Nici nu încape îndoială că Zaanse Schans este un loc foarte pitoresc, o picătură din Olanda autentică, de demult, când morile de vânt împânzeau țara asta și probabil că nu exista sătuc în care să nu găsești un meșter priceput în a-ți face perechea perfectă de saboți. Dar, dincolo de peisajul încântător, pe mine m-a izbit mirosul, o aromă tare, dulce, aspră oarecum. N-aș spune că mi-a plăcut teribil, de fapt, chiar mi s-a părut un pic nesuferit până am reușit să mă obișnuiesc. L-am simțit imediat de cum am coborât din mașină, încă din parcarea aflată la intrarea în satul muzeu, m-a intrigat în primele două-trei ore pentru că îmi părea extrem de cunoscut, dar fără să-mi pot da seama de unde vine… Primul meu gând a fost că, pe undeva, se coc plăcinte cu brânză si că responsabilul de treaba asta a cam uitat de ele. Dar m-am lămurit apoi că simțul meu olfactiv a luat-o razna de-a dreptul. Așa-zisul miros de de brânză rumenită era, de fapt, aromă intensă de cacao. Ei, da, îmi plac parfumurile la nebunie, cândva am strâns o colecție impresionantă, obișnuiam să cumpăr din aproape toate locurile foarte dragi mie câte un parfum care să-mi amintească de locul respectiv, un fel de ,,a la recherche du temps perdu” doar al meu. Dar dacă, într-o altă viață, s-o fi întâmplat să fiu parfumier- că tot veni vorba, una dintre cărțile care m-a fascinat de-a dreptul a fost ,,Parfumierul” lui Patrick Süskind- atunci, vai, probabil că am fost cel mai prost parfumier întâlnit vreodată. 🙂 Cum să confunzi mirosul de cacao, nu oricare, ci Van Houten, cea mai cunoscută cacao olandeză, cu o tradiție de vreo două secole, cu nesuferitul miros de brânză prăjită excesiv? Shame on me! :))) Dincolo de glumă, probabil că aș fi reușit să ghicesc de la bun început dacă nu s-ar fi amestecat in povestea asta și mirosurile degajate in procesul de obținere a bomboanelor gelatinoase liquorice, cel mai oribil (după părerea mea) desert olandez.
Cam un milion și jumătate de turiști vizitează anual Zaanse Schans, prin urmare nu te aștepta la cine știe ce plimbări romantice înconjurați de liniștea adâncă de pe malul drept al râului Zaan. Nu există așa ceva. Indiferent de anotimp, este imposibil să găsești locul pustiu. Olandezii știu să valorifice din plin potențialul turistic al unei zone, iar Zaanse Schans, pe lângă avantajul de a se afla foarte aproape de Amsterdam, cam 20 km în direcția NV, chiar are foarte multe atracții de oferit. O zi rezervată doar pentru acest loc este mai mult decât suficient, poate chiar o jumătate de zi dacă nu ai de gând să bifezi chiar totul de pe lista punctelor de interes. Vor fi câteva ore pline în care nu se pune problema că te-ai putea plictisi pentru că sunt multe locuri interesante de vizitat, lucruri inedite de experimentat. Și apoi, dacă la un moment dat simți nevoia să te afli într-un loc mai puțin asaltat de turiști, atunci poți trece râul Zaan și ajungi astfel într-un loc absolut încântător, dar mai liniștit, cu o atmosferă mai calmă, satul Zaandijk.
Fără pretenția de a face un top al celor mai interesante locuri de văzut aici, chiar nu este de ratat o vizită la Kooijman Souvenirs & Clogs, un fel de 3 în 1, un vechi depozit în care se află un atelier unde se confecționează klomperii, vestiții saboți olandezi, un magazin de suveniruri și un muzeu al încălțărilor din lemn, modele foarte interesante și cu o vechime considerabilă.
Întreaga afacere aparține familiei Kooijman, iar oamenii se află deja la a treia generație de când se ocupă cu așa ceva. Ei au reușit să adune una dintre cele mai impresionante colecții de saboți din lume și, mai mult de atât, nu știu să mai existe și alte locuri în Olanda în care să poți asista la o demonstrație live, klomperii fiind confecționați manual chiar sub ochii vizitatorilor. Citeam undeva că, în Olanda, se fabrică anual în jur de 6 milioane de perechi de klomperi, majoritatea zdrobitoare fiind cumpărată de… turiști, desigur. Personal, încă nu am văzut vreun olandez care să umble încălțat cu așa ceva.
Catharina Hoeve, o fermă specializată în producția de brânzeturi, construită după modelul celor din secolul XVII, este un alt loc vestit în Zaanse Schans. Poți asista la un întreg proces de obținere a brânzei, explicat pas cu pas de ghidul de serviciu sau te poți limita doar la degustarea a zeci de soiuri de brânză și cașcaval, unele chiar de-a dreptul neobișnuite în privința gustului și chiar a culorii. Cele mai multe provin din zona Gouda, principalul producător de brânzeturi al Olandei. Preferatele mele sunt sortimentele cu levănțică(e adevărat, culoarea violet a brânzei m-a făcut să fiu puțin reticentă la început, dar gustul e divin), cu ulei de trufe și ardei iute, dar nici brânză verde neon ca urmare a combinației cu pesto nu e de neglijat. Fiică-mea a fost încântată de cea cu gust de cocos, așa ca ne-am făcut proviziile pentru o vreme din magazinul cu pricina.
Să mergem mai departe, zic… Și ajungem la CocoLab, locul ,,vinovat” pentru mirosul puternic de cacao și, uneori, liquorice, atelierul în care îți poți face propria ciocolată sub îndrumarea unui maestru cofetar care îți va povesti despre prepararea ciocolatei în stilul tradițional olandez. O lecție care durează jumătate de oră costă 9 euro, pentru o oră întreagă, 22 euro. Te grăbești sau nu ai chef de de așa ceva, în schimbul a 2 euro, îți poți prepara singur o ciocolată caldă. A, să nu uit, Van Houten este cea mai apreciată cacao olandeză din ultimii aproape 200 de ani. Are o aromă puternică și cu un gust aparte față de alte sortimente încercate de mine până acum. Posibil să fie de găsit în multe dintre magazinele din Olanda, dar știu sigur că nu lipsește din rândul produselor expuse spre vânzare la CocoLab.
Și ar mai fi destule locuri interesante în care poți zăbovi mai mult sau mai puțin: mai multe muzee, ateliere de lucru, tot felul de magazine cu suveniruri, dar și antichități, obiecte vintage. Că veni vorba, am descoperit acolo un loc minunat- magazinul de antichități Jagershuis. Se află în cea mai veche casă din Zaanse Schans, o clădire construită in urmă cu aproape 400 de ani de un bogat negustor de cherestea din zona asta.
Din păcate, timpul a fost prea scurt pentru a încerca unul dintre tururile organizate aici pentru explorarea împrejurimilor locului. Poate altădată, mai puțin de 100km despart orașul în care locuim de Zaanse Schans, așa că nu-i vreun bai… Se pot închiria biciclete, există câteva trasee special amenajate in acest scop sau poți alege plimbarea cu barca sau vaporașul însoțit de unul dintre ghizii locului. Dacă ți-ai propus să ajungi aici, uite un site foarte bine pus la punct, cu toate informațiile actualizate la zi.
Așa… și să ajung, în sfârșit, la un subiect foarte drag mie atunci când vine vorba de partea asta a Olandei. Este vorba despre morile de vânt care dau un aer atât de pitoresc locului și despre cele câteva case construite în stilul arhitectural olandez specific secolului XVII. Nu mă hazardez în a povesti despre fiecare moară în parte, o să spun doar că multe dintre ele au o istorie de câteva sute de ani, unele au fost aduse de la o distanță considerabilă, sunt funcționale și pot fi vizitate pentru poveștile interesante spuse de ghizii de acolo, dar și pentru panorama extraordinară oferită de la înălțimea lor. Rămâne doar să te hotărăști ce să alegi- există mori pentru măcinarea condimentelor(mirosul este demențial în preajma lor), pentru obținerea pigmenților de vopsea, felurite uleiuri, cherestea… Pentru cine este interesant de povestea fiecărei mori în parte, detalii foarte interesante sunt de găsit aici.
Pe câteva dintre muuultele mele fotografii cu morile de vânt și minunatele case vopsite în verde și albastru din Zaanse Schans le-am atașat mai jos. Cu bine!
Expat Wife 