taman în Peștera Postojna. Ce nu știau nemții era că acolo exista și un tunel construit cu ceva vreme în urmă de italieni, tunel care ducea tocmai în apropierea depozitului cu pricina. Nu știau ei, dar aflaseră partizanii care s-au strecurat tiptil ajungând chiar în spatele soldaților înarmați până în dinți. Ce a urmat e previzibil. Șapte zile au tot ars rezervele de combustibil, autorii ispravii acesteia au scăpat vii și nevătămați întorcându-se pe unde au venit, iar nemții și-au blestemat proasta inspirație. Peștera a fost victimă colaterală în toată istoria asta; a fost distrusă o bună parte din zona respectivă iar pereții innegriti de fum stau și astăzi mărturie vie a întâmplării tocmai povestite.

pestera neagra

raul Pivka

De la lecția de istorie trecem la cea de speologie 🙂

Dimensiunile incredibil de mari ale stalagmitelor și ale grămezilor de calcit, stalactitele ce se unesc de multe ori cu stalagmitele formând incredibile coloane, strălucirea perlelor de cavernă, jocurile de culori prezente mai la tot pasul, totul impresionează. Personal, habar nu am avut că toate aceste formațiuni de peșteră, speleotermele, cresc cu numai 0,1 milimetri în 10 ani, puține dintre ele ating ,,performanța” de a avansa cu un milimetru. Cel puțin așa spun experții. Iar speleotermele cele mai vechi în Postojna au început să se formeze in urmă cu mai bine de 500 000 de ani. Dacă sunt deteriorate sau sparte, ele nu mai pot fi înlocuite. Aproape că mi-a fost teamă să nu ating ceva și astfel să distrug minunăție de strădanie a naturii de-a lungul sutelor de mii de ani.

postojna 4

postojna 5

Arheologii au descoperit aici tot felul de unelte din piatră, dovadă a faptului că peștera asta a fost locul unde omul preistoric, în urmă cu mai bine de 50 000 de ani, venea pentru a vâna animalele ce-și aveau sălașul aici, bunăoară ursul de peșteră, o specie demult dispărută. Legat de fauna din peșteră, astăzi, acest univers carstic subteran mai este animat doar de tot felul de specii de miriapozi, creveți, greieri, lăcuste, fluturi, lilieci. De departe, cel mai renumit ,,locuitor” al peșterii este  olmul (Proteus Anguinus) sau ,,peștele om”. Asta pentru că această foarte rar întâlnită reptilă acvatică are pielea destul de asemănătoare cu cea umană, doar că este ceva mai transparentă. Există un bazin unde olmii pot fi văzuți de către turiști, dar pentru a nu le face prea mult rău  expunerea, regulat, la un interval de două luni, aceste salamandre sunt duse din nou în mediul lor natural și înlocuite cu altele. Asta numai în cazul olmilor albi, cei negri sunt într-o situație mai fericită pentru ei; fiind o specie extrem de rară, ei nu sunt expuși.

olm 2

Cum spuneam, totul mi s-a părut aici impresionant, fascinant, dar adevărata ,, perlă” a peșterii este partea cunoscută sub numele de Peșterile Frumoase. Altfel spus, un ansamblu de galerii măsurând în jur de 500m care se organizează în 3 încăperi principale-Sala Albă, Sala Roșie și Sala Tuburilor-,  cea din urmă fiind numită și Sala Spaghetelor datorită puzderiei de stalactite micuțe ce atârnă de tavan.

DSC_0779

me&Mara

Ar fi multe de spus despre fiecare în parte, dar mă tem că toate detaliile date de mine ar putea plictisi. Postojna nu este tocmai locul despre care să poți scrie cu ușurință.

Din păcate, nu am putut vizita Sala de Concerte din inima peșterii. Arată fenomenal,  având o suprafață de 3000 m2, înaltă cam de 40 de metri și  putând să primească în jur de 10 000 de persoane, aici s-au organizat de-a lungul timpului tot felul de concerte. Ecoul durează aproape 6 secunde, loculbucurându-se de o acustică extraordinară… Noi am fost nevoiți să o admirăm de la depărtare; chiar în acel interval orar se filma acolo o emisiune a nu știu cărei televiziuni slovene. Ghinionul nostru… Și că veni vorba de filmări, am fost eu curioasă să aflu dacă decorul impresionant de aici a fost valorificat de vreun regizor de film din Slovenia sau din altă parte de lume. Personal, pentru că impresia de altă lume a fost atât de puternică pe tot parcursul rămânerii în peșteră, l-aș fi văzut ideal că scenă a unei pelicule SF. M-a ajutat tot prietenul nostru, Google. Recunosc, m-a amuzat teribil ce am aflat. Singurul regizor care s-a gândit să-și strămute, pentru o vreme, echipa de filmare  în atmosfera ireală a Postojnei a fost un indian. Mai concret, este vorba despre un film indian de dragoste  realizat și lansat în anul de grație ce tocmai ne-a părăsit, 2012. Am văzut o imagine pe internet și mi s-a părut grozavă. Grozav de comică vreau să spun. Ei, da,  la asta nu m-aș fi gândit. Ce SF-uri se derulau în mintea mea fascinată de atâta măreție carstică? Țopăieli pe ritmuri indiene printre stalactite, stalagmite, olmi, miriapozi… Dar, la urma urmelor, cine sunt eu ca să pun la îndoială ideile de geniu ale celor de la Bollywood? Am încercat eu să văd cum de firul narațiunii aduce personajele din îndepărtata Indie tocmai în peștera slovenă pentru a-și face numărul de dans și cântec, dar mai mult de 5-6 minute nu am putut să rezist vizionării. Zic eu că nu-i vreo pagubă. Aveți mai jos o imagine din film. Dacă doar mie îmi pare anacronică prezența celor doi în peisaj, să-mi fie cu iertare.

film 1Chiar lângă Sala de Concerte se află o altă stație de tren unde mocănița ne aștepta ca să ne readucă la lumina zilei. Impresia este exact asta – că ai trecut dintr-o lume în alta. Și, odată ajunși în lumea de la suprafață, am revenit și la obiceiuri familiare nouă, bunăoară achiziționarea de tot felul de suveniruri. Cele mai grozave achiziții le-am făcut dintr-un magazinas plin ochi cu tot felul de varietăți de cristale, o nebunie, de unde capul familiei cu greu și-a recuperat jumătatea și copila.

Când am părăsit Postojna, deja se înserase de-a binelea, iar porțile castelului Predjama fuseseră de ceva vreme zăvorâte, așa că drumul urmat a fost cel spre casă, în Croația

Dar am revenit în Slovenia două săptămâni mai târziu;  special pentru vestitul castel săpat în stâncă. Iar Predjama nu ne-a dezamăgit deloc.Dimpotrivă chiar.

Pe o insula in miniatura, Bled

insula 1

A doua zi a popasului nostru in Bled, din pacate, s-a dovedit  a fi mai putin prietenoasa din punct de vedere meteorologic. Mult mai putine grade in termometru comparativ cu ziua precedenta, un cer acoperit de nori negri. Dimineata ploioasa ne-a stricat oarecum planurile , asa ca am renuntat sa  incepem periplul  nostru la ora matinala pe care ne-o propusesem initial.

Desi in intarziere fiind,  nu s-a putut fara sa zabovim ceva timp pe malul lacului Bled. Fireste,   pentru a oferi micul dejun pasaretului aflat aici. De data asta, fata mea a avut grija sa-si umple bine buzunarele cu tot felul de painici , briose, biscuiti   si tot ce a mai considerat ea ca ar face placere pasarilor in cauza.

insula pasari

In fine, odata impartite si ultimele firimituri, ne indreptam spre debarcader hotarati sa platim biletele pentru a ne putea urca intr-o pletna, barca traditionala  care faciliteaza accesul turistilor la micuta insula. Desi in pletna pot sa incapa in jur de 20 de persoane, aceasta este purtata pe ape de un singur vaslas, pitoreasca barca   reprezentand  de altfel unul dintre simbolurile Bledului. Foarte buna initiativa (pusa in practica de ani buni) de a interzice  accesul oricarei ambarcatiuni cu motor,  protejand  astfel lacul de poluare.

pletna

Revenind la dorinta noastra, din pacate, fortati de imprejurari, am fost nevoiti sa renuntam la placerea de a face plimbarea pe lac leganati de pletna.  Recunosc, a fost pentru  prima data cand m-am simtit oarecum dezamagita de serviciile slovenilor in materie de turism. La debarcader, desi era deja ora 10, nu se afla nici urma de pletna si mai neplacut a fost faptul ca nu am intalnit nici un anunt legat de orarul barcilor amintite. Cum perspectiva de a astepta mult si bine pe mal nu prea ne suradea, sotul meu s-a hotarat sa fie el cel care o sa duca greul drumului spre insula(si la propriu si la figurat) 🙂 , asa ca am inchiriat o barcuta la care urma sa vasleasca de unul singur. Cam trei km dus-intors, ma rog, pentru cineva care nu a mai facut asta de ani buni, fara sa fi excelat vreodata in sportul acesta, e ceva…Echipati cu vestele de salvare corespunzatoare , dar si cu un cornet de dimensiuni considerabile, plin ochi cu castane aburinde(ador castanele coapte), am plecat la drum.

insula15

Lacul ce urma sa-l strabatem  s-a format prin retragerea ghetarului Bohinj; lung cam de 2 km, lat de 1, 5 km si aproximativ 30 de m in adancime . Cam acestea ar fi principalele date geografice care definesc (intr-un  mod mai sec, e adevarat)unul dintre cele mai frumoase lacuri din Europa si , fara a exagera, chiar din lume.

Inconjurata de  imensitatea albastra care este lacul Bled iar in plan ceva mai indepartat de minunatii munti Alpi, micuta  insula  pare  ca desprinsa dintr-un basm. In forma de lacrima, invadata de vegetatie, singura insula naturala din Slovenia primeste in fiecare an  mii de turisti .  99 de trepte trebuie urcate pentru a ajunge la bisericuta inaltata undeva prin secolul X , fireste, de-a lungul sutelor de ani care au urmat, aducandu-i-se diverse imbunatatiri.Treptele amintite au fost  construite in 1655 si exista o traditie potrivit careia, pentru ca intr-o familie sa domneasca linistea si buna intelegere, mirele trebuie sa-si duca in brate mireasa pana la biserica situata in extremitatea sudica a insulei. Daca barbatul  este nevoit  sa depuna un oaresce efort pentru a-si cara cu bine pretioasa povara de-a lungul celor 99 de trepte, ma rog, asta in functie de cat de silfida sau nu este aleasa,  mireasa, la randul ei, trebuie sa se abtina de la a scoate vreun cuvintel pe tot parcursul drumul.Altfel mult ghinion se va abate asupra tinerei familii, cel putin asa spune aceeasi traditie. Destul de grea si misiunea asta pentru o femeie. 🙂

insula 9

Turnul cu clopotnita(masoara putin peste 50 de m) domina intreaga priveliste oferita de insula. Se spune ca,  in urma cu multe sute de ani , un print ce locuia in castelul Bled ar fi fost ucis de niste talhari care l-au aruncat apoi in lac. Pentru a-i cinsti memoria, tanara lui sotie hotaraste sa topeasca toate obiectele din aur si argint aflate in castel si astfel din pretiosul metal obtinut sa fie turnat un clopot . Dorinta vaduvei era ca acesta sa fie amplasat in capela de pe insula. Insa o furtuna puternica iscata din senin rastoarna barca pe care se afla clopotul  iar cei responsabili de aducerea lui isi gasesc si ei sfarsitul in adancul apelor. Indurerata, tanara vaduva se hotaraste sa-si imparta averea saracilor  si sa se retraga pentru totdeauna intr-o manastire. Impresionat de hotararile femeii,  episcopul din acea vreme cere el insusi turnarea unui clopot care va fi dus apoi pe insula Bled. In amintirea acestor intamplari demult trecute  , in noaptea de Craciun, pe malul Bledului, se organizeaza “The Sunken Bell”, un impresionant spectacol ce reprezinta o punere in scena a legendei tocmai rezumate.

insula 6

Slovenii stiu sa exploateze la maximum orice atunci cand vine vorba de turism. Asa a luat nastere  ideea existentei ,, clopotului dorintelor”. In interiorul bisericii, chiar in fata altarului, se afla funia clopotului amintit si astfel oricine il poate face sa sune indiferent de ora. Se spune ca tragand  de funia clopotului respectiv (neaparat de 3 ori, deh, numarul magic) ti se indeplineste o dorinta. Asa se face ca de dimineata pana seara tarziu , Bledul rasuna de dangatele  clopotului. Poate dintr-un soi de exces de zel, poate din prea multa naivitate sau poate doar pentru amuzament, exista destui turisti care trag in nestire de biata funie, unii chiar cu un soi de furie ,  la un moment dat devenind chiar agasant ceea ce se aude. Cu buna stiinta,  noi am renuntat sa facem asta, e asa de placuta linistea pe insula…

insula 5

insula 10

insula 4

Din pacate, nu am putut ramane aici pe cat ne-am fi dorit pentru ca perspectiva ploii era destul de evidenta si nu ar fi fost de dorit sa o patim,  pe lac fiind,  intr-o barca descoperita si cu un copil dupa noi. Asa ca sotul meu a trecut din nou la vasle si repejor spre mal.Asta in timp ce pe langa noi treceau plutind agale pletnele amintite cu turisti relaxati si zambitori.Asta e, unii cu relaxarea, altii cu ceva calorii pierdute gratie efortului fizic. Nu-i bai!

insula13

In sfarsit, odata ajunsi cu bine la debarcader, am dat nas in nas cu muzica, platouri cu tot felul de gustari, bauturi, oameni bine dispusi, unii chiar imbracati in costume de epoca. Am aflat apoi ca astfel isi promoveaza produsele  hotelierii si proprietarii de pensiuni din zona. Personal, mi-a placut mult si faptul ca se amenajase tot acolo si un soi de spatiu de joaca destinat copiilor- un tobogan, casute , baloane, masute pe care sa aflau creioane colorate si hartie. Astfel parintii se puteau bucura in voie de cateva clipe de ragaz  si , eventual, puteau afla ceea ce ii intereseaza  de la cei in masura sa le raspunda. La toate se gandesc slovenii astia! 🙂

insula

Nici aici nu am zabovit prea mult; spre marele regret al fiicei mele cuprinsa brusc de pasiunea pentru pictat. Si ca veni vorba de regrete, datorita timpului care ne presa, am fost nevoiti sa mai taiem ceva de pe lista. Oricat ne-am fi straduit, dar in jumatatea de zi ramasa ne era  imposibil sa vizitam , fie chiar si in fuga, ceea ce oricum nu era de dorit, Parcul National Triglav, Cheile  Vintgar, Pestera Postojna si Castelul Predjama. Dupa o discutie rapida am hotarat sa ramana ultimele doua .

Distanta intre Bled si Predjama este undeva putin peste 110 km, asa ca  …la drum!

insula 2

BLED, i se mai spune si ,,IMAGO PARADISI”

untitledCand am vazut pentru prima data o imagine cu micuta insula Bled, am exclamat:,,-Oau, arata de vis, trebuie neaparat sa ajungem aici!”. Surpriza si mai mare a fost cand, dupa cautarile de rigoare pe internet,  am aflat ca doar 160 de km aveam de parcurs pana la  locul acesta minunat din Slovenia. In aceeasi seara,am stabilit- plecam in week-end-ul imediat urmator. Si tot in aceeasi seara(deja timpul ne presa), stiam si unde ne vom caza pe timpul sederii in Bled.

N-as sti sa va dau  detalii despre preturile practicate de hotelieri ori proprietarii de pensiuni din zona.Stiu doar ca sotul meu a fost, de la bun inceput, de-a dreptul fermecat de Istra, o vila frumoasa aflata in imediata apropiere a lacului.  Pentru cei interesati am atasat link-ul corespunzator si  imaginile vorbesc de la sine.  Conditiile sunt de lux si te fac sa te simti un oaspete deosebit. Daca ar fi sa le ofer o nota pe booking.com. sau pe alte asemenea site-uri,  totusi nu le-as da 10. M-as limita la un 9, avand in vedere ca apartamentul mi s-a parut insuficient incalzit. Pentru pretul cerut aici(180 euro/noapte,un apartament cu 3 camere) mi se pare normal, ca turist, sa ai absolut toate conditiile necesare pentru a te simti confortabil.

untitled-6

Conform planului nostru, ar fi trebuit ca in prima zi sa vizitam castelul Bled, dupa care sa inchiriem o barca pentru a ajunge astfel la renumita bisericuta de pe insula. Pentru ziua urmatoare, agenda era mai mult decat incarcata: cascada Iglica, Parcul National Triglav, castelul Predjama si pestera Postojna. Dar cum, de multe ori, socoteala de acasa nu se potriveste mai deloc cu cea din targ, realitatea a stat oarecum altfel.

Inainte sa urcam muntele pentru a ajunge la castel, am zabovit mult timp pe malul lacului Bled; asta pentru ca fata noastra si-a pus in minte sa hraneasca toate lebedele, gastele si ratele salbatice aflate aici. Si nu sunt deloc putine. Sunt cele mai blande pasari salbatice pe care le-am intalnit vreodata. Vin si iti mananca din palma fara pic de teama. Mai mult de atat, de cate ori au chef,  parasesc lacul si se plimba ca la ele acasa prin parcul de pe mal sau chiar pe la terasele din jur.untitled-7

untitled-2

In sfarsit, plecam spre castelul  cocotat in varf de munte, ocazie cu care ne dam seama ca la capitolul conditie fizica mai e destul de muncit. Mai bine de douazeci de minute in care urci incontinuu treapta dupa treapta, asta nu e un lucru tocmai la indemana oricui. Odata ajuns la destinatie, uiti de toata oboseala acumulata si de un lucru esti sigur-chiar merita tot efortul. Cel mai vechi castel din Slovenia (a fost mentionat pentru prima data intr-un document din 1012) ofera turistilor  inedite experiente in interiorul zidurilor sale, dar si privelisti de vis contempland imprejurimile de la mare inaltime.

untitled-8

untitled-11

untitled-13

Ce poti face aici? Destule. Daca esti infometat, poti incepe prin a servi masa la restaurantul castelului, bucatarul e priceput si poti alege din o gama variata de bucate, mai mult sau mai putin traditionale. Personal, in general, incerc sa ma tin departe de tot ce-mi suna oarecum ciudat, dar ,din cand in cand, se intampla sa am chef de nebunii culinare. Nu mi-as fi inchipuit ca o sa pot manca intraga portie de  carpaccio de miel  invelit in  spuma de ciocolata si ,cu atat mai putin, friptura de mistret (shame on me!) cu capsune. Pe aceasta din urma doar am gustat-o, sotul meu a fost principalul vinovat.  Si pentru ca rasfatul culinar sa fie desavarsit, puteti incerca kremsnitul lor. Este de dimensiuni considerabile (shame on me again!) si s-a dovedit a fi absolut delicios..De altfel, slovenii  spun ca renumita delicatesa(slovenii pronunta,, kremšnita”) este prajitura  traditionala din Bled si  ca nicaieri in lume nu s-ar afla un kremsnite mai bun. De apreciat a fost si faptul ca, desi nu aveau in meniu felul de mancare preferat de copila mea, bucatarul a gatit special pentru ea. Ma indoiesc sincer ca in multe restaurante s-ar intampla asta.

untitled-10

untitled-3

 

Dupa ce cu greu te desprinzi de terasa care iti ofera o panorama de vis, poti afla o sumedenie de lucruri interesante vizitand muzeul aflat in interiorul castelului.

untitled-14

 

untitled-15

Pentru cei  care doresc sa plece acasa cu un suvenir marca ,,Bled”, exista un magazinas plin ochi cu tot felul de obiecte . Copila mea a ignorat cu desavarsire multimea de papusele imbracate in hainute traditionale slovene si s-a dus glont spre o spada confectionata manual din lemn . N-am mai putut s-o desprind de ea.  Motiv de stres pentru mine, gandindu-ma la obiectele mai mult sau mai putin fragile aflate in preajma ei. Din fericire, gratie vigilentei materne, nici un obiect cu valoare istorica nu a avut de suferit. Ramane de vazut care va fi soarta obiectelor din propria casa cand copilul va avea chef s-o faca pe d’ Artagnan.

untitled-16

Un alt punct de atractie este crama castelului unde  poti sa te implici in procesul tehnologic  al imbutelierii  vinului. Ma rog, ,,proces tehnologic” e cam mult spus totusi. Odata vinul scos din butoiul de stejar, iti capsezi sticla, ii pui eticheta si ajutat de simpaticul  calugar  Andrej, ii aplici chiar si un sigiliu din ceara. Mai mult de atat, ti se ofera si un certificat ce atesta  faptul ca ai contribuit din plin la rezultatul final. Si gata, iei frumos acasa sticla si te lauzi ca este opera ta. Bineinteles ca sotul meu nu putea sa rateze o asemenea experienta,dupa cum nu a ratat nici un alt lucru pe care nu l-am mai intalnit in alta parte- taiatul cu sabia a …gatului unei sticle de sampanie. Se tine sticla temeinic intr-o mana si cu cealalta ii aplici rapid o lovitura de sabie.  Biata sticla a fost ,,decapitata” intr-o fractiune de secunda, Andrej a impartit rapid pahare curiosilor stransi imprejur si …sa curga sampania!!

untitled-9

La urmatoarea oprire, a fost randul Marei sa-si dovedeasca priceperea. De data aceasta in materie de …tiparit. In castelul din Bled exista o tiparnita veche de 500 de ani, turistii avand posibilitatea de a deveni, contra cost, detinatorii  unui …certificat de Bled. Ca si la crama castelului, te poti  implica activ in procesul de creatie. Sunt alese literele din metal, sunt unse cu tus, fiind apoi presate cu un dispozitiv special. Si uite asa te simti transportat peste vreme tocmai in timpurile in care a trait Gutenberg.  La sfarsit, ca totul sa para cat mai autentic, sunt puse sigiliul din ceara rosie si stampila de rigoare. O alta amintire frumoasa care si-a gasit locul in randul suvenirurilor noastre culese din diverse parti de lume.

untitled-5

Si ca tot veni vorba de suveniruri, nu este de ocolit nici  fieraria castelului . Aici, un tanar vanjos,  doar cu o lovitura zdravana de baros , iti confectioneaza pe loc o moneda de Bled. Mai mult de atat , exista posibilitatea cumpararii unor interesante obiecte din metal, toate confectionate manual.

untitled-4

Din pacate pentru noi, data fiind ora deja inaintata, nu am mai gasit deschis la herbarium, locul in care erau expuse tot felul de produse facute din plante cu potential terapeutic. Poate data viitoare…

Cand am parasit castelul, deja se inserase de-a binelea, asa ca nici vorba de perspectiva traversarii lacului cu barca. Am lasat-o pe o doua zi;  inca o experienta de bifat pe langa duiumul  existent in plan. Despre ce si cat am reusit, va povestesc in urmatoarea postare